27-06-2012, 10:41 AM
Imi cer mii de scuze pentru capitolele scurte din ultima vreme, dar le scriam direct de pe telefon, in timpul orelor, cand n-aveam ce face... Si stiu ca asta nu-i o scuze...
Multumesc mult ca inca imi cititi ficul, desi nu-i cine stie ce. Mm, n-am sa va raspund la intrebari, va las sa mai "fierbeti" putin. xD
Acum nextul:
Capitolul 7.
- Alex -
Alarma enervanta a ceasului reusi sa-mi strice complet somnul. Ma ridic nervos din pat, mergand direct spre baie. Pasisem pe gresia rece, indreptandu-ma spre cabina de dus, unde am si intrat, dand drumul aprei reci sa-mi curga pe corp. Desi imi era foarte frig sub jetul de apa, petrecusem acolo cateva zeci de minute, pana cand am considerat ca ma trezisem complet.
Simtindu-mi stomacul gol, m-am grabit sa ajung in bucatarie unde-l zarisem pe Jie pregatind micul dejun. Scapasem un mic oftat cand ii vazusem tinuta, era imbracat ceva mai elegant, ceea ce-mi amintea ca azi trebuia sa merg la liceu. In general, in weekend, se imbraca ceva mai lejer.
- ’Neata, am spus cascand usor.
Nu credeam ca se poate ajunge asa repede de la „dusmani” la „amici”. M-am asezat pe unul din scaunele imprastiate in jurul mesei, analizandu-l. Parea destul de concentrat la ceea ce facea, incat nici nu cred ca m-a observat cand intrasem sau auzit.
- Cand ai aparut si tu aici?
A tresarit cand m-a vazut, reusind sa scape paharul cu suc de portocale, din mana.
- Pai... sunt aici de cateva minute, te-am si salutat, dar erai prea atent la... la ce te gandeai?
Am apus pe un ton usor curios, in timp ce am luat cateva servetele pentru a strange mizeria de pe jos, iar el aduna bucatelele micute de cioburi ce inainte alcatuiau un pahar.
- Ah, scuza-ma, spuse razand.
Il priveam intens, prea curios sa aflu la ce se gandea, chiar daca stiam ca nu-mi va spune.
- Sa-ntamplat ceva?
Ridica o spranceana, cand vazu ca-l privesc asa insistent, facandu-ma pe mine sa chicotesc. Arata chiar caraghios cand incerca sa para serios, desi hohotele de ras voiau sa-i evadeze printer buze.
- Pai... asteptam sa-mi raspunzi la intrebare...
- Ma gandeam la visul de azi-noapte, era cu... tine.
Hohotele sale de ras incepura sa ma irite si imediat imi disparu zambetul inocent de pe buze, cu(,) care speram sa-l conving pentru a-mi spune tot.
- Ce-i asa amuzant la mine? Adica... in a ma visa?
Am spus pe un ton rastit, incruntandu-ma, facandu-l si pe el sa se opreasca din ras, devenind ceva mai serios.
- Nu-i vorba de tine, ci de vis. A fost ciudat!
- Stii ca ma faci si mai curios cu asta, nu?
l-am auzit oftand, iar un zambet micut ii aparu pe buze. Veni spre mine, punandu-si mainile pe talia mea. Ma privea fix, iar abia cateva clipe mai tarziu am observat ca se apropiase putin cam mult de chipul meu. El fiind ceva mai inalt decat mine, puteam foarte bine sa-i simt respiratia calde, pe buzele mele.
- Cam asta am visat, doar ca pe langa imbratisare, te si sarutam.
Am facut ochii mari cand ii auzisem cuvintele, uimit. L-am impins pentru a-mi face loc catre iesirea din bucatarie, simtindu-ma prea jenat de situatie. Ajuns in camera mea, care defapt era dormitorul lui, m-am asezat, pe marginea patului. Imi simteam obrajii calzi, din cauze rusinii. Putea sa-mi povesteasca despre ce era vorba, na sa-mi si arate. Dar... ar fi fost ajelasi lucru, tot m-as fi simtit intimidar de acea tampenie de vis.
- Ce faci? Am pregatit micul dejun si pentru tine.
