Abisul umbrelor

[Shilpa]

In sfarsit ma intorc si eu cu ultima parte a capitolului 9. Ce pot sa mai zic azi am lucrat toata ziua la ea si sper sa va placa. Nu sunt sigura ca am reusit sa corectez toate greselile de tastare pentru ca sunt cam obosita si dupa atata scris chiar nu mai pot. Este mult mai lunga si sper sa fie pe placul tuturor.
Acum multumesc mult celor care mi-au dat comentarii pentru ca le-am citit si pe cele acre au fost sterse si ma bucur ca va place.
•·.·.· Áłąňy ·.·.·• - Multumesc mult pentru aprecieri. Nu stiu cat de bun este ficul dar cert este ca eu ma straduiesc sa il fac cat mai bun. Neji a fost un personaj pe care l-am creat special pentru sakura sa ii fie ca un sprijin, dar o sa vezi ca pe parcurs vor aparea surprize si rasurnari de situatie. Cat despre fic sasusaku o sa ai o mare surpria in capitolul viitor. Atunci cand m-am referit cum vreti sa fie sfarsitul nu am spus ca o sa il termin ci as fi vrut sa vad ce ideei aveti si voi. Mai am multe lucruri de scris, Iar sakura mai are multe aventuri de trait. Actiunea se petrece in japonia, respectiv Konoha, pentru ca am vrut sa fie cat mai realist, si ca sa nu mai spun ca japonia este tara mea preferata. Multumesc pentru comentariu si te mai astept. Bineinteles ca o sa incerc sa tin cont de sfaturi, pe cat posibil, doar pentru asta primesc cometarii , pentru a ma perfectiona. Si Safarsit am terminat, s-ar zice ca si eu ti-am lasat un comentariu, la comentariul tau :))
Si acum fara alte introduceri, ultima parte a capitolului 9.

Am privit in urma abia dupa mult timp, atunci cand aveam sentimental ca intradevar nu il mai pot vedea pe baiat. Avusesem impresia ca ma urmarise asemenea unui pradator care ar face orice pentru a-si incolti prada fara aparare, si alergasem cativa metri pana am oboist de tot. Acum rasuflam greu si in acelasi timp usurata pentru ca in sfarsit aveam consideram ca nu ma mai poate prinde si ma simteam in siguranta. Credeam totusi ca el uitase ceva, in invalmasala care se produsese o data cu plecarea mea brusca si atat de brutala de la tanarul hokage, acesta nu apucase sa imi spuna un anumit lucru. Si acest lucru il macina, simteam asta din modul lui de a ma privi, cu ochii rugatori si atat de vinovati, atunci cand am plecat val- vartej din birou. Initial nu incercase sa ma opreasca nici macar sa ma faca sa mai pot sta o clipa. Si intr-un moment de gandire isi amintise ca mai avea ceva sa imi destainuie. Nici atunci nu s-a clintit dandu-si seama ca nu are cum sa ma faca sa ma razgandesc. Ma mistuia atat de tare sa ma gandesc la el, si daca ma analizez bine nici nuo faceam, de fapt tot ce ma interesa era ce avea el de spus. Neji a disparut in strafundul creierului meu si am reusit sa-l incui intr-un sertar ascuns in locul cel mai intunecat al mintii mele si nu aveam de gand sa-l mai scot de acolo pentru ceva timp…
Nu a mai durat mult si am ajuns la scoala, astfel am rupt firul amintirilor si am intrat in curte. Am zabovit doua clipe si am observant cu stupoare ca nu era nimeni. Doar eu si copacii golasi. Nu mai batea vantul, cerul a ramas insa mohorat, atmosfera era incarcata de calm si liniste. O liniste cutremurattoare, sinistra. Unde sa fie toata lumea. Am mai facut cativa pasi pana ce am ajuns la intrarea in cladire. Am intrat find “lovita” de incaperea pictata cu cu aceeasi singuratate zbuciumatoare, asemeni unui cosciug din lemn, proaspat sculptat, care isi asteapta cu mahinre tovarasul cu care va hoinari pe drumuri nesfarsite fara nici o iesire. Urc scarile, ametitor de multe, iar inima imi bate alertata si rasuflarea se intrataie. In sfarsit ajung la etaj, pasesc pe parchetul vechi, care scartai sub atingerea picioarelor mele obosite. Tulburam linistea nesfarsita si ma simteam ciudat de straniu. Am urcat si cele patru scari din fata clase mele, piesa de rezistenta, incrementind in fata usii. Mi-am facut curaj si am apasat clanta pasind timid inauntru. Am fost placut surprinsa sa descopar ca nu eram singura in clasa. In prima banca de la fereastra statea brunetul meu. Un zambet provocator mi-a aparut pe chip si l-am salutat dulce. Dupa o serie de intrebari cliseice pe care i le-am adresat am amutit. El raspundea sec la fiecare neobosindu-se prea mult. Mi-am luat locul in prima banca de la mijloc dorind sa imi gasesc o ocupatie sa nu ma mai gandesc la el desi era extraorinar de dificil. Incordarea care domnea in jurul nostrum putea fi resimtita in tot ce ne inconjura.
