07-07-2011, 05:46 AM
Mulţumesc mult pentru comentarii şi scuzaţi de aşa o întârziere enormă, dar luasem o pauză cu ficurile, după cum ştiu unii. Iată un nou capitol. Scuzaţi de greşeli dacă sunt, voi mai verifica mâine încă o dată.
Era deja ora patru dimineaţă când s-au întors ceilalţi, iar Samuel avea o dispoziţie oribilă. Şi-a preparat o cafea tare şi a băut-o imediat, cu gândul că acest sirop amar îl va calma câtuşi de puţin. Aceasta era o zi dintre acelea pline de insomnie şi nervi.
Jason a rămas cu Aaron la spital. Nu era un secret că cei doi aveau o relaţie strânsă, de aceea nimeni nu s-a mirat de gestul bărbatului. Victor, Ernest şi Tom s-au întors acasă. Cel din urmă nu a salutat pe nimeni şi a disparut în dormitorul său. Samuel s-a adresat celor doi bărbaţi ce s-au trântit pe canapeaua din faţa sa:
- Băiatul a încercat să fugă.
- Poftim?!
- Camilla a dorit să-l hrănească cum se cuvine şi dacă nu veneam eu mai înainte, era să fie rău.
- Femeia asta nu-şi dă seama că a întrecut măsura? Unde e acum?
- Prin casă… nu mai contează, am rezolvat problema cu dânsa. Nu cred că va mai face prostii de genul. Băiatul mi-a văzut chipul, dar se pare că nu m-a recunoscut.
- Nici nu are cum să te recunoască, Samuel. Avea doar 4 ani când te-a văzut ultima data, interveni Victor.
- Mai ştiu eu ce memorie are. În fine, i-am promis că-l vom vizita. M-a enervat la culme , încă susţine că nu ştie nimic despre acte. Uneori mă gândesc, poate chiar la naiba nu ştie nimic?
Toţi tăceau.
- Acum trebuie să aflăm, cu orice preţ. Cine are poftă de distracţie?
- Eu sunt prea obosit, mă duc să mă culc, zise Ernest şi se ridică de pe sofa.
- Victor?
Al doilea şi cel din urmă a dat dezaprobator din cap şi Samuel a zis:
- Trebuia să nu vă aştept. Perfect, mă voi distra singur… de minune.
- Poate nu mai trebuie? Adică, vreau să zic că…
- Îţi pare rău, Ernest? Se răsti Samuel pe un ton destul de dur.
- Nu de alta, dar şi aşa i-am distrus psihicul. Nu am vrut să se întample chiar aşa.
- Scuteşte-mă cu indulgenţa ta, fac ceea ce socot de cuviinţă.
- Cum vrei, Samuel, zise Ernest şi le spuse noapte bună.
Victor a plecat şi el, privindu-l dezaprobator. Bărbatul a rămas singur şi a zâmbit sarcastic.
“Zilele trecute l-aţi futut gâfâind şi acum sunteţi obosiţi. Perfect, de azi înainte nimeni nu mai pune mâna pe dânsul†gândi puţin enervat şi luă această hotărâre în pripă, conştient că nu se va mai dezice de ea niciodată, iar faptul dat va crea multe certuri în grup.
Nu mai conta dacă Alexis ştie despre documente, nu mai conta dacă psihicul lui e într-adevăr distrus, va fi curva lui personală şi numai el va pune mâna pe băiat. Când se va sătura de dânsul... asta deja e altă întrebare. Nu avea de gând să-l lase în viaţă oricum, ar fi prea periculos. Trebuie să se distreze înainte de toate.
A scos o vodkă dintr-un dulăpior din bucătărie şi a a băut direct din sticlă. Lichidul fără culoare i-a ars gâtul, dar îi plăcea senzaţia asta şi savura alcoolul din plin. Privi sticla de «Smirnoff» şi hotărî să mai bea puţin înainte să-şi viziteze noua jucărie, după cum i-a promis. Probabil căţelul nici nu dormea, ci aştepta cu frica-n sân. Îl va fute până la extenuare, va ţine minte noaptea asta pentru totdeauna.