Mi-am dus mana dreapta pe piept, in dreptul inimii, din reflex, dandu-i de inteles ca ma speriase cand daduse buzna in camera. Defapt tresarisem din cauza vocii sale puternice, ce se auzise in linistea camerei.
- Mi-a pierit pofta de mancare...
Am spus pe un ton, oarecum rece, in timp ce mi-am pus mainile-n san, neprivindu-l.
- Nu fii copil! Hai sa mananci.
Ma prinse de incheietura mainii, tragandu-ma dupa el, pana in bucatarie. N-am mai comentat nimic, m-am asezat la masa, incepand sa mananc. Luasem o gurita mica din omleta facuta de el, strambandu-ma. Nu se pricepea deloc la gatit, si nu m-as mirat deloc daca am slabit cateva kilograme bune de cand locuiam la el.
Am luat iar in mana furculita, gustand salata pentru a-mi „curata” gura de acel gust oribil, amarui, al omletei.
Mai toata ziua mi-am petrecusem la cancelarie, desi Jie imi spusese sa fiu mai subtil, nevoind sa se afle prin liceu povestea cu tata si ca acum locuiam la el, s-ar fi putut interpreta gresit. Dar, mai nou, nu-mi placea sa stau in clasa, cu restul colegilori. Ma enervau ca atatea intrebari.
Dupa ce am terminat orele, am mers iar la cancelarie pentru a-l astepta pe Jie, sa plecam impreuna "acasa". Dupa aproape jumatate de ora de asteptare, isi facu si el aparitia. Fara a ma saluta sau altceva, o lua inainte, iar eu l-am urmat pe holurile liceului, pana ce am ajuns acasa. Parea iritat, asa ca am preferat sa tac si sa astept un moment mai bun pentru a-l intreba ce se intamplase defapt.
Am ajuns imediat in fata blocului, caci mergea repede, iar eu incercam sa tin pasul cu el. Am intrat amandoi in apartamentul nu foarte spatios si primul lucru pe care il facu, a fost sa-si ia niste schimburi, apoi sa intre in baie. Dupa ce am incuiat usa de la intrare, am mers in sufragerie, asezandu-ma pe canapeaua moale.
- S-a intamplat ceva?
L-am intrebat dupa ce iesise de la dus, vazand ca ma ignora-n continuare, dar nu-mi raspunse. Am oftat, simtind ca deja incepe sa ma enerveze atitudinea lui.
- De ce nu vorbesti cu mine? Te-am suparat cu ceva?
Spusesem pe un ton inocent, prinzandu-l de pana pentru a-l face sa-si intoarca privirea spre a mea.
- Da! Te-am rugat de doua ori azi sa nu mai vii la fiecare pauza sa ma cauti la cancelarie. Toti colegi mei, inclusin directorul, m-au luat la intrebari.
Se rastise la mine, facandu-ma sa ma simt prost.
- Iarta-ma, n-am stiut ca-ti creez probleme...
Lasasem putin privirea-n jos, sperand sa-mi accepte scuzele. Oftase.
- Dar ti-am spus-o de doua ori, rase scurt, nu prea mai are importanta acum.
- Mh, oricum, iti multumesc pentru tot si-ti sunt recunoscator ca m-ai ajutat... si inca o faci.
M-am apropiat de el, imbratisandu-l scurt, dar si asa, i-am putut simti parfumul ce-l adoram. Ma privea ciudat, oarecum uimit de gestul meu, caci in general nu obisnuiam sa-mi cer scuze sau sa multumesc, de imbratisari nici nu se mai pune problema. Simteam privirea lui fixata asupra mea, si asta nu facea altceva inafara de a ma intimida.
- Mm, ce zici, vrei sa gatesc eu in seara asta?
Schimbasem repede subiectul, iar incepu sa rada, probabil dandu-si seama ce incercam sa fac.
- Deci nici tie nu-ti place cum gatesc, continua sa rada, faci cum vrei, in orice caz n-are cum sa iasa mai aiurea.