Stateam in banca mea din lemn foarte tacuta si nu puteam sa ii mai spun nimic. Din cand in cand ma mai lasam pe spate pe scaun si acesta provoca un zgomot mic la contactul cu podeaua. Desi aveam atatea sa ii marturisesc in momentul in care doream sa deschid gura cuvintele se loveau de un perete imaginar si asemeni unui ecou se intorceau. Este ciudat daca stau bine si ma gandesc. Atata timp am sperat sa-l am in fata mea sa fim singuri si sa-i pot vorbi in voi. Nopti la randul am incercat sa imi gasesc cuvintele potrivite si sa-mi fac in minte un discurs. Dar acum cand era unica mea sansa eu o ratam ca o fraiera pentru ca ma opera timiditatea. Brunetul statea in banca cu mainile incrucisate cititnd de zor dintr-o carte cu coperta maronie cu paginile de un albe imaculate.Capul ii era foarte putin aplecat in fata pentru a putea citi mai bine in schim pozitia corpului era perfect dreapta, impecabila. La inceput il priveam numai pe furis intorcand imediat capul spre ferastra cum simteam ca imi vede intr-un fel sau altul privirea. Ultimele raze ratacite ale soarelui se mai furisau prin invelisul de nori plumburii, jucandu-se in parul sau de abanos si creaindu-i o aura aparte. In lumina palida a toamnei parea un inger ratacit pe pamant. Ma fascinau perfectiuea lui, gesturile, comportamentul…tot ce era legat de el. Era asemeni unui zeu pentru mine la care ma inchinam cu sfiala si credinta si pe care ajunsesem sa-l iubesc ca o nebuna. Realizez ca il privesc fermecata examinandu-l in detaliu, imbatata de imaginea lui fara sa ma pot satura sa-l studiez. Incercam sa-mi conturez in privirile mele toata iubirea acumulata dealungul timpului. Cand ridica ochii din carte si se intampla sa ii fixeze pe ai mei lasam capul in jos rusinata. Nu ii puteam raspunde la acest joc, desi incercam. “Haide Sakura ce esti tu un ninja sau doar o pisocuta speriata” Imi spuse vocea mea interioara putin indignata de situatia in care eram. Si asa am si facut l-am privit iarasi. Se opries din citit. Cerceta clasa cu disperare cautand ceva inexistent. Puteai sa observe o tristete apasatoare pe chipul lui. Daca nu il cunosteam atat de bine as fi putut jura ca in cateva momente va incepe sa planga. Nu mi-l pot imagina plangand oricatas incerca… el este prea mandru si orgolios pentru a da frau liber sentimentelor si a le lasa sa-l domine. O durere cumplita il invaluia, puteam simti asta. Cand in sfarsit m-a observant ma privi adanc. Desi momentul era incarcat cu tacere ma simteam ca si cum l-as cunoaste de o viata. El contura intregul meu trecut asemeni unei oglinzi care picteaza cu litere de sange capitolele incheiate ale unei vieti. Acum totul capata sens: comportamentul sau, dorinta arzatoare de a fi cel mai bun, un ninja de top. De fapt raceala si indiferenta cu care ii trata pe toti era modul lui de a-si ascunde sentimentele si de a nu lasa trecutul sa-i intunece prezentul. Reusind astfel sa treaca peste el, cu unicul scopde a-si atinga telul.
- In noaptea aceea, totul s-a sfarsit… el a… ucis totul… I…Itachi… ma voi razbuna.
Vorbea rar, cu pauze lungi in care ofta prelung de parca i-ar fi frica de ceea ce va urma. Articula cuvintele atat de greu ferindu-se sa mai continue, nevrand sa dezvaluie un secret care probabil ii curma suferinta. Cel mai mult m-a mirat numele lui Itachi pe care il rostise cu un efort nemaipomenit, apoi il alaturase cunvantului “razbunare”. “Razbunarea” era cheia urii care deschidea o usa veche, ruginita care ascundea de cealalta parte o lume cu totul noua. Visurile lui se impleteau cu ale mele, si fara sa fi stiut pana acum, scopul nostrum era unul singur. Acela de a ucide cu sange rece pe cel care a distrus fericirea noastra. Imi dau seama ca exista o legatura intre el si Itachi, una foarte mare, dar care?