Mergea cu paşi grei spre camera unde zăcea micuţul prizonier şi nu se gândea absolut la nimic, nu îşi făcea planuri măreţe, nimic. A scos cheia şi a deschis uşa, iar apoi a intrat, ca să vadă cum blondul stătea jos, rezemat de perete şi avea ochii închişi. Pe faţa lui se vedeau clar urme de lacrimi uscate şi pe mâini se zăreau vânătăi. Avea buzele întredeschise, iar genele îi tremurau. În acel moment semăna cu un înger izgonit din rai, nefericit, disperat şi neajutorat.
Samuel surâse larg şi dori să-l trezească imediat, de preferat cu un picior în burtă, să simtă că nu se va mai întoarce niciodată în paradis, dar în ultimul moment se răzgândi. Ceva îl opri, poate imaginea fină a lui Alexis, care era foarte frumos şi neajutorat şi atunci când dormea sau poate blugii săi ce deveneau extrem de strâmţi din cauza erecţiei. Hotărî să se distreze, dar altfel de data asta.
Îl luă în braţe, atent, să nu-l trezească cumva şi ieşi de acolo. Blondul era uşor ca o pană, mai ales că a slăbit mult în aceste zile de când l-au prins. Începu să răsufle mai agitat, dar nu se trezi, fiind extrem de obosit. Samuel se îndrepta spre dormitorul său, ridică scările de lemn şi văzându-se la etajul doi, grăbi pasul. Deschise uşa cu pricina şi intră. Îl aşeză pe patul imens, aşternut cu albituri proaspete şi mai nu-şi trase o palmă. Alexis era murdar şi nu era cazul, dar deja nu mai conta. Se trânti pe porţiunea liberă de pe pat şi începu să-i analizeze chipul pentru a mia oară azi. Îşi dădu seama că nu-l mai vrea murdar, cu urme de spermă străină pe corp şi îi atinse faţa cu degetele de la mâna stângă. Îi apucă buza inferioară şi o trase puţin, făcându-l pe băiat să se întoarcă nervos pe cealaltă parte, cu spinarea la el. Alexis apucă perna albă şi o îmbrăţişă strâns, de parcă ar fi fost o jucărie de pluş sau un animăluţ de companie, un suport în orice caz. Acest fapt îi aduse zâmbetul pe buze lui Samuel. Se simţea liber şi puternic, iar alcoolul pe care l-a băut mai devreme îl făcu mult mai încrezător în forţele proprii. Emoţii puternice îi învăluiau inima atunci când îşi dădea seama că acest băiat e în mâinile sale, fizic şi psihic, viaţa şi soarta lui... ah, era o senzaţie extrem de plăcută. Hotărî să-l trezească şi să-l impună să facă un duş, dar mai întâi se ridică şi zăvorî uşa camerei, să evite posibilele probleme. Se întoarse şi îşi lipi buzele de obrazul băiatului, muşcându-l, încât acea porţiune se înroşi imediat. Alexis deschise ochii speriat, încercând să-şi prindă inima care mai nu i se ascunse în călcâie. Se sperie şi de la început nu şi-a dat seama ce se întâmplă, unde se află şi cine e individul de deasupra lui, dar încetul cu încetul înţelegea ce se petrece.
- Ridică-te şi urmează-mă, fără trucuri, cât sunt încă bun, zise Samuel şi se feri.
Alexis se ridică resemnat, încă neînţelegând ce se petrece şi păşi după bărbat. Încerca să născocească ceva, să întreprindă ceva, dar nu îi venea nimic în minte! Au intrat într-o cameră micuţă şi îşi dădu imediat seama ce se cere de la dânsul – să facă duş. Nu mai era nevoie să se dezbrace, căci nu purta haine de câteva zile şi dacă la început murea de ruşine, acum acesta era ultimul lucru care l-ar supăra.
- Nu mă privi aşa, nu plec, nu vreau să te găsesc cu venele tăiate, zise Samuel clar şi se rezemă de perete.
«De parcă aş fi în stare să mă ucid pentru nişte ticăloşi ca voi, nu ştii încă cu cine ai de-a face» gândi blondul, dar nu zise nimic.
