Legea dragostei

[Nywa]

* * *

Dimineata veni mai repede decat m-am asteptat, fiind trezit de mobilul meu - un htc, negru cu vite de vie pe carcasa violete - care incepu sa vibreze si sa sune ca disperatul pe melodia lui Enrique Iglesias - Ring my bells. Deschid somnoros ochii negrii precum carbunele si imi dau bretonul cu pletele negre si lungi, pe spate. Iau aparatul scump si usor greut in mana, injurand printre dinti, vazand ca ma suna Roberto, iubitul meu de douazeci si cinci de ani. M-am ridicat cu greu din pat, fiindca Olly dormea cu capul pe omoplatul meu drept, usor bronzat. De fapt tot eram usor bronzat, ca imi mai petreceam unele zile la piscina gol-golut, citind dosare si privind inregistrari video.
- Da? Raspund usor iritat si nervos de dimineata, fiindca numai de mutra, vocea si tot ce apartinea de el, nu aveam chef in momentul de fata.
- Iubiras, ce s-a intamplat? Ai dormit prost? Vezi ce s-a intamplat daca nu sunt si eu sa te apar de cosmaruri. Ce faci? Ma intreba cu vocea lui un pic pitigaiata, incat imi venea sa ma duc in lume.
- Nimic si tu nu vi la mine! Marai incet, sa nu imi trezesc fratiorul scump, chit ca am iesit pe veranda cam micuta cu flori ce dadea in curtea ce era transformata pe trei-sfert in piscina.
- Dragoste ce s-a intamplat? De ce ai spus ca trei luni de zile sa nu te sun sau sa te vizitez? Vrei sa te desparti de mine? Ma intreba pe un ton mieros si in glas ii puteam citi disperarea dupa persoana mea.
Oftez si intru in bucatarie, deschizand usa ce ducea la beci si cobor acolo, indreptandu-ma spre o usa aflata langa masina de spalat si uscator - mai bine imi inunda beciul si nu baia - si o deschid intrand intr-o mica gradina luxurianta ce o imparteam cu doamna Patty, o femeie in varsta de patruzeci de ani, ce locuia alaturi de nepoata ei de cinci ani - singura mangaiere a femeii care si-a pierdut toata familiea, cand un nenorocit a intrat peste ei noaptea - ce ma adora. Ii spun retardatului aceluia de Roberto ca este fratemiu in vizita la mine si am nevoie de toate resursele mele de energie ca sa fac fata intre Oliver si munca mea. Ii inchid mobilul si ma asez pe o bancuta, ignorand lemnul cald al soarelui Olandei, ce il simteam prin perechea de boxeri in care am dormit. De ce a trebuit sa fie atat de complicat idiotul ala de Roberto sa creada ca imi place de el? Era frumos pentru fetele olandeze - inalt cu trei centimetri mai mic decat mine - aveam un metru saptezeci si opt - blond, carliontat, taiat scurt si ochii caprui-aurii -, dar pentru mine ramanea urat ca muma padurii. Norocul sau era, ca ma satisfacea in pat cat de cat, ca sa numai ma ostanesc sa caut pe una sau unul sa il inlocuiasca. Trag aer in piept si ma las pe spate, razamandu-ma de spatarul din lemn al bancii si incep sa ma caut de tigari - mai fumam cand aveam chef sau simteam nevoia, dar nu eram fumator inrait -, dar imi amintesc ca sunt in boxeri. Inchid ochii incercand sa ma relaxez, cand mobilul incepu sa imi sune ca disperatul. Injur printre dinti si raspund cu o injuratura de toata frumusetea, fara sa ma uit cine ma apeleaza.
- Aaa... Otto scuze daca te-am deranjat sa i-o tragi iubitei tale de dimineata, dar vroiam sa stiu unde esti? Aud glasul fratiorului meu si deasupra mea aparu o umbra, ce ma facu sa ma uit in sus si sa il vad pe brunet, razamat de balustrada si cu o cana de cafea in mana.
- Uita-te in jos, spun amuzat si inchid mobilul, iar tanarul se incrunta, apoi ridica o spranceana. Ne intalnim in bucatarie, ii spun si plec in casa.
Urc in bucatarie si baiatul incepu sa isi gateasca omleta cu sunca si salata, iar eu mi-am pus un bol cu cereale cu lapte, incepand sa mananc linistit.
- Vezi ca azi vi cu mine la birou, ii spun si el ramase masca, cu gura cascata, facandu-ma sa chicotesc usor si sa i-o inchid.

- Domnule Smith, credeti-ma imi va fi destul de greu sa fiu procuror in acest caz, ii spun sefului meu, in timp ce fratele meu statea lungit pe canapeaua din piele neagra ce o aveam in birou si citea o revista.
- Otto, fiule, sunt sigur ca o sa reusesti. Tot ce trebuie este sa cauti niste indici, apoi dai cazul detectivului Meyer, spuse George Smith, seful meu, iar eu am oftat bosumflat.
Dupa ce iesi idiotul din biroul meu, imi dau jos tricoul negru de pe mine, ramand la bustul gol. Cand veneam la birou sau ma duceam sa vizitez pe cineva, niciodata nu eram imbracat la patru ace, numai cand trebuia sa fiu in sala de judecata. Il privesc pe Oliver si imi cer scuze ca nu pot sa ii arat capitala cum a vrut, dar acesta se ridica in picioare, intrebandu-ma curios cand mergem sa investigam, lasandu-ma mut. Zambesc si ii dau un sarut pe frunte, apoi iau inapoi tricoul si iesim in birou, indreptandu-ne spre se masina, apoi spre sediul de politie.

Stateam cu bratele incrutisate in fata pieptului si priveam cu ochii reci pe tanara vaduva ce isi plangea sotul. Doamna Rulanja Bant, a sunat la politie, spunand ca ce-a de-a doua sotie a arabului, l-a ucis cu otrava sau cu ceva asemanator. Ii spun lui Olly sa stea langa Lucretia - anchetatoarea - si m-am dus in camera. Cand ma vazu, Rulanja, incerca sa isi ascunda fata, dar eu m-am asigurat ca, camera video este ascunsa cum trebuie, uitandu-ma la un asa-zis ceas.
- Doamna Rulanja, ma numesc Otto - nu eram idiot sa imi dau si numele de familie - si voi fi procurorul in acesc caz. Vreau sa imi povestiti exact ce s-a intamplat, ii spun, asezandu-ma cu podul palmelor pe muchia mesei si parul meu prins in coada, veni in fata pe partea dreapta, iar ochii negri o priveau fix, ca si o cobra gata de atac.
Sper ca Smith sa isi manance degetele ca m-a pus procuror la acest caz...