- Sasuke kun! M-am trezit strigandu-I numele tare, clar, care rasuna asemeni unui ecou in toata incaperea. Era atat de curios sa afle ce vroiam sa ii spun de parca de cuvintele mele se leaga viata lui. Eram mai hotarata ca oricand sa-mi deschid inima in fata lui, acum cat inca mai era intr-un moment de slabiciune, asa cum nu il poate vedea nimeni. Inainte sa apuc sa imi deschid din nou inima se aude scartaiutul usii. Asemeni unui raspuns la intrebarile noastre vine un zgomot prelung si in clasa intra Gaara. Desi el era mereu tacut si rece, neinteresandu-l problemele altora, avea intiparit pe buze un zambet micut pe chipul inghetat, pe care nu si l-a putut stapani vazandu-ne singuri. Cand a trecut pe langa mine m-a privit cu subanteles, l-a salutat pe Sasuke aranjandu-si lucrurile in banca. Brunetul trezit de venirea roscatului, si-a schimbat complet starea invaluindu-se in indiferenta. Si-am pus cartea in ghiozdan pregatindu-se de ora. Vazandu-ma in plus am vrut sa plec. Gaara m-a prins de mana soptindu-mi la ureche “Ce ai facut?” Nu am inteles ce a vrut sa spuna, dar cel mai mult ma intriga comportamentul sau. Se purta cu totul altfel si era interest parca putin prea mult de Sasuke, la urma urmei erau cei mai mari dusmani si concurau in orice. Si cu tot comportamentul sau nepasator si rece, fata de iubirea mea, in adancul lui chiar ii pasa de sentimentele lui si il intriga secretul pe care il avea brunetul. In adancul sufletului il considera ca pe un frate, care imparteau o legatura puternica, iar el si-ar fi dortit sa fie pieteni. Am incercat sa ma despart de stransoarea care ma apropia de el si sa parasesc clasa. Dandu-si seama de uimirea si oarecum teama care ma inconjura mi-a dat drumul la brat. Am iesit din clasa, dar am asteptat in fata usii cu urechea lipita de aceasta. Eram atat de curioasa sa aflu ce ii va spune Gaara incat eram aproape sa tip cand i-am auzit pasii pe podea indreptandu-se spre iesire. Mi-am stapanit un tipat de uimire si am pornit bezmetica pe holurile scolii. Plimbandu-ma pe coridor observam cum incetul cu incetul elevii incepeau sa soseasca si mii de glasuri pline de voie buna imbracau atmosfera in veselie. Nici nu puteai crede ca in urma cu cateva minute a fost pustie. Doar cateva minute de singuratate m-au mai despartit de prietenele mele. Vazandu-ma intreaga dupa o absenta indelungata fetele m-au imbratisat calduros.
- Pe cine avem noi aici? Straine, nu ne-am mai vazut de mult . In sfarsit indraznesti sa-ti scoti capsorul in lume, dupa ce ai stat ascunsa atata timp, zambea cu un zambet larg si ironic Temari. Isi legase parul intr-o coada si se imbracase comod intr-o pereche de blugi si o bluza argintie cu imprimeu.
-Saku,fraiera mai esti. Sa-l ai pe Sasuke numai pentru tine si sa nu indraznesti macar sa aduci vorba de bal, Tenten imi facu cu ochiul strengareste si rase sarcastic. Isi lasase parul liber, care ii mangaia spatele, avea o fusta in carouri si un tricou negru destul de decoltat .
