I not your pray

[Nywa]

Varsta minima: +18
Gen: Horror, actiune, aventura si urmeaza sa mai complentez.
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Pai..., vampiri, sange, poate hard-hentai si mai urmeaza
Tipul de comentariu solicitat: De oricare vrea cititorul sa imi lase, n-am pretenti.


Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Vampire Knight si nu fac profit de pe urma lor


[center]Capitolul 1[/center]

Incercam sa ma concentrez pe ce preda Toga despre cum poti sa depistezi un Level E, dar nu prea puteam, fiindca cineva se uita foarte insistent la ceafa mea si cand imi intorceam capul sa vad cine se uita, vedeam ca toti colegi mei se uitau la prof. Ciudat. De o luna si ceva - de cand am fost trimis de familia mea de vampiri sange-pur, din Europa - simteam ca sunt urmarit pas cu pas, parca as fi un infractor nu alta. Trag aer in piept si imi trec degetele prin parul blond-nisipiu, dar acum batea mai mult spre sate, lung pana la omoplati si cred ca trecea putin de el. Si acum ma miram faptul ca nimeni nu mi-a comentat in legatura cu lungimea parului sau faptul ca nu vreau sa imi arat sau imi spun puterile ce le am din nastere.
Am fost trezit de clopotel, ce anunta ultima ora s-a terminat si colegi mei au navalit afara din clasa, iar eu ca un baiat bine-crescut pe plaiurile Norvegiei, am asteptat ca turma de oi si de capre sa iasa si pe urma eu. In sala de clasa a ramas doar persoana mea si spre uimirea mea, chiar maritul Kaname Kuran in persoana, parand posomorat, fiindca nu si-a revenit dupa socul suferit ca sorasa a decis sa fie iubita lui Hanabusa. Ce patetic putea sa fie aceasta persoana. Ma indrept spre usa si vad ca si el se indrepta tot spre usa. Ma opresc lasandu-l pe saten sa iasa primul, dar acesta se opri, privindu-ma cu ochii sai de un rosiatic-caprui adanc, amintindu-mi de tati, dar tati avea ochii de un albastru-adanc.
- Ai prioritate, spun eu, dandu-i inteles subtil, ca cica eu as fi un Level B si trebuia sa ii arat respect.
- Eu nu merg la dormitoare inca, dar vreau sa te intreb ceva, spuse Kaname pe un ton calm, dulce si usor cald, atragandu-mi atentia, facandu-mi sa imi atintesc ochii de un verde cu usoare tente de violet asupra lui. Oskar Dahl esti singura persoana din Clasa de Noapte despre care nu stiu absolut nimic si as vrea sa te stiu...
- Aaa, Kaname, e tarziu si sunt obosit. Nu m-am obisnuit inca cu locul de aici, programul de aici, timpul...
- Daca ai avea pe cineva care sa te ajute, te-ai acomoda mai usor, ma intrerupse amuzat, fiindca l-am intrerupt eu inainte, incercandu-ma sa ma scot de la greseala de a ramane singur cu el, fara nimeni prin preajma.
Clatin usor din cap si ies repede, cand vad ca vroia sa faca un pas in directia mea. M-am oprit din alergat, abia cand am ajuns printre copaci, aproape de un grajdi si m-am razamat de un arbore, asteptand sa apara presedintele Clasei de Noapte de nicaieri. Aud niste pasi si ma incord usor, fiindc apentru puterile mele era periculos sa imi peird fie si pentru o secunda capul. Simt miros de muritoare, linistindu-ma singur, fiindca ele erau din Clasa de Zi si mergeau la ore, dupa ce s-au imbulzit ca descreieratele sa ii vada pe vampiri. Vreau sa plec, dar ma opresc dupa pas, fiindca in fata mea era Kuran, parca asteptandu-ma sa mergem impreuna la Domitoarele Lunii. Am vrut sa refuz, dar poate reuseam sa aflu de ce am aceasta senzatie stranie de urmarire tot timpul chiar din gura lui. Am pornit impreuna, dar mi-am dat seama ca vampirul vroia sa se plimbe cu mine afara, asa am mers la dormitoare, doar pentru a ne schimba de uniforma alba ce o aveam.

- Cred ca Norvegia are o istorie bagata, spuse tanarul, in timp ce stateam la o masuta de la o coferatie.
- Depinde pe care o alegi, spun evaziv, luand o gura de inghetata de ciocolata.
Adolescentul chicoti amuzat si gusta din cafeaua neagra, pe care o comanda cand am intrat. Imi mai puse niste intrebari la care am raspuns in doi peri si meri, dar in acelasi timp politicos. Vazand ca nu prea eram comunicativ de felul meu, tacu din gura, continand sa bea linistit cafeaua aia idioata. Dupa ce am platit consumatia, ne-am ridicat de la masa si am plecat sa ne plimbam putin prin oras, explicandu-mi regulile vampirilor din Academia Cross, facandu-ma sa imi scutur bluza-tricou ce o purtam pe mine, neagra cu manici albe si usor pe trup, ca sa nu fiu nevoit sa imi dau exasperat ochii peste cap. Chiar se astepta ca eu sa respect in totalitate regulile alea idioate? Poate cand va zbura un porc sau doi pe cer, atunci eu voi respecta regulile sale. Il vad deodata cum se incrunta, privind in fata si cand ii urmaresc privirea o vad pe sorasa - o alta pacoste de om - alaturi de Hanabusa, cum mergeau tinandu-se de mana si sarutandu-se din cand in cand. Cand isi vazu fratele, Yuuki - am flat cum o cheama cand Kuran i-a pronuntat numele - isi afisa o expresie de nervozitate si inganfare totala, parca am iesit sa o urmarim.
- Salutari Norvegia! Ce faci? Cum de ai iesit din carapacea rece si te-ai sinchisit sa mai vezi si ce te inconjoara, spuse pe un ton acru blondul si ochii sai aquamarini ma priveau suspect.
- Aido ti-ai facut curatene in camera? Nu uita ca mai dupa-masa vor veni Zero si Sayuri pentru a confisca lucrurile ce nu avem voie in camera, interveni Kaname diplomat, fiindca eu nu prea aveam chef sa ii raspund sau sa il ucid ca pe un copil al lunii.
- Yuuki scumpo hai sa ne intoarcem ca nu mi-am facut curatene in camera, spuse Hanabusa pe un ton de copil mic, facandu-ma sa instramb din nas.
Dupa ce astia doi si-au luat talpasita, i-am cerul lui Kaname sa ne intoarcem la internat ca imi era somn si satenul a acceptat, zambindu-mi din inima lasandu-ma mut, dar ii raspund si eu la zambet, dar cu unul formal ce semana cu unul adevarat. Doamne ce zi ciudata...