Începu să se spele, iar apa caldă într-adevăr îi alina corpul. Parcă se afla în rai, era prea frumos ca să fie adevărat. Picăturile de apă formau desene neînţelese pe corpul său şi îi mângâiau părul. Se bucura de acest lux cât avea ocazia, dar se mai gândea că ceva nu-i curat. Se asigură că suspiciunile sale nu sunt de foaie verde atunci când simţi două mâini puternice pe talia sa. Samuel, fără să mai poată rezista, îşi turnă gel de duş în mână şi începu să-l spele singur pe băiat. Nu îi scăpă nici o bucată de piele şi nu îl opri nici muşchii încordaţi ai micuţului. Alexis îşi ţinea răsuflarea cât putu, dar atunci când simţi cum o mână îi apucă bărbăţia, scânci speriat.
- Şşş, nu îţi fac nimic rău, zise Samuel cu o voce aproape hipnotizantă.
Alexis încerca din răsputeri să nu izbucnească şi să nu strice tot. Deja îşi dădu seama că nu va putea evita o nouă partidă dură de sex murdar, dar trebuia să treacă peste asta. Dacă dorea să scape de aici cât mai curând, trebuia să îndure tot. Era unica cale, doar atât putea face. Da, era oribil, dar nu voia să moară! Nu până nu se răzbună pe toţi, pentru tot… era o alegere corectă.
Samuel se asigură că nu a mai rămas nici un pic de spumă pe corpul alb al tânărului şi îi aruncă un prosop alb, confecţionat dintr-un material pufos, dar dur.
- Mai repede, pronunţă el cu nerăbdare şi Alexis începu să se şteargă.
Apoi s-au întors în camera de mai înainte. Frica se întorcea şi încerca să distrugă sufletul băiatului, dar dorinţa de a se răsplăti era prea mare. Alexis a încercat să rămână calm.
Samuel foarte degajat şi nestânjenit începu să-şi desfacă şliţul, să se dezbrace de blugi, de tricou, de tot…
“Rezistă, Ale, rezistă†gândi blondul, dar îşi feri privirea de la bărbatul gol din faţa lui.
***
Capitolul 5
Era deja ora patru dimineaţă când s-au întors ceilalţi, iar Samuel avea o dispoziţie oribilă. Şi-a preparat o cafea tare şi a băut-o imediat, cu gândul că acest sirop amar îl va calma câtuşi de puţin. Aceasta era o zi dintre acelea pline de insomnie şi nervi.
Jason a rămas cu Aaron la spital. Nu era un secret că cei doi aveau o relaţie strânsă, de aceea nimeni nu s-a mirat de gestul bărbatului. Victor, Ernest şi Tom s-au întors acasă. Cel din urmă nu a salutat pe nimeni şi a disparut în dormitorul său. Samuel s-a adresat celor doi bărbaţi ce s-au trântit pe canapeaua din faţa sa:
- Băiatul a încercat să fugă.
- Poftim?!
- Camilla a dorit să-l hrănească cum se cuvine şi dacă nu veneam eu mai înainte, era să fie rău.
- Femeia asta nu-şi dă seama că a întrecut măsura? Unde e acum?
- Prin casă… nu mai contează, am rezolvat problema cu dânsa. Nu cred că va mai face prostii de genul. Băiatul mi-a văzut chipul, dar se pare că nu m-a recunoscut.
- Nici nu are cum să te recunoască, Samuel. Avea doar 4 ani când te-a văzut ultima data, interveni Victor.
- Mai ştiu eu ce memorie are. În fine, i-am promis că-l vom vizita. M-a enervat la culme , încă susţine că nu ştie nimic despre acte. Uneori mă gândesc, poate chiar la naiba nu ştie nimic?
Toţi tăceau.
- Acum trebuie să aflăm, cu orice preţ. Cine are poftă de distracţie?
- Eu sunt prea obosit, mă duc să mă culc, zise Ernest şi se ridică de pe sofa.
- Victor?