Ce bal… In sfarsit imi dau seama ca in seara asta avea loc balul. Ma gandeam la balul bobocilor cu mult inainte sa inceapa liceul. Ma viasam, de multe ori, pe podium la brat cu brunetul meu, ciudat era ca-mi inchipuiam aidoma realitatii, chiar inainte sa-l cunosc. Imbracata intra-o rochie rozalie splendida, fiind aclama de toata lumea si parasind scena in ropote de aplauze furtunoase si emotionante. Totusi acest vis nu avea sa devina realiteate deoarece la bratul lui Sasuke va fi Ayame, iar coroana de miss nu aveam sa o casig eu, nici macar nu participam. Acum insa uitasem cu desavarsire de tot si habar nu aveam daca are rost sa merg. Fetele in schim, mult mai increzatoare, discuta deja despre tinutele lor si aveau emotii daca vor putea atrage atentia baietilor iubiti. Hina, draga de ea, era foarte emotionata si astepta cu nerabdare seara, isi rasucea suvita din parul ei nefgru ca abanosul si foarte lung, in timp ce isi mai dadea si ea cu parerea. Iar Temari si Tenten discutau aprins. Conversatia a fost intreupta in momentul in care de noi s-a apropiat Ayame. Regina frumusetii, blonda, cu cosite aurii cu parul lung pana la fund, ondulat delicat, ochii albastrii precum marea involburata, si corpul ei perfect de top model ii sporeau frumusetea. Era dulce si atragatoare dand pe spate baietii cu un singur zambet. Nu era tocmai un geniu, matematica facandu-I problem uriase. Nu trecuse mult din primul semestru si ea deja luase niste note “frumusele” asa incat sa isi puna problema ca nu cumva sa ramana pe toamna vitoare sa descopere tainele matematicii. Dar se descurca cu sarmul si carisma ei, reusea intotdeauna ce isi propunea, si cu tupeul pe care il avea din plin chiar nu avea problem aproape cu nimic. Nu ii lipsesc insa fitele si este foarte increzuta, dar daca ajungi sa o cunosti devine o persoana in regula, foarte de treaba. Asta daca reusesti sa te imprietenesi cu ea, caci daca o ai ca dusman nu prea ai multe sanse de reusita, deoarece cu cat o enervezi mai rau cu atat devine mai rea, ca sa nu mia spun de baietii care stau la tot pasul si care i-ar sari in caz de orice in aparare.
- Ohayo fetele, sper ca veniti sa ma sustineti la concurs si sa vedeti cum le fac de ras amatoarele alea nepricepute, pe fata ei se citea ironia pura si atunci cand a rostir “amatoare” si “ nepricepute” a zambit batjocoritor si ne-a facut cu ochiul. Dupa schimbul de replici de complezenta, fetele i-au urat mult success. Eu am rama tacut si rece. Ma enerva la culme sa o aud laudandu-se cu reusitele ei si mai ales ca prietenele mele o ascultau interesate. Prezenta de spirit nu o parasise nici o secunda. Cat despre emotii nu mai avea de mult asa ceva. Inca de cand pasise pentru prima data pe podium, hranindu-se din aplauze patimase, priviri nerabtatoare si fete pe care se citea admiratie. Toate acestea o incurajau si mai mult si se simtea in largul ei dand ce e mai bun din ea intotdeauna. Norocul meu ca nu era in clasa cu mine altfel s-ar fi luat de mana cu Kaname si Ino, intrecandu-se in laude si fumuri. O apreciam pentru calitatile ei dar ma enervau fitele ei din cap si pentru asta imi venea sa o parui mai ales ca ma plictisem de moarte sa o aud cum se ridca in slavi. Am fost insa salvata de Sasuke, care pasea apasat pe parchetul din lemn, cu mainle in buzunar, ganditore s-a oprit brusc din vorbarie. Primul meu inpuls era sa merg la el sa-l imbratisez cu dragoste , ignorandu-I pe toti chiar si protestele lui evidente. Probabil asa as fi facut, deoarece privirea lui din clasa imi daduse curaj si totodata dorinta de a afla mai multe despre el. Insa inainte sa apuc sa imi pun planul in aplicare Ayame se duse la el punandu-I mana strengareste pe umar, zambindu-i provocator. A inceput sa-I tina o predica despre cat de bine vor arata ei impreuna, aplauze, dans si toate planurile de campiana. Baiatul nici nu o asculta si plictisit fiind ii indeparta mana, facand-o pe fata sa tresara si sa se dea doi pasi inapoi. Insa continua:
- Sasuke, dragutule, … nu uita sa vii deseara sa ma iei de acasa ca sa putem merge impreuna la bal. Vreau sa spun ca asa ar fi mai bine… Va fi minunat... Ne vom distra de minune.
Era atat de emotiona incat facea pauze lungi , uitand ceea ce vroia sa mai adauge si sarea cu usurinta de la o idee la alta. Brunetul nu o intelege foarte bine, dar nici nu se straduia. In ochii lui fata nu-i trezea interesul nici macar putin, considerand-o frivola si neinsemnata. A dat afirmmativ din cap, nu pentru ca il incanta ideea, dimpotriva. Vroia sa scape de ea. Apoi intra in clasa fara sa spuna un cuvant, nici macar sa se intoarca spre mine. Ay a plecat multumita la clasa ei salutandu-ne si fetele ii oferira si ultimele felicitari. Eu mi-am luat locul de ascultatoare, iar Temari continua.