Nu i-am mai spus nimic, nevoind sa-l jignesc in vreun fel. Am mers in bucatarie „inspectand” totul si asteptand sa-mi vina „ideea salvatoare”. Dupa vreo jumatate m-am decis sa fac o friptura de piept de pui, simplu si nu prea complicat. Am condimentat carnea cu putina sare si piper, nu-nainte de-a o dezosa, apoi am asezat-o intr-o tava unsa cu putin ulei de masline. Am curatat si spalat repede cativa cartofi, pe care i-am taiat marisori si i-am pus alaturi de pieptul de pui, ca garnitura.
Dupa cateva ore de jucat in bucatarie, terminasem. Am scos tava de la cuptor si am asezat mancarea din interiorul acesteia in doua farfuri. M-am intors in sufragerie pentru a-l anunta ca terminasem.
- Masa-i gata, vii sa mananci?
Nu se obosi sa-mi mai raspunda, se ridica din canapea, mergand direct in bucatarie, asezandu-se la masa. Il priveam mancand, sprand sa fi iesit bine, caci nu apucasem sa gust mancarea pana acum.
- Am doua maini si nu ma pricep la gatit, tu ai mana dreapta in ghips si-ai gatit ceva mai mult decat comestibil...? Ai luat lectii sau ceva?
Am stat cateva clipe pe ganduri, nestiind daca acelea au fost niste insulte sau complimente, asa c-am preferat sa cred ca-i de bine.
- Cred c-ai observat si tu cum e tata, nepasator, sau cel putin asa era cu mine. Pentru el nu conta daca am ce manca sau nu. Eu doar ii ceream bani, faceam cumparaturile si-mi gateam. Deci, a trbuit cumva sa-nvat si asta.
- Cu mine nu era chiar asa, dar nu mai conteaza asta acum. Ia si mananca, lasa-l pe Kailas.
Am oftat si n-am mai spus nimic, continuand sa ma joc cu mancarea, caci n-aveam pofta.
- Cand termini de mancat, mergi sa-ti faci un dus, apoi mergi direct in pat, e tarziu si maine iar ne trezim devreme.
Nici de aceasta daca n-am obiectat nimic, m-am ridicat de la masa si-am mers direct in camera pentru a-mi lua cateva schimburi. Dupa cateva minute, m-am intors pentru a merge sa fac un dus, iar Jie era deja in sufragerie, probabil isi terminas treaba la bucatarie..
- Mm, vrei sa dorm eu aici in seara asta? Totusi, e casa ta...
- Da, casa mea si tu esti un oaspete, deci eu dorm pe canapea pana rezolvam.
M-am asezat pe canapea, langa el, oftand iar.
- Dar... ma simt aiurea sa dorm in patul tau, iar tu aici.
La replica mea incepuse sa rada, abia cand incetase imi dadusem seama cat de aiurea o facusem sa sune.
- Du-te si fa-ti baie. Daca tot ti se pare aiurea sa dorm aici, voi dormi cu tine, patul e de doua persoane, asta nu cred ca te deranjeaza, nu?
Dadusem negativ din cap, privindu-i ciudat ranjetul de pe buze. Ma indreptasem in graba spre baie, intrand sub apa calda a dusului imediat cum scapasem de haine. Dupa cateva zeci de minute m-am intors in dormitor, gasindu-l in pat. L-am privit cateva clipe, apoi m-am asezat pe cealalta jumatate a patului, stand cu spatele la el. Reusisem sa adorm imediat, nu-nainte de a-i ura „noapte buna”.
- Alex, Alex, trezeste-te..!
Mi-am deschis lenes ochii, dorind sa dorm incontinuare. Am tresarit usor cand l-am vazut stand foarte aproape de mine. M-am ridicat brusc in sezut, privind buimac in jur.
- Ce-i? E deja dimineata? Vreau sa dorm!
Am spus lent, pe un ton plangacios, trantindu-mi iar capul pe perna si inchizand ochii, incercand sa-i ignor rasul, momentan somnul meu era mai important.
- Iti suna telefonul, chiar n-auzi?
Am scos un fel de marait nervos, intinzandu-mi mana spre noptiera, dupa telefon. Incercam sa-mi tin ochii deschisi pentru a putea citi mesajul.
Am aflat despre relatia ta cu Jie.
Am citit mesajul de zeci de ori, sperand sa fie o gluma. Numarul de la care-l primisem nu-l cunosteam si asta ma enerva la culme. Lasasem telefonul, la loc, pe noptiera, gandindu-ma. Speram sa nu fie de la tata.
