[Yaoi] You are mine !

[Lexxu]

Bun,bun. Am venit si cu nextul(app, mersi de comentariu Teo). Sper sa va placa. Ja ne!




[center] Capitolul 4.
Yu P.o.v [/center]




Captiv in propria minte. Suna cam aiurea nu? dar, asa este. De ceva vreme sunt captiv in propria mea minte si in amintirile mele. Acum, ca am avut destul timp sa meditez mi-am dat seama ce importanta e trupa pentru mine si ce important este Strify...
Blondul ala cu gura mare, mi-as dori sa pot sa-l mai oftic inca o data, dar nu intotdeauna se intampla ce-ti doresti. Nu?
M-am ridicat in picioare si mi-am introdus mainile in buzunarele de la pantaloni. Pasi mici, dar apasati rasunau puternic. Ah, mi-e asa de dor sa merg cu motorul si sa fac misto de prostanaci de pe sosea. Inca pot sa aud si acum tipetele lor "te duc la politie". Am zambit. O sa-mi lipseasca toate acele momente cand adrenalina si sangele mi se contopeau si curgea fara nici o oprire prin vene. O sa-mi fie dor de baieti si de jocurile lor.
Cat timp am stat aici nu am facut sa ma gandesc la altceva in afara de momentele pe care le-am trait pe Pamant, caci acum sunt cam pe la mijloc. Asa cum linia aceea invizibila desparte cerul de pamant, asa sunt eu acum, undeva pe la mijloc. Nu sunt mort, dar nici viu, iar asta devine din ce in ce mai enervant. Nu inteleg de ce nu m-am dus pana acum. De ce a trebuit sa raman aici si sa ma gandesc la toate lucrurile posibile? De ce?
Poate ca baietii te mai asteapta... Am auzit o voce care cu siguranta nu imi apartine mie. Am inceput sa-mi grabesc pasi, iar in scurt timp m-am trezit fugiind. De ce fugeam? sau mai bine spus de cine?
- Yu! Trezeste-te! Nu imi face asta! Am auzit din nou pe cineva, insa vocea diferentia mult fata de cealalta. Yu!! Deschide-ti naibi ochii, acum! A strigat din nou, acel cineva.
Am privit in toate partile, dar nu am gasit pe nimeni. Sunt singur aici, doar eu si cu mine. Atunci, cine ma striga? Cine?!
- Nu are rost, va trebuii sa-l deconectam, imi pare rau. Spusese o alta voce.
Tacerea s-a lasat din nou. Am inchis ochii si am inceput sa-mi concentrez toata forta ca sa-mi deschid ochii. Acum ca ma gandesc mai bine singurul cu gura mare e Strif' si cea de-a doua voce sigur a fost a doctorului. Se pare ca totul ramane in seama mea. Daca mai raman mult asa o sa ma deconecteze si chiar o sa mor. Nu, nu pot sa mor inca. Nu o sa-l las pe blond singur... Nu.
Dintr-o data locul in care am stat atata timp devenea din ce in ce mai deschis, mai luminos.
- Yu! Trezeste-te naibii odata! Nu e amuzant...
Incetul cu incetul, mi-am ridicat pleoapele si l-am observat pe blond cum statea in genunchi langa patul meu si in ce fel strangea de asternuturi. Plangea, fapt ce ma amuza intr-un fel. Inca pot sa-mi amintesc momentul cand si-a marturisit ura fata de mine.
- Ba e amuzant... am spus pe un ton ragusit.
In clipa urmatoare toti au amutit. Strify si-a ridicat capul si m-a privit cu ochii cat cepele, doctorul si-a cascat gura iar eu am avut impresia ca o sa-i cada de la loc si Kiro a iesit din incapere zbierand intruna "Yu a inviat!". Ce oameni nebuni.
Blondul s-a ridicat in picioare si m-a privit inca o data, apoi mi-am simtit obrazul drept inrosit. Am primit o palma. Are noroc, ca sunt in spital si sunt slabit, altfel ar fi fost vai de el.
S-a lasat in sezut pe pat. A inceput sa tremure mai ceva ca un copil speriat.
- Yu, idiotule! Sti cate griji mi-am facut pentru tine?! Adica, ne-am facut?! Nu stii nimic! Prostule... eu chiar! insa nu a apucat sa termine ceea ce avea de zis fiindca cumva am reusit sa-mi duc o mana dupa capul lui si sa-l aplec. Acum intre fetele noastre mai erau cativa milimetri. S-a oprit din vorbit si mi-a zambit.
Eu am ramas ca un idiot si ma intreb. Oare cate s-au schimbat de cand am hibernat eu?
Strify si-a lasat chipul tot mai jos, apoi mi-a indepartat masca ce-mi dadea oxigenul necesar. Mi-a atins buzele cu ale sale, afectos as putea spune, iar eu am ramas si mai prostit. Am ajuns pe alta lume?
- Eu te plac, Yu! a spus in timp ce si-a ascuns fata printre pletele mele.