- Deci, cum spuneam inainte sa fiu intrerupta de “ regina frumusetii din liceu” sau mai bine zis cum se lauda ea “ cea mai frumoasa fata din Japonia”, cand am auzit-o toate am izbucnit intr-un ras cristalin, chiar si eu care eram putin suparat. Cum sa iti zic eu Sakura, incearca sa iti cam iei gandul de la Sasuke, acum ca Ayame a pus mana pe el. Tot fraiera ramai rozalio.
- Temari, nu vorbi asa. Nu e vina ei ca Sasuke pur si simplu nu etse interest sa o invite la dans. In sfarsit a vorbit si Hinata care pana acum statuse tacuta intr-un colt. Si totusi ai fi avut mai multe sanse ca mine, Naruto nici macar nu se uita la mine in felul asta. El ma considera o simpla si banala prietena, pe care nu ar indrazni sa o invite niciodata pentru ca nu ii pasa de mine. Lui doar ii place de t… S-a oprit brusc si nu a mai continuat. Cuvintele ei m-au lovit ca o sageata ascutita a carei traiectorie , bine stabilita , era inima mea.Era geloasa, foarte geloasa o simteam din vocea si tonul ei pe care nu le folosiseniciodata cu mine. Am o lacrima sa imi alunece din ochi, udandu-mi putin obrazul.
- M-am saturat de toate astea. Nu vreau sa mai aud un cuvant de la niciuna. Hinata ce naiba este cu tine. Ar trebui sa stii mai bine ca oricine ca s-a intamplat si cat de mult am suferit din cauza pierderii lui Tsunade. Si tu ce faci? Ma acuzi pe mine cat ti l-am luat pe Naruto. Stii bine ca nu il plac. Prostutul, nu am nevoie de el. Nu m-am mai putut abtine lacrimile imi cadeau neincetat, nu le-am oprit ci le-am lasat sa alunec fierbinti pe obrajii mei reci. Fetele dandu-si seama ca au mers prea departe si dintr-o simpla gluma ma facusera sa ma simt ingrozitor, s-au indreptat spre mine, cu gandu-l de a ma linisti.
- Iarta-ne Sakura…a fost o gresala…noi… Au spus cele trei in cor.
Nu le-am lasat sa termine si am fugit spre baie nu imi pasa daca lovesc pe cineva, tot ce imi doream era sa ma privesc in oglinda si sa ma pot linisti undeva complet singuta. In marea mea graba si in ceata care incepuse sa imi acopera ochii nu am observant baiatul care alerga grabit sa ajunga in clasa. Am cazut pe podea lovindu-ma usor la mana si picior. Cand a vazut ceea ce facuse blondul s-a apropiat de mine si mi-a dat mana sa ma pot ridica.
- Sakura chan, iarta-ma nu te-am vazut. Te simti bine? Eram asa de grabit sa ajung in calsa ca sa nu mai intarzii altfel voi fi pedepsit de Ibiki sensei. Stii ma bucur de fapt ca am dat peste tine, a zambit putin, adica intelegi tu ce vroiam sa spun. Vreau sa te intreba daca nu cumva ai vrea sa fii partenera mea la bal?
- Esti atat de idiot, Naruto, incat nici nu ma mir ca ai dat peste mine. Tu oricum esti cu capull in nori, acum ca mai esti si grabit chiar vei rani pe cineva, asta daca nu ai norocul sa te ranesti chiar pe tine. Stii foarte bine ca daca as fi vrut sa merg la bal cu tine ti-as fi spus inca de prima data cand m-ai invitat. Esti atat de prost incat nici nu observi ca Hinata vrea sa mearga cu tine
Tipam la el si lacrimile cadeau in continuare ,mai fierbinti. Am plecat lasandu-l pe baiat stupefiat. Cand am ajuns la baie m-am lipit de usa infundandumi- mi capul in maini. Am vrut sa intru, dar doua brate puternice m-au oprit tragandu-ma tot mai aproape de pieptul sau. Am vrut sa plec, dar ma sranse mai tare nedandu-mi posibilitatea sa mai fac vreo miscare. Mi-am lasat capul in pieptul lui si am plans pana m-am linistit. Baiatul imi ridica usur capul cu doua degete si imi sterse lacrimile. Acum ii vedeam calr, fata atat de alba, ca zapada acoperita cu cateva suvute din parul ravasit asemeni apusului de soare, si ochii rataciti, ametitor de verzi asemeni mugurilor proapat aparuti.
