Colegul/Colega de banca

[Fata cu par de foc]

Am schimbat nenumarati colegi de banca in 11 ani, asa ca ma voi rezuma strict la anul ce tocmai a trecut. M-am mutat anul acesta la filologie, asa ca nu se punea problema sa am un coleg/o colega de banca predestinat/a, sau de care sa fiu atasata. Iar diriginta noastra, care e stricta cu disciplina, ne muta uneori dupa bunul ei plac (am picat si eu ca ,,victima'', deoarece am cutreierat numai randurile din fata si neatentia mea era mai vizibila ca a altora), asa ca nu era o chestiune de alegere. Deci, i-am schimbat ca pe sosete:

O parte din timp am stat singura, fiindca eram noua si mai eram si numar impar de elevi. Am avut periodic cateva fete cu care ma intelegeam, dar nu s-a intamplat ca niciuna sa imi tina companie o intreaga zi (aveau si ele cuibusorul lor cu care erau invatate de 1-2 ani), asa ca nu le consider ,,colege de banca memorabile".

Dupa aceea am avut, o perioada, un baiat care nu numai ca ma intretinea in neatentia mea, dar era si arogant, indiferent si se ,,autoservea" cu lucruri de pe banca. Nu era neprietenos sau altele, dar pe langa momentele de distractie mi-am dorit totusi sa nu fie omul cu care sa-mi impart banca restul de 2 ani, asa ca din fericire, diriginta l-a mutat. Ei, macar arata bine.

In continuare, am avut o fata care era si ea noua, si chiar ne-am atasat una de alta. Povesteam intruna, glumeam, pur si simplu exista chimie. Dar iarasi, dirigintei nu i-a convenit si a luat-o din banca mea, ceea ce mi-a rupt sufletul un pic ().

Dupa aceea, am avut ,,ghinionorocul" sa il mute cu mine in banca pe fostul meu prieten (si nu pe oricare din ei. As in... acea persoana din viata fiecaruia care ti-a mancat ani din tinerete si cu care n-ai putut avea decat stari de iubire - ura). Una peste alta, s-a nimerit sa fie in clasa in care vroiam sa ma mut, n-a avut nicio treaba cu mutarea mea. Cand am auzit ca il trece cu mine, am simtit totodata si furie, dar si o bucurie. Oricum, de la faptul ca il ignoram cu desavarsire si cu rautate intentionata si justificata, aceasta intamplare dubioasa (probabil diriginta o fi stiut ea ce stia din anii trecuti) ne-a facut sa ne apropiem masiv, ajungand sa ne reatasam unul de altul si, intr-un final, sa fim iar impreuna. Poveste siropoasa intre doi colegi de banca.

Deoarece atractia dintre noi era mare si vizibila si, iarasi, ne cam tineam de vorba, diriginta n-a contenit sa ne lase. M-a mutat in banca cu o tipa cu care sunt si astazi colega de banca, ceea ce m-a facut sa sufar putin (mai mult ca nu mai stateam cu el). N-o prea am la inima, deoarece e falsa, ipocrita (ceea ce displac mult, in favoarea celor care spun ,,verde in fata" si sunt consecventi), barfitoare si nu pastreaza secretele nici celor mai bune prietene. Am dus lupte interioare destul cat sa pastrez o distanta intre noi doua. Mai mult de o amicitie nu ii pot oferi actualei mele colege de banca. Iar din banca nu prea avem voie sa ne mutam.