Dupa multe lupte date intre mine si, surpriza, mine. Am adus un capitol, de toata jena, dar n-am avut prea multa inspiratie.
Abii: Sa stii ca vei avea parte de actiune. Capitolele nu se leaga intre ele, doar cele pe care le prezint in doua parti.
Lexxu: Cred ca-ti sunt datoare cu o adresa ( si o arma cu care sa ma ataci), cat am fost plecata m-a tot batut gandul sa renunt la fic, dar uite ca nu m-a lasat inima. O sa ai parte de yaoi, nerabdatoare mai esti. Legat e copil, blonda aia pretinde ca-i copilul lui Dy, deaceia s-a dat Ash la o parte. E o poveste complicata legata de viata lui.
Sper sa va placa nextu :*
NEXT:
Capitolul VIII ( Dylan )
- Hei Dy, pe unde ai umblat?
Stau turceste pe pat, patul din dormitorul Antoniei pentru ca i-am cam luat cu asalt apartamnentul, si mananc ca un nesatul inghetata dintr-o cutie. Prefer sa-mi petrec timpul aici, de cand Camelia isi pentrece timpul cu mama. Nu am mai vorbit cu Ash de o saptamana. A plecat, la fel si Cameron. Il puteam intreba pe tata daca stie ceva despre ei, dar in ultimul timp incearca se evite casa la fel de mult ca mine. Se pare ca nu sunt singurul care gaseste compania blondei enervanta. Mama nu pare deloc deranjata de faptul ca vorbeste intr-una, se lauda cat incape si trancaneste neincetat despre casatoria noastra. Nu ma voi casatorii cu ea, daca mama nu intelega va trebuii sa-i dau peste nas asa cum le voi da tuturor. Nu voi aparea la nuta. Inca sase zile si se va termina toata tampenia asta. Nu va fi nici prima nici ultima femeie parasita in fata altarului, dar va fi prima Devern parasita. Mama ei o avocata de succes nu cred ca va accepta asta prea bine.
Gandurile imi sunt intrerupte de sunetul strident al telefonului. Privesc ecrenul realizand ca ma suna tata. Raspund fara a mai sta pe ganduri, pe el nu trebuie sa-l ignor, oricum e impotriva nuntii. Nu pentru ca crede ca Camelia e nepotrivita, ci pentru ca abia am implinit 18 ani si am toata viata inainte, iar ea e mai mare ca mine cu 6 luni.
- Spune, batrane.
- Buna si tie fiule. Auzi, nu vrei sa mergi pana acasa si sa-mi aduci portofelul? L-am uitat de dimineata si nu o pot suna pe mama ta, raman dator baiete.
Mi-am pus mana la gura pentru a nu izbugnii in ras. Vocea tatalui meu era stinsa si parea ca mai are putin si ma va implora. Ii spun ca nu-i nici o problema si ma ridic din pat. Imi bag telefonul in buzunarul blugilor si o iau la picior spre casa. Partea buna e ca Antonia s-a mutat cu Ren. In ultima saptamana s-au certat intr-una, principalul subiect era faptul ca Ren s-a saturat ca eu sa stau tot timpul aici si sa-i mananc inghetata. Nu voi uitat nici o data ce a spus cand a plecat la magazin: " Prieteni, prieteni, dar stai naibii departe de inghetata mea!" .
Ajung in mai putin de cinci minute acasa, dar in loc sa intru prin fata ocolesc pentru a intra pe fereastra de la spalatorie. Mama o lasa mereu dschisa. Uite cum intru precum un hot in propria-mi casa. Imediat ce vad ca am drum liber urc scarile de la subsuol si ascult sa vad unde e mama. Le aud vorbind despre pofta de mancare pe care o are Camelia in ultimul timp. Aud in acelasi timp sunetul pe care il fac tacamurile cand lovesc farfuriile din portelan. Super, sunt in bucatarie, ma pot strecura la etaj.
Spre surprinderea mea si a tetei am reusit sa scap din ghearele celor doua fara probleme. Acum stam amandoi la o terasa. Batranul mananca o salata, in timp ce eu ma rasfat cu o inghetata. Cred ca in ultimul timp inghetata a luat locul celor trei mese principale.
- Arati ca dracu, copile. De ce nu anulezi nunta?
- Eu?! Cred ca mama ar trebuii sa o anuleze, eu nu prea am cum. Ce mai e nou pe la garaj.