- Ce dulce plangi pisicuto. Numai de ai stii tu ce este cu adevart durerea. Si i-a zi cu ce te-a mai ranit acum Sasuke.
- De parca tu ai stii ceva depre mine. Si nu este vorba de Sasuke.
- Ce-ar putea altceva sa fie doar esti topita dupa el, si se pare ca el nu este tocmai de acceasi pare. Asculta parerea mea sincer,a rozalio, lasa-l in pace nu este de nasul tau. Sa nu intelegi ca imi pas vrun pic de ce se intampla, dar nu imi place micutul vostru joc. Asa ca ai grija ce faci. Si mai usor cu lacrimile, doar esti un ninja, nu o fetita care trebuie mereu salvata.
Eram foarte surprinsa roscatul nu se mai obosise sa vorbeasca niciodata cu cineva atat de mult. Si mai ales despre asa ceva si cu acea voce aproape blanda. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la ceea ce a spus deoarece baiatul disparu intr-un nor de fum. Am alergat spre clasa si am rasuflat usurata, cand pasind cu sfiala in clasa am observant ca profesorul nu venise.
Restul zilei l-am petrecut la ore luaindu-mi o multime de notite. Timpul se scurgea periculos de incet si plictiseala se instalase in randul tuturor. Si cand in sfarsit clopotelul a anuntat ora 18:30 cu totii ne-am imbulzit bucurosi la iesire. Cand am parasite scoala am fost izbita de vantul rece si de cateva picaturi de ploaie. Am strabatut strazile in mare graba. Incepuse deja sa se instaleze intunericul. Pamantul isi imbraca haina eleganta, iar copacii isi schimbau forma jucand un ritual straveci. Era destul de aglomerat pe strazi si nu am dus lipsa de zgomote provocate de masini sau oameni grabiti sa vina acasa dupa o zi obositoare la service. Ajunsa acasa am pasit rapid prin curtea si am descuiat usa indreptandu-ma spre dormitor.M-am trantit pe pat obosita de la drum. M-am foit putin si m-am ridicat ducandu-ma spre dulap mergeam mechanic ca un robot care in orice clipa poate ramane fara baterii. Am cotrobait printer hainele destul de aranjate, si am dat pe un umeras de o rochie. Acum imi dau seama ca am mers cu fetele la magazine special pentru a-mi cumpara rochia pentru bal chiar in prima zi de scoala. Am asezat-o pe pat si am inceput sa o privesc ganditoare. Mi-a venit in minte rasul batjocoritor al barfitoarelor clasei, Ino si Kaname, care ar muri nu alta daca ar afla ca nu am fost la bal. Mi le-am imaginat cum imi zic in batjocura ca sunt urata si nu ar trebui sa stric imaginea salii de spectacol. In schimb am inceput sa ma gandesc la Sasuke, merita sa merg doar sa-l incurajez chiar daca lui nu ii pasa de asta. Apoi m-am gandit mai bine si am constatat ca nu avea rost sa merg. M-am trantit pe pat si am luat telecomanda dand pe muzica. Spre marea mea bucurie la tv era chiar o melodie trista exact de ceea ce aveam nevoie. Cand am auzit soneria m-am indreptat suparata spre usa iar cand am deschis-o am observant cu emotie ca erau fetele. Le-am poftit inauntru si ele au inceput sa ma bombardeze cu scuze si imbratisari incatam cazut. Am izbucnit toate in ras in momentul in care am luat contact cu podeaua. M-au ajutat sa ma ridic. Si ne-am indreptat spre camera.
-Inca nu te-ai imbracat? Balul sta sa inceapa, iar tu nu esti inca pregatita. Ce s-a intaplat. Of, uite cum ti-ai sufonat rochia. Haide te ajutam noi sa te pregatesti repede si bine, zise Temari.
- Scuze fetelor, dar m-am hotart sa nu mai merg. Sunt cam obosita si ia te uita, maine avem scoala si nu m-am apucat de teme.
- Lasa prostiile Saku. Nici nu vrem sa uzim asa ceva si stii fooarte bine ca maine avem liber, dat de dirig. Asa ca hainde sa te schimbi, imi mai spuse si Tenten aranjand de zor rochia.
