To akuma kitsune

[Nywa]

Capitolul 12

Trebuia sa recunosc ca, Kiro se pricepea de minune sa distruga visurile muritorilor de rand, dar era cat pe aci sa isi gaseasca sfarsitul in capul meu. Ii zambesc tanarului si el imi zambi la randul sau. Privesc o clipa mainile noastre impreunate, facandu-ma sa ma bucur de caldura si catifelarea pielii sale.
- Vrei sa iti arat cum se vede lumea de sus? Il intreb, tragandu-l dupa mine intr-un gang intre doua blocuri.
- Sigur! Exclama surescitat si apoi se incrunta usor, cand am tras scara de incendiu al unui bloc cu garsoniere.
- Am nevoie de spatiu, ii marturisesc, cand incepem sa urcam scarile pana pe acoperisul blocului.
Imi dau jos camasa si tricoul, bagandu-le in rucsac si il dau lui Kiro, ce il lua in spate, peste al sau. Trag aer in piept si din spatele meu iesira cele doua avenguri, facandu-l pe kitsune sa se dea usor in spate. Chicotesc si ii spun ca le pot folosi si ca arma si la zburat.
- Cum sa zbori?! Ele n-au..., se intrerupse, cand am batut o data din ele si imi aparu penajul negru si moale,... pene, termina propozitia, ramand uimit.
Intinse mana spre el, incepand sa le mangaie si sa se bucure de moliciunea lor. Il iau de mijloc, ma cabrez si sar putin, iar aripile au inceput sa bata puternic, pornind ca o sageata in sus. Blondul inchise ochii pentru cateva momente si ii deschise, cand zburam drept, plutind deasupra orasului, pe cerul intunecat al noptii. Se indruma sa imi dea drumul gatului si sa intinda mainile in lateral. Scoase un chiot de bucurie, dar se opri, cand mi-am strans aripile pe langa corp, facand un picaj controlat, dar in rotire. Aproape de sol, imi deschid aripile, facand un arc si apoi direct in sus, ca o sageata. Cand am reinceput sa zbor drept, Kiro incepu sa tipe la mine, ca i-a fost foarte frica, incat credea ca vom deveni clatita.
- Eu m-am facut de cateva ori clatita, pana am invatat picajele. In Rai si in Iad, gravitatia e de trei ori mai mare decat aici si daca am fi zburat pe acolo, atunci sa te fi temut ca ne vom face clatita, ii soptesc in ureche, in timp ce aterizam pe blocul de unde am plecat.
Tanarul se prabusi pe acoperis, din cauza zborului fara avion. Mi-am intors capul cand isi vomita tot ce a mancat in acea zi, apoi tusi usor. M-am imbracat si i-am dat sticla mea de apa, pentru a scapa de gustul neplacut din gura, apoi pachetul meu de mancare, sandwici cu sala verde, sunca presata, rosi rondele si crastaveti, facut de mama mea. Ramas usor uimit, cand auzi ca mama mea facea cea mai buna mancare de pe Terra. Zambesc amuzat de fata lui, apoi il iau in brate, sarit de pe cladire si aterizand usor ingenunchiat pe trotuar, facand o mica gaura sub mine.
- Ne vedem maine la scoala, spuse Kiro, dandu-mi rucsacul si imi zambi prietenos.
- Ne vedem maine, dar te rog eu numai intra in capul meu cand dorm, fiindca va fi sinucidere curata. Te pot ucide psihic fara macar sa fiu constient, ii explic, privindu-l rugator in ochii aceia de un verde-pisicesc, asemenea jadului.
Dupa ce imi promise ca nu va mai intra in capul meu, m-am uitat lung dupa el, pana imi disparu din vedere, apoi m-am teleportat prin intuneric, acasa la mine, in camera mea mai exact, trantindu-ma pe pat imbracat si adormind instant.

- Buna dimineata scumpule, o aud pe mama, cum veni langa mine, cu ceaiul de dimineata si cu un capot pe ea.
- Buna dimineata si tie mami, ii raspund la salut si iau o gura de cereale, ce le aveam langa mine pe masuta de pe veranda. S-a intamplat ceva? O intreb, fiindca privea ingandurata padurea, asteptand sa apara ceva de acolo
- Azi-noapte, in timp ce ma plimbam cu Lucifer prin padure, am simtit un miros necunoscut de kitsune. Nu este Katsu si familia lui, e strain, imi spuse, facandu-ma sa ma incrunt.
Trag aer in piept si imi pup mama pe obraz, apoi intru in casa, luandu-mi pe mine un trening negru din fas si il sun pe baiat spunandu-i sa ne intalnim in poiana, fiindca trebuie sa ii spun ceva. Imi iau rucsacul, bagandu-mi niste haine de schimb inauntru si niste fructe, apoi ies in curte. Sar gardul fara probleme si pornesc la alergat prin padure, simtind privirea tatalui meu, cum ma urmarea din camera sa. Alergam usor prin padure, aratand ca si cand as face jogging prin natura, dar viteza mea era mult mai mare decat a unui alergator de jogging. Cand am intrat in poienita, intra si Kiro, privindu-ma curios, dar imediat curiozitatea se transforma in dezgust.
- Aici a fost o kitsune Yaka, spuse pe un ton scarbit, facandu-ma sa ridic din sprancene curios. Sunt kitsunele rele ce vor doar sa ucida si sa vada moarte in jurul lor, ma lamuri si se intoarse rapid, cand auzi un zgomot de pasi din spatele sau.
Imi las mana dreapta in jos si in ea se forma lantul de lumina a mamei mele, ce capa forma unei arme letale, cu un cutit prins la capatul lantului. In caz ca se va ajunge la lupta, sa nu fi totusi luati prin suprindere si sa fim nimiciti, in special eu. Sa te vad kitsune Yaka, ce poti...