Multumesc mult ca inca imi cititi ficul, desi nu-i cine stie ce. Mm, n-am sa va raspund la intrebari, va las sa mai "fierbeti" putin. xD
Acum nextul:
Capitolul 7.
- Alex -
Alarma enervanta a ceasului reusi sa-mi strice complet somnul. Ma ridic nervos din pat, mergand direct spre baie. Pasisem pe gresia rece, indreptandu-ma spre cabina de dus, unde am si intrat, dand drumul aprei reci sa-mi curga pe corp. Desi imi era foarte frig sub jetul de apa, petrecusem acolo cateva zeci de minute, pana cand am considerat ca ma trezisem complet.
Simtindu-mi stomacul gol, m-am grabit sa ajung in bucatarie unde-l zarisem pe Jie pregatind micul dejun. Scapasem un mic oftat cand ii vazusem tinuta, era imbracat ceva mai elegant, ceea ce-mi amintea ca azi trebuia sa merg la liceu. In general, in weekend, se imbraca ceva mai lejer.
- ’Neata, am spus cascand usor.
Nu credeam ca se poate ajunge asa repede de la „dusmani” la „amici”. M-am asezat pe unul din scaunele imprastiate in jurul mesei, analizandu-l. Parea destul de concentrat la ceea ce facea, incat nici nu cred ca m-a observat cand intrasem sau auzit.
- Cand ai aparut si tu aici?
A tresarit cand m-a vazut, reusind sa scape paharul cu suc de portocale, din mana.
- Pai... sunt aici de cateva minute, te-am si salutat, dar erai prea atent la... la ce te gandeai?
Am apus pe un ton usor curios, in timp ce am luat cateva servetele pentru a strange mizeria de pe jos, iar el aduna bucatelele micute de cioburi ce inainte alcatuiau un pahar.
- Ah, scuza-ma, spuse razand.
Il priveam intens, prea curios sa aflu la ce se gandea, chiar daca stiam ca nu-mi va spune.
- Sa-ntamplat ceva?
Ridica o spranceana, cand vazu ca-l privesc asa insistent, facandu-ma pe mine sa chicotesc. Arata chiar caraghios cand incerca sa para serios, desi hohotele de ras voiau sa-i evadeze printer buze.
- Pai... asteptam sa-mi raspunzi la intrebare...
- Ma gandeam la visul de azi-noapte, era cu... tine.
Hohotele sale de ras incepura sa ma irite si imediat imi disparu zambetul inocent de pe buze, cu(,) care speram sa-l conving pentru a-mi spune tot.
- Ce-i asa amuzant la mine? Adica... in a ma visa?
Am spus pe un ton rastit, incruntandu-ma, facandu-l si pe el sa se opreasca din ras, devenind ceva mai serios.
- Nu-i vorba de tine, ci de vis. A fost ciudat!
- Stii ca ma faci si mai curios cu asta, nu?
l-am auzit oftand, iar un zambet micut ii aparu pe buze. Veni spre mine, punandu-si mainile pe talia mea. Ma privea fix, iar abia cateva clipe mai tarziu am observat ca se apropiase putin cam mult de chipul meu. El fiind ceva mai inalt decat mine, puteam foarte bine sa-i simt respiratia calde, pe buzele mele.
- Cam asta am visat, doar ca pe langa imbratisare, te si sarutam.
Am facut ochii mari cand ii auzisem cuvintele, uimit. L-am impins pentru a-mi face loc catre iesirea din bucatarie, simtindu-ma prea jenat de situatie. Ajuns in camera mea, care defapt era dormitorul lui, m-am asezat, pe marginea patului. Imi simteam obrajii calzi, din cauze rusinii. Putea sa-mi povesteasca despre ce era vorba, na sa-mi si arate. Dar... ar fi fost ajelasi lucru, tot m-as fi simtit intimidar de acea tampenie de vis.
- Ce faci? Am pregatit micul dejun si pentru tine.
Mi-am dus mana dreapta pe piept, in dreptul inimii, din reflex, dandu-i de inteles ca ma speriase cand daduse buzna in camera. Defapt tresarisem din cauza vocii sale puternice, ce se auzise in linistea camerei.