- Si in plus Sasuke, chiar daca nu o arat are nevoie de sprijinul tau. Nu vrei sa-ll dezamagesti nu, Imi zambi Hinata. Si intradevar nu vroiam sa-l dezamagesc. Am inceput pregatiriel. Am luat rochia pe mine si m-am privit in oglinda. Vocea mea interioara, care nu mai aparuse de mult, isi facea iarasi aparitia intr-un moment nepotricvit ca de obicei: “ Dar mai scuteste-ma cu holbatul ala in oglinda. Nu vezi ca se va sparge daca te mai uiti mult?. Si cu rochia aceea, doar nu te astepti sa fii atmirata de vreun baiat. Esti departe cu mult de ceea ce inseamna frumos.”
Am zambit amuzata, dar cu un singur lucru eram d acord cu vocea mea interioara, rochia nu era grozava. Simpla, dintr-un material cam aspru, de un negru putin sters, era lunga pana aproape de genunchi cazand usor in valuri, avand un decolteu delicat.. Era stransa pe talia, accentuand-o. Mi-au ondulat parul strangandu-l intr-un fel de coc lejer lasandu-mi doua suvite sa atarne gratios peste obraji. Mi-au dat cu rimel si cu far de un roz pal spre portocaliu si acoperindu-mi buzele cu un luciu aproape transparent. Am luat in picioar o pereche de pantori bej si o geantuta rosie si am pornit spre bal. Am plecat cu verisorul lui Temari cu masina si cam inr-un sfert de ora am ajuns. Stateam in fata unei cladiri de culoarea piersicii, cu frrestre mari, de cristal. Era o cladire destul de recent construita si foarte bine intretinuata. Dup aceea l-am salutat pe verisoru pritenei mele, cu care era prima si ultima data cand aveam sa ma mai intalnesc si am urcat putinele trepte care ne desparteau de usa mare din sticla. In drepta am observant o pancarta mare pe care scria cu litere rosii pe fond negru, “ Balul bobocilor din Academia Ninja”. Am descis usa ce ne despartea de bal. Pasind inauntru am fost lovite de un valde oamni. Incaperea foarte spatioasa, ai carei pereti aveau o nuata de oraj intens, sau cel putin asa percepeam eu prin luminile multicolore care imprastiuau o aura de veselie. Fetele, care mai de care mai cochete vorbeau si radeau foarte tare, etalandu-si iubitii care isi gaseisera si ei o ocupatie, vorbind despre problemele lor. Muzica bubuia in boxe intretinand atmosfera si invitandu-le pe fetele mai indraznete la un dans antrenant si foarte vioi. In mijlocul salii era instalata scena, acoperita cu un covor sangeriu. Acum aveau loc ultimele pregatiri pentru concursul de miss si mister. In spatele cortinei negre concurentii isi repetau miscarile, discursul, si isi revedeau tinutele. Noi stateam ca pe ace asteptand sa inceapa. Langa perete erau aranjate in cerc mese rotunde din sticla, la care zaceau acum baietii neavand chef de dans. Ei se antrenau cu un joc de carti, avand langa ei sticle de bautura pe jumatate goale si pachete de tigari. Se ciondaneau, radeau si priveau atmirativ la fetele care nu mai conteneau cu dansul., comentandu-le pe fiecare. Noi ne-am ocupat locul , foarte aproape de scena. Nupa o ora de asteptat, in care am asculat muzica si am vorbit, neintelegand prea multe din cauza galagiei. In sfarsit a inceput concursul. In prima runda concurentii isi etalau tinutele de zii si toata lumea a privitt atmirativ spre Ayame. Baietii au parasite mesele si cei mai norocosi au asaltat locurile din fata, iar cei care nu au apucat sa prinda un loc in frunte s-au multumit sa-l auda pe prezentator si comentariile facute de prietenii lor. O fluierau si incurajau pe blonda strigand ca ea va fi casigatoare. Cat despre noi fetele, ce sa spun ne topeam cand il vedeam pe Sasuke. Ay era dedeparte cea mai priceputa in materie de prezentari de moda si stil vestimentar, iar Sasuke a fost superb. Acum poate unii dintre voi se intreaba cum de tocmai Sasuke, ei bine el a fost ales de catre echiap de organizare deoarece era frumos si talentat. Baiatul a vrut sa refuze, dar la insistentele dirigintelui a acceptat. Dupa o mica pauza a inceput din nou. La urmatoare proba fiecare concurrent era liber sa spuna cateva cuvinte despre o tema impusa de juriul, format din directorii scolii.Ce-I drept nu toti s-au descurcat la fel de bine ca brunetul, dar a fost binisor. Cat despre blonda, a cam dat-o in bara la vorbirea libera si nu din cauza emotiilor din contra din cauza