Abisul umbrelor

[Shilpa]

Am venit si cu ultima parte a capitolului 2,sper sa va placa.

Ma aflu intr-o incapere goala, pe care o privesc parca de sus. O umbra ciudata se apropie din ce in ce mai mult de o sursa de lumina slaba. Incetul cu incetul disting o silueta a unei fete,cam de varsta mea. Fata ei care exprima o frirca extraordinara este incadrata de parul ei ca taciunele pana la umeri.Purta un tricou albastru si o pereche de pantaloni alb,iar in mana tinea o fotografie din care cu greu am deslusit ca era un om.Fata fete se schimbase, si in ochii ei de un verde crud se putea citii foarte bine dorinta de razbunare.Din buzunar a scos un kunai si a taiat fotografia spunan incet. Ma voi razbuna.Tresar si ma ridic in picioare,iar in sufletul meu se asterne o nelniste ciudata determinata de semnificatia visului.Cine era oare acea fata ciudata si pe cine se va razbuna?Imi ridic privirea si observa pe micuta fereastra murdara ca se lasase intunericul.In intuneric domnea luna plin.Semana cu cea de acum 9 ani.Sub privirile ei tot clanul meu zacea pe pamant.Din acea zi nu puteam dormi in noptile cu luna plina.Ma apropii de fereastra si privesc parca fermecata astrul nocturn. Pe suprafata luminoasa vad parca litera "S" care dispare imediat ce imi mut privirea in alta pare.Cand o privesc din nou vad fata unui baiat cu parul de abanos so ochii de onix,de o frumusete aparte.Mai privesc cateva clipe frumosul chip dupa care ma retrag de langa geam.Incep sa fac curatenie stergand cu o carpa alba fiecare obiect care il vedeam.Am sters si geamul din care acum patrundeau razele lunii creind umbre ciudate.Am descoperit prin zecile de cutii un cufar vechii pe care l-am deschis curioasa.Am descoperit zecii de scrisori si din intamplare am vazut una cu numele meu, am deschis-o, curioasa, incepand sa citesc cele cateva randuri:
Draga Sakura,
Atunci cad vei citi aceste cateva randuri, eu voi fi departe si probabil ca niciodata nu ne vom mai intalni.Banuiesc ca soarta nu ti-a suras nici macar dupa toate incercarile la care te-a supus. Imi pare rau ca te-am lasat singura si am plecat chiar atunci cand aveai nevoi mai multa de mine.Destinul a hotarat ca drumurile noastre sa se desparta,probabil pentru totdeauna.Stii bine ca nu te putam lua cu mine pentru ca erai prea mica si locul unde ma duceam imi rezerva o multime de pericole, in incercarea noastra disperata de a gasi puterea si simbolurile ei.Si nimeni nu stie daca atunci cand vei citti aceste randuri eu voi mai fi in viata.Cu toate acestea daca voi muri as vrea sa fiu impacat si sa stiu ca tu m-ai iertat.Sa stii ca imi lipseste atat de mult privirea ta calda si parul tau asemenea florilor de cires.Stiu ca suferi enorm pentru ce s-a intamplat cu clanul nostru si in speranta ca te mai pot ajuta ti-am gasit o casa in Konoha la adresa de pe plic,sper sa iti placa.Sa stii ca imi lipsescte trecutul. Sa nu ma uiti niciodata pentru ca nici eu nu te voi uita.
Cu dragoste,vechiul tau prieten.
O lacrima imi cazu pe podea si in inima imi izvora dorinta nebuna de a-l revedea pe vechiul meu prieten, pe care am fost suparata tot acest timp.Cu toate astea am sperat neincetat ca se va intoarce la mine.
Femeie ingrozitoare cum mi-ai putut ascunde asta in tot acest timp?Voi pleca de aici si nu ma voi mai intoarce.
Fix la miezul noptii,cand m-am asigurat ca tota lumea doarme am iesit usurel din camera.Am coborat precauta scarile si am iesi, in varfurile picioarelor din orfelinat.Vantul naprasnic batea atat de tare incat frunzele zburau prin aer, formand vartejuri ciudate .Frigul era patrunzator si ceata acopera micul sat.Am mers impotriva vantului, cu singurul tel de a ajunge in Konoha. Nu stiu insa cat mai pot continua si ma las dusa de vantul naprasnic.