- Mi-a pierit pofta de mancare...
Am spus pe un ton, oarecum rece, in timp ce mi-am pus mainile-n san, neprivindu-l.
- Nu fii copil! Hai sa mananci.
Ma prinse de incheietura mainii, tragandu-ma dupa el, pana in bucatarie. N-am mai comentat nimic, m-am asezat la masa, incepand sa mananc. Luasem o gurita mica din omleta facuta de el, strambandu-ma. Nu se pricepea deloc la gatit, si nu m-as mirat deloc daca am slabit cateva kilograme bune de cand locuiam la el.
Am luat iar in mana furculita, gustand salata pentru a-mi „curata” gura de acel gust oribil, amarui, al omletei.
Mai toata ziua mi-am petrecusem la cancelarie, desi Jie imi spusese sa fiu mai subtil, nevoind sa se afle prin liceu povestea cu tata si ca acum locuiam la el, s-ar fi putut interpreta gresit. Dar, mai nou, nu-mi placea sa stau in clasa, cu restul colegilori. Ma enervau ca atatea intrebari.
Dupa ce am terminat orele, am mers iar la cancelarie pentru a-l astepta pe Jie, sa plecam impreuna "acasa". Dupa aproape jumatate de ora de asteptare, isi facu si el aparitia. Fara a ma saluta sau altceva, o lua inainte, iar eu l-am urmat pe holurile liceului, pana ce am ajuns acasa. Parea iritat, asa ca am preferat sa tac si sa astept un moment mai bun pentru a-l intreba ce se intamplase defapt.
Am ajuns imediat in fata blocului, caci mergea repede, iar eu incercam sa tin pasul cu el. Am intrat amandoi in apartamentul nu foarte spatios si primul lucru pe care il facu, a fost sa-si ia niste schimburi, apoi sa intre in baie. Dupa ce am incuiat usa de la intrare, am mers in sufragerie, asezandu-ma pe canapeaua moale.
- S-a intamplat ceva?
L-am intrebat dupa ce iesise de la dus, vazand ca ma ignora-n continuare, dar nu-mi raspunse. Am oftat, simtind ca deja incepe sa ma enerveze atitudinea lui.
- De ce nu vorbesti cu mine? Te-am suparat cu ceva?
Spusesem pe un ton inocent, prinzandu-l de pana pentru a-l face sa-si intoarca privirea spre a mea.
- Da! Te-am rugat de doua ori azi sa nu mai vii la fiecare pauza sa ma cauti la cancelarie. Toti colegi mei, inclusin directorul, m-au luat la intrebari.
Se rastise la mine, facandu-ma sa ma simt prost.
- Iarta-ma, n-am stiut ca-ti creez probleme...
Lasasem putin privirea-n jos, sperand sa-mi accepte scuzele. Oftase.
- Dar ti-am spus-o de doua ori, rase scurt, nu prea mai are importanta acum.
- Mh, oricum, iti multumesc pentru tot si-ti sunt recunoscator ca m-ai ajutat... si inca o faci.
M-am apropiat de el, imbratisandu-l scurt, dar si asa, i-am putut simti parfumul ce-l adoram. Ma privea ciudat, oarecum uimit de gestul meu, caci in general nu obisnuiam sa-mi cer scuze sau sa multumesc, de imbratisari nici nu se mai pune problema. Simteam privirea lui fixata asupra mea, si asta nu facea altceva inafara de a ma intimida.
- Mm, ce zici, vrei sa gatesc eu in seara asta?
Schimbasem repede subiectul, iar incepu sa rada, probabil dandu-si seama ce incercam sa fac.
- Deci nici tie nu-ti place cum gatesc, continua sa rada, faci cum vrei, in orice caz n-are cum sa iasa mai aiurea.
Nu i-am mai spus nimic, nevoind sa-l jignesc in vreun fel. Am mers in bucatarie „inspectand” totul si asteptand sa-mi vina „ideea salvatoare”. Dupa vreo jumatate m-am decis sa fac o friptura de piept de pui, simplu si nu prea complicat. Am condimentat carnea cu putina sare si piper, nu-nainte de-a o dezosa, apoi am asezat-o intr-o tava unsa cu putin ulei de masline. Am curatat si spalat repede cativa cartofi, pe care i-am taiat marisori si i-am pus alaturi de pieptul de pui, ca garnitura.