lipsei de concentrare. Dupa asta concurentii au fost chemati in culise pentru a lua o pauza. In continuare noi am urmarit o echipa de elevi talentati care cu ajutorul jutsurilor creau un spectacol incredibil. Cateva minute ne desparteau de inceperea cele de treia proba si deja cu totii eram nerabdatoti. Cand in sfarsit a inceptut noi toti ne-am indreptat atentia catre ei. Aveau de raspuns la niste intrebari destul de usoare daca te prindeai la ele. Pentru ca unele aveau anumite capcane.Si in fine dupa ce ne-am amuzt copios de unii care fie incercau sa starneasca hohote, fie chiar erau praf. A mai fost o pauza, de asta dat putin mai lunga, pentru a se putea peregati. Am privit cum danseaza 2 perechi care reprezentasera tara noastra la un concurs international si obtinuse-ra chiar primul loc. Miscarile lor erau superbe , pursisimpul perfecte, semanau cu doi fulgi de nea invitati la jocul crivatului si alunecau usor si calculate pe podiu. Au incheiat si noi ii aclamam zgomotos, dar totusi asteptandu-ne colegii. Cand in sfrarit au pasit pe scena am amutit ,. Perechile erau facute perfect si se cordonau reciproc, aratand impecabil. Rochiile variau si erau in toate culorile si modelele, una mai superba ca cealalta. Ultima pereche era surpriza serii. Ayame purta o rochie din matase , de un bleu, asemeni cerului de prmavara, foarte decoltata. II venea in fata pana la 15 centimetri de genunchi iar in spate avea o trena lunga pana aproape de pamant. Era impodobita cu dantela arintie si volane. La decolteu avea cusute cateva diamante ce straluceau in lumina galbuie.Parul era prins intr-un coc cuafat perfect si in mijlocul lui avea prins un trandafir alb. Sasuke purta un costum negru si o camasa albastra, asortata cu rochia fetei. Ea adoptase un stil cuceritor cu priviri seducatoare si calde, iar el se forta sa schiteze un zambet micut. Erau atat de bine pregatiti si le statea atat de bine impreuna, incat ai fi zis ca sun facuti unul pentru celalalt. Nu am bagat asta in seama si m-am luat dupa ceilalti incurajandu-I si aclamandu-i. La sfarsit au inceput sa defileze unul cate unul dand juriului timp de ganidre. Si desi acestia incercau sa para ca iau o decizie, erau de fapt hotarati inca din prima runda. Ultimele momente de asteptare erau un calvar pentru majoritatea participantilor si unii dintre ei lacrimau deja din cauza emotiile, in timp altii se ingrijorau ca nu au fost destul de buni. Cat despre prietenii nostrii erau linistiti, mai ales ea era sigura ca va castiga. Cand prezentatorul a anuntat ca decizia juriului a fost luata toti am incremenit de emotii si fiecare minut pierdut ii fierbea pe cei de pe scena. A inceput el sa ne spuna nu stiu ce bancurisi sa ii incurajeze pe cei care nu vor castiga, pana cand, un baiat, din al patrulea rand, satul sa mai astepte “l-a rugat cu frumosul” sa prezinte o data castigatorii. Sa facut liniste in momentul in care barbatul la vreo 25 de ani a vrut sa enunte numele castigatorilor: SASUKE UCHIHA si AYAME ASHITA. Am izbucnit toti in urale si furtuna de aplauze pe care o meritau din plin premiantii. Ea a primit o coronita argintie si un buchet de crini imperoali, iar el o emblem din argint. S-a auzit un zgomot infundat si in momentul acest din tavan au inceput sa cada confetii, ca o ploaie marunta si colorata. Castigatorii au fost poftiti la un dans lent. Obligat de imprejurimi sa accepte brunetul a prins-o pe fata de talie si a inceput dansul. Se parea ca baiatul este un dansator extraoribar si impreuna cu ea formau o pereche de vis. Fiecare pas era facut perfect si se miscau asemeni unei pene ce plutea in aer. Se apropiau si se deparatu facand piruete si pasi complecsi. Ayame zambea si incerca sa ii atraga atenti si sa-i smulga un zambet. Sasuke dansa mechanic. Nu stia ce face, dar o facea bine. Era cu mintea departe si se parea , la ce privire avea, ca nu se gasea aici. Ci intr-un moment din trecutul lui, era intunecat de manie si nu stiu din ce motiv simtea mai tare aprinsa in el flacra razbunarii. Isi pastra insa controlul si se ascunde sub masca de indiferenta. Totul disparu si se vazu singur dansand in intuneric.

Ps: Astept cel putin 3 comentarii.

Si acum poza capitolului Ayame.