To akuma kitsune

[Kimera]

Capitolul 3

Am intrat in sala de clasa total plictisit si observand o gramada de muritori, totusi aura cuiva imi atrase atentia. Simteam cum cineva incerca aura mea, dar nu aveam de gand sa-l las. Va primi doar informatia ca habarn nu are ce sunt. Ma asez in banca si il observ pe cel de la catedra. Un profesor cam cat usa dupa parerea mea, cu o camasa albastra, pantaloni negri, pantofi de aceeasi culoare, iar cureaua sub burta aia ce arata de parca era porc de craciun. Sincer mi se facea greata. L-am vazut ridicandu-se de la catedra, ma mir ca putea cu tona aia pe el, indreptandu-se spre mine. Probabil realizase ca eram singurul din toata clasa ce nu scosese idiotenia aia de hartie si pixul.
-Donsorule elev, munca, oridea si disciplina sunt cruciale! Cum indraznesti sa nu asculti ordinele?!
Hai sa mor! Un afurisit de om ma provoaca pe mine, zeul vulpilor, kitsune zenko si se astepta sa ascult de el? Tata spusese doar sa am grija sa nu ma descopere cineva, dar nu pomenise nimic de muritori ceea ce insemna ca puteam sa fac ce vreau atata timp cat nu-i raneam prea tare. Cu dobitocul din fata mea chiar aveam de gand sa ma joc.
-Vai, mare iluminate ma scuzi de comportare, dar consider materia ta o idiotenie de cel mai inalt grad.
Si in plus stiam tarile pe de rost la cat umblasem prin ele 3000 de ani.
-Ce?! Tu esti dusman ma, dusmanu cartii! Ia treci tu la o evaluare orala.
Oral o sa o sugi tu imediat... Mda... Hai sa nu imi pun mintea momentan cu dobitocul. Ies din banca si si ma indrept spre harta Europei pe care o stiam la perfectie ca orice alta harta posibila existenta.
Incepe sa ma puna sa caracterizez din punct de vedere geografic mai multe regiuni, subdidivizuni, pe care i le zic perfect, dar din plictiseala incep sa casc de toate zilele.
-Casti de iti trosnesc falcile domnule elev. De ce ne chinuiesti atata? Greu ti-era sa ne lasi in pace?
-Domnule, daca ne lasa el in pace pica URSS-ul pe noi!
Intradevar harta era veche si putin rupta in prtea Rusiei. Cel ce intrebase a luat doi pe loc, semn ca-l enervasem deja pe boul din fata mea. Din soaptele colegilor aflasem ca-l cheama Ady. Parea de gasca tipu. Incep sa privesc prin clasa, iar ochii se oprira in ultima banca de la perete, unde un tip brunet dormea cu capul pe banca si cu un creion in mana. Zambesc usor, iar tentatia era prea mare, asa ca mi-am indreptat toata atentia incercand sa vad ce visa. Asta era ciudat, fiindca se parea ca nu visa la absolut nimic, dar o forta atat de puternica, incat nu ii puteam rezista, ma tragea mai adanc in mintea brunetului. Deodata tanarul tresare, aproape picand pe spate, facandu-ma si pe mine sa tresar, iar pe niste fete din fata lui sa scoata mici tipete de suprindere. Se uita buimac in clasa, iar eu ma uitam usor suprins, ca s-a intrezit cu mine in interiorul capului sau. Proful il vazu si il ridica in picioare, iar brunetul incepu sa sageteze cu privirea intreaga clasa, iar daca ochii ar ucide, toti am fi numai lesuri.
-Tu domnule elev primesti un patru cu toata stiinta ta ca sa inveti ce e aia disciplina si ordine, ca de muncit ai muncit, spuse proful de geografie, ranjind si aratandu-si dinti galbeni, dandu-mi aproape stomacul peste cap.
-Da da-te dracu! Ca ma futi la creier aiurea. Pune si doi sau unu ca ma doare fix in paispe. Te salut din mers!
Mi-am luat ghiozdanul si am iesit pe scoala, stand pe acoperis. Nu era ceva anormal, iar daca eram intrebat puteam spune pur si simplu ca am facut ore de gimnastica asa ca sunt agil. Nu imi puteam lua gandul de la brunet. Nu imi venea sa cred cat de usor s-a putut trezi, parca stiind ca i-am patruns in vis. Dar ce visuri ciudate. Numai culori si nimic mai mult, iar forta aceea... ce specie este el? Ma intreb in gand, incercand sa dau din nou de el, dar numai puteam. Acum cred ca era foarte alarmat, fiindca nu i-am mai putut depista aura de nici o culoare. Pufnesc usor in ras. Probabil acea aura ciudata nici macar nu era a lui, dar atunci al cui o fi...