Al doilea şi cel din urmă a dat dezaprobator din cap şi Samuel a zis:
- Trebuia să nu vă aştept. Perfect, mă voi distra singur… de minune.
- Poate nu mai trebuie? Adică, vreau să zic că…
- Îţi pare rău, Ernest? Se răsti Samuel pe un ton destul de dur.
- Nu de alta, dar şi aşa i-am distrus psihicul. Nu am vrut să se întample chiar aşa.
- Scuteşte-mă cu indulgenţa ta, fac ceea ce socot de cuviinţă.
- Cum vrei, Samuel, zise Ernest şi le spuse noapte bună.
Victor a plecat şi el, privindu-l dezaprobator. Bărbatul a rămas singur şi a zâmbit sarcastic.
“Zilele trecute l-aţi futut gâfâind şi acum sunteţi obosiţi. Perfect, de azi înainte nimeni nu mai pune mâna pe dânsul†gândi puţin enervat şi luă această hotărâre în pripă, conştient că nu se va mai dezice de ea niciodată, iar faptul dat va crea multe certuri în grup.
Nu mai conta dacă Alexis ştie despre documente, nu mai conta dacă psihicul lui e într-adevăr distrus, va fi curva lui personală şi numai el va pune mâna pe băiat. Când se va sătura de dânsul... asta deja e altă întrebare. Nu avea de gând să-l lase în viaţă oricum, ar fi prea periculos. Trebuie să se distreze înainte de toate.
A scos o vodkă dintr-un dulăpior din bucătărie şi a a băut direct din sticlă. Lichidul fără culoare i-a ars gâtul, dar îi plăcea senzaţia asta şi savura alcoolul din plin. Privi sticla de «Smirnoff» şi hotărî să mai bea puţin înainte să-şi viziteze noua jucărie, după cum i-a promis. Probabil căţelul nici nu dormea, ci aştepta cu frica-n sân. Îl va fute până la extenuare, va ţine minte noaptea asta pentru totdeauna.
Mergea cu paşi grei spre camera unde zăcea micuţul prizonier şi nu se gândea absolut la nimic, nu îşi făcea planuri măreţe, nimic. A scos cheia şi a deschis uşa, iar apoi a intrat, ca să vadă cum blondul stătea jos, rezemat de perete şi avea ochii închişi. Pe faţa lui se vedeau clar urme de lacrimi uscate şi pe mâini se zăreau vânătăi. Avea buzele întredeschise, iar genele îi tremurau. În acel moment semăna cu un înger izgonit din rai, nefericit, disperat şi neajutorat.
Samuel surâse larg şi dori să-l trezească imediat, de preferat cu un picior în burtă, să simtă că nu se va mai întoarce niciodată în paradis, dar în ultimul moment se răzgândi. Ceva îl opri, poate imaginea fină a lui Alexis, care era foarte frumos şi neajutorat şi atunci când dormea sau poate blugii săi ce deveneau extrem de strâmţi din cauza erecţiei. Hotărî să se distreze, dar altfel de data asta.
Îl luă în braţe, atent, să nu-l trezească cumva şi ieşi de acolo. Blondul era uşor ca o pană, mai ales că a slăbit mult în aceste zile de când l-au prins. Începu să răsufle mai agitat, dar nu se trezi, fiind extrem de obosit. Samuel se îndrepta spre dormitorul său, ridică scările de lemn şi văzându-se la etajul doi, grăbi pasul. Deschise uşa cu pricina şi intră. Îl aşeză pe patul imens, aşternut cu albituri proaspete şi mai nu-şi trase o palmă. Alexis era murdar şi nu era cazul, dar deja nu mai conta. Se trânti pe porţiunea liberă de pe pat şi începu să-i analizeze chipul pentru a mia oară azi. Îşi dădu seama că nu-l mai vrea murdar, cu urme de spermă străină pe corp şi îi atinse faţa cu degetele de la mâna stângă. Îi apucă buza inferioară şi o trase puţin, făcându-l pe băiat să se întoarcă nervos pe cealaltă parte, cu spinarea la el. Alexis apucă perna albă şi o îmbrăţişă strâns, de parcă ar fi fost o jucărie de pluş sau un animăluţ de companie, un suport în orice caz. Acest fapt îi aduse zâmbetul pe buze lui Samuel. Se simţea liber şi puternic, iar alcoolul pe care l-a băut mai devreme îl făcu mult mai încrezător în forţele proprii. Emoţii puternice îi învăluiau inima atunci când îşi dădea seama că acest băiat e în mâinile sale, fizic şi psihic, viaţa şi soarta lui... ah, era o senzaţie extrem de plăcută. Hotărî să-l trezească şi să-l impună să facă un duş, dar mai întâi se ridică şi zăvorî uşa camerei, să evite posibilele probleme. Se întoarse şi îşi lipi buzele de obrazul băiatului, muşcându-l, încât acea porţiune se înroşi imediat. Alexis deschise ochii speriat, încercând să-şi prindă inima care mai nu i se ascunse în călcâie. Se sperie şi de la început nu şi-a dat seama ce se întâmplă, unde se află şi cine e individul de deasupra lui, dar încetul cu încetul înţelegea ce se petrece.