Dupa cateva ore de jucat in bucatarie, terminasem. Am scos tava de la cuptor si am asezat mancarea din interiorul acesteia in doua farfuri. M-am intors in sufragerie pentru a-l anunta ca terminasem.
- Masa-i gata, vii sa mananci?
Nu se obosi sa-mi mai raspunda, se ridica din canapea, mergand direct in bucatarie, asezandu-se la masa. Il priveam mancand, sprand sa fi iesit bine, caci nu apucasem sa gust mancarea pana acum.
- Am doua maini si nu ma pricep la gatit, tu ai mana dreapta in ghips si-ai gatit ceva mai mult decat comestibil...? Ai luat lectii sau ceva?
Am stat cateva clipe pe ganduri, nestiind daca acelea au fost niste insulte sau complimente, asa c-am preferat sa cred ca-i de bine.
- Cred c-ai observat si tu cum e tata, nepasator, sau cel putin asa era cu mine. Pentru el nu conta daca am ce manca sau nu. Eu doar ii ceream bani, faceam cumparaturile si-mi gateam. Deci, a trbuit cumva sa-nvat si asta.
- Cu mine nu era chiar asa, dar nu mai conteaza asta acum. Ia si mananca, lasa-l pe Kailas.
Am oftat si n-am mai spus nimic, continuand sa ma joc cu mancarea, caci n-aveam pofta.
- Cand termini de mancat, mergi sa-ti faci un dus, apoi mergi direct in pat, e tarziu si maine iar ne trezim devreme.
Nici de aceasta daca n-am obiectat nimic, m-am ridicat de la masa si-am mers direct in camera pentru a-mi lua cateva schimburi. Dupa cateva minute, m-am intors pentru a merge sa fac un dus, iar Jie era deja in sufragerie, probabil isi terminas treaba la bucatarie..
- Mm, vrei sa dorm eu aici in seara asta? Totusi, e casa ta...
- Da, casa mea si tu esti un oaspete, deci eu dorm pe canapea pana rezolvam.
M-am asezat pe canapea, langa el, oftand iar.
- Dar... ma simt aiurea sa dorm in patul tau, iar tu aici.
La replica mea incepuse sa rada, abia cand incetase imi dadusem seama cat de aiurea o facusem sa sune.
- Du-te si fa-ti baie. Daca tot ti se pare aiurea sa dorm aici, voi dormi cu tine, patul e de doua persoane, asta nu cred ca te deranjeaza, nu?
Dadusem negativ din cap, privindu-i ciudat ranjetul de pe buze. Ma indreptasem in graba spre baie, intrand sub apa calda a dusului imediat cum scapasem de haine. Dupa cateva zeci de minute m-am intors in dormitor, gasindu-l in pat. L-am privit cateva clipe, apoi m-am asezat pe cealalta jumatate a patului, stand cu spatele la el. Reusisem sa adorm imediat, nu-nainte de a-i ura „noapte buna”.
- Alex, Alex, trezeste-te..!
Mi-am deschis lenes ochii, dorind sa dorm incontinuare. Am tresarit usor cand l-am vazut stand foarte aproape de mine. M-am ridicat brusc in sezut, privind buimac in jur.
- Ce-i? E deja dimineata? Vreau sa dorm!
Am spus lent, pe un ton plangacios, trantindu-mi iar capul pe perna si inchizand ochii, incercand sa-i ignor rasul, momentan somnul meu era mai important.
- Iti suna telefonul, chiar n-auzi?
Am scos un fel de marait nervos, intinzandu-mi mana spre noptiera, dupa telefon. Incercam sa-mi tin ochii deschisi pentru a putea citi mesajul.
Am aflat despre relatia ta cu Jie.
Am citit mesajul de zeci de ori, sperand sa fie o gluma. Numarul de la care-l primisem nu-l cunosteam si asta ma enerva la culme. Lasasem telefonul, la loc, pe noptiera, gandindu-ma. Speram sa nu fie de la tata.