Tata a zambit amar. Si el arata ca dracu. Ochii lui erau rosii, iar cercanele ii erau foarte adanci. Era obosit, grijile lui sunt mult mai mari decat ale mele. Poate ar trebuii sa-i spun ce am de gand sa fac. Ma va intelege, poate chiar ma va sustine.
- Tata, vreu...
- Austin are de gand sa plece din tara dupa cursa de maine. Scuze, continua.
- Sa nu ma prezint la cununie. Nu ma pot casatorii cu ea, nu o iubesc si nici nu cred ca e copilul meu.
Barbatul zambii pentru prima data. Un zambet real. Aproba usor si se ridica. Ii spun ca nu am ce face si ca-l voi insoti azi la garaj. Cu putin noroc ma voi intalni cu Ash, voi vorbii cu el.
Pornim pe jos pana la garaje pentru ca sunt fosrte aproape. Mersul pe jos ar trebuii sa fie sport national, asta daca nu ii deja. Privesc oamenii care trec pe langa mine. Chipurile lor par sa le tradeze starea de spirit: frustrare, oboseala, tristete, fericire, durere de cap. Pe chipul meu ce se citeste acum. Fericire, teama sau speranta? Cred ca toate trei imi transforma chipul intr-o masca sentimentala imposibil de deslusit. Am nevoie de o alta masca, una a indiferentei, cum spunea un scriitor irlandez : " Indiferenta este esenta inumanitatii.", vreau sa fiu inuman.
Cand intram pe poarta un barbat corpolent si transpirat vine la tata. Ma uiteste faptul ca nu-i spune "domnule" sau "sefu", foloseste numele mic al tatalui meu. Vorbeste atat de repede incat abia reusesc sa deslusesc unele cuvinte. Expresiile de pe chipul batranului meu se schimba, de la frustrare la suparare, apoi la confuzie. In cele din urma barbatul termina de vorbit si tata se incordeaza strangand puternic din pumnii.
- La naiba cu Walter. Omul ala nu va inceta nici o data.
- Unchiul Walter? S-a intamplat ceva tata?
Barbatul se intoarce pe mine. Ma dau cativa pasi inapoi cand ii intalnesc privirea. Unde-i tatal meu? Ochii lui erau mai reci ca cuburile de gheata dintr-un pahar cu CocaCola. Parca ii scandeiau, scandei ucigase. Il aud cum spune rar si raspicat sa merg sa verific daca toti lucreaza la garaje si nu trage nimeni chiulul. Primul lucru care-mi trecuse prin minte era sa-i amintesc ca sunt fiul lui si nu un angajat oare-care, dar nu parea momentul potrivit asa ca am aprobat.
Ma plimb tulburat printre masinile din parcare, nu ma pot gandii prea mult la ce se intampla intre tata si unchiul Walter. Oricum unchiul era mereu un tip enervant si laudaros. Parca ar fi Camelia la masculin. Gandurile imi zboara tot la Ash. De ce sa ma mint singur? Incep sa-l iubesc, daca nu chiar il iubesc deja. Cum de am lasat sa se intample una ca asta. E doar vina lui, acum trebuie sa-si asume responsabilitatea. Mai e si acea datorie, pot argumenta oricand ca fac tot ce fac pentru a-mi plati datoria pentru ca toti stiu ca urasc sa fiu dator cuiva.
Intru intr-un garaj si ii vad pe toti stand in jurul unei mese. Nu lucrau, jucau cartii. Asta-i o gluma. O masina sta dezmembrata intr-o parte a garajului, dar nimeni nici macar nu arunca o privire spre acel loc. Tusesc usor pentru a le atrage atentia. Ma privesc o clipa apoi se intorc la jocul lui.
- Ma numesc Dylan Anthony. Cred ca ati ajuzit de mine. Tata m-a trimis sa vad cum va descurcati cu munca.
Nici acum nu ma priveau, dar nici nu miscau, erau impietriti. Asta e chiar amuzant. Intr-o secunda se ridica si incep sa-si gaseasca de lucru. Il opresc pe unul dintre ei care incepe sa se scuze si sa-mi spuna ca nu se va mai intampla. De parca asta ma intereseaza pe mine in acest moment. Il intreb daca stie unde este Austin. Nici macar nu stiu care e numele lui complet. Toti barbatii intorc capetele in directia noastra si incep sa-si arunce priviri speriate.
- Imi spune dracu cineva ce se intampla?
- Pai, vedeti, Austin are niste probleme cu cativa baietii din 8. Nu cred ca e o idee buna se mergeti si sa interveniti in problemele lor, nu sunt prea prietenosi.
- Nu-mi pasa ce cezi tu. Raspunde-mi