[center] ***[/center]


Au trecut 2 ani, iar eu m-am recuperat. Bineinteles a fost destul de greu sa-mi refac conditia fizica dar am reusit. Blondul nu a mai pomenit deloc de sentimentele lui fata de mine si s-a comportat ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ori asta, ori eu am visat ca mi-a zis ca ma place. Inca nici eu nu sunt singur de asta...
In momentul de fata stau la masa cu Strify si Kiro. Ceilalti doi s-au dus sa mai cumpere cate ceva de la mall. Maine seara vom sustine un concert pentru L.A. Cum mi-am revenit fani au si inebunit. Presa a postat pana si la cel mai mic detaliu in ceea ce ma priveste si chiar au cateva poze cu mine in sala de recuperare. Sobolani astia nu ne lasa in pace nici macar o zi. Vor sa stie tot mai mult, tot mai mult. Abea astept sa-mi fac aparitia pe scena, in fond nu am mai cantat de mult. Bineinteles, mi-am recuperat conditia fizica, dar asta nu inseamna ca nu am repetat si cu trupa, cantecele. Doar, nu o sa apar pe scena ca sa ma fac de ras.
- Cred ca dupa concert o sa avem parte si de o sedinta foto. A spus Kiro, pe un ton ce nu-l caracteriza deloc.
- Stiu, o sa fie destul de amuzant, mai ales ca nu l-am mai vazut pe Yu in acel costumas. Sigur o sa-i placa ceea ce i-am ales pentru poze.
Am ridicat o spranceana in timp ce m-am si inecat cu mancarea. Strify mi-a pregatit mie hainele pentru sedinta foto? Atunci aici este o problema.
- Si ce haine mi-ai ales? Am intrebat pe un ton nepasator.
- Este o sedinta diferita de celelalte. Trebuie sa fim imbracati la patru ace, asa ca ti-am ales eu un costum negru. Sunt sigur ca o sa-ti stea bine cu camasa aceea alba. A spus pe un ton jos, ceea ce ma baga la intrebari.
De cand s-a maturizat Strify asa de mult? Sa fie oare trecerea timpului sau sa fie tragedia pe care am avut-o eu? Hmm, asta e destul de suspicios, dar imi place. Poate asa o sa am si eu momente de liniste.
- Apropo, maine de dimineata avem un interviu. Cum nu ai mai fost demult la unul, Yu, iti reamintesc ca subiectele mai delicate trebuie ignorate. Deci, ai grija ce raspunzi, doar nu vrem ca trupa sa pice prost in ochii lumi nu?
Nu am raspuns. Pur si simplu m-am ridicat de la masa si m-am dus in camera mea. De cand s-a schimbat Strif' asa de tare? Vrea doar sa para matur in fata mea sau... asa este el?
In minutele pe care le-am petrecut in camera, mi-am pus tot felul de intrebari si am ajuns la o concluzie : sunt un prostanac. In momentul de fata Strify isi permite sa-mi comande mie. Eu, care nu primesc ordine de la absolut nimeni si nimic. Situatia asta ma cam incomodeaza si banuiesc, ca incurand o sa i-a o intorsatura. Trebuie sa-i declar blondului razboi. Asta e singura cale sa-mi revin.
M-am imbracat cu o pereche de pantaloni negri rupti pe alocuri, un tricou gri cu inscriptii pe el. De asemenea mi-am ales lanturile argintii pe care le-am agatat imediat la pantaloni si la gat mi-am pus lantisorul cu lacat pe care e inscriptionat un "Y" mare sangeriu. Am parasit incaperea si am fugit imediat la Kiro.
- Poti sa ma ajuti cu freza?
- Desigur, cum as putea sa-l refuz pe marele Yu? A raspuns ironic.
Am zambit si i-am zis :
- Doar aranjeaza-ma.
Nu a mai rostit nici un cuvant in plus si mi-a rearanjat parul. Imediat ce a terminat mi-am luat talpasita din camera lui si pe hol m-am ciocnit de Strif'. Ce oportunitate.
- Ai grija pe unde mergi, Yu. Ai noroc ca nu mi-ai spart capul sau ceva. A spus in timp ce isi freca cu o mana capul plin cu par blond.
- As vrea sa ti-l sparg, dar ma rezum doar la cel de jos. Am spus, si i-am zambit.
Am plecat din fata lui dar tot am putut auzi.
- Yu, prostule!
Deci nu s-a schimbat in privinta mea. Poate i-ai pacalit pe ceilalti, dar pe mine nu. Ma bucur ca toate s-au intors la normal.