- Ridică-te şi urmează-mă, fără trucuri, cât sunt încă bun, zise Samuel şi se feri.
Alexis se ridică resemnat, încă neînţelegând ce se petrece şi păşi după bărbat. Încerca să născocească ceva, să întreprindă ceva, dar nu îi venea nimic în minte! Au intrat într-o cameră micuţă şi îşi dădu imediat seama ce se cere de la dânsul – să facă duş. Nu mai era nevoie să se dezbrace, căci nu purta haine de câteva zile şi dacă la început murea de ruşine, acum acesta era ultimul lucru care l-ar supăra.
- Nu mă privi aşa, nu plec, nu vreau să te găsesc cu venele tăiate, zise Samuel clar şi se rezemă de perete.
«De parcă aş fi în stare să mă ucid pentru nişte ticăloşi ca voi, nu ştii încă cu cine ai de-a face» gândi blondul, dar nu zise nimic.
Începu să se spele, iar apa caldă într-adevăr îi alina corpul. Parcă se afla în rai, era prea frumos ca să fie adevărat. Picăturile de apă formau desene neînţelese pe corpul său şi îi mângâiau părul. Se bucura de acest lux cât avea ocazia, dar se mai gândea că ceva nu-i curat. Se asigură că suspiciunile sale nu sunt de foaie verde atunci când simţi două mâini puternice pe talia sa. Samuel, fără să mai poată rezista, îşi turnă gel de duş în mână şi începu să-l spele singur pe băiat. Nu îi scăpă nici o bucată de piele şi nu îl opri nici muşchii încordaţi ai micuţului. Alexis îşi ţinea răsuflarea cât putu, dar atunci când simţi cum o mână îi apucă bărbăţia, scânci speriat.
- Şşş, nu îţi fac nimic rău, zise Samuel cu o voce aproape hipnotizantă.
Alexis încerca din răsputeri să nu izbucnească şi să nu strice tot. Deja îşi dădu seama că nu va putea evita o nouă partidă dură de sex murdar, dar trebuia să treacă peste asta. Dacă dorea să scape de aici cât mai curând, trebuia să îndure tot. Era unica cale, doar atât putea face. Da, era oribil, dar nu voia să moară! Nu până nu se răzbună pe toţi, pentru tot… era o alegere corectă.
Samuel se asigură că nu a mai rămas nici un pic de spumă pe corpul alb al tânărului şi îi aruncă un prosop alb, confecţionat dintr-un material pufos, dar dur.
- Mai repede, pronunţă el cu nerăbdare şi Alexis începu să se şteargă.
Apoi s-au întors în camera de mai înainte. Frica se întorcea şi încerca să distrugă sufletul băiatului, dar dorinţa de a se răsplăti era prea mare. Alexis a încercat să rămână calm.
Samuel foarte degajat şi nestânjenit începu să-şi desfacă şliţul, să se dezbrace de blugi, de tricou, de tot…
“Rezistă, Ale, rezistă†gândi blondul, dar îşi feri privirea de la bărbatul gol din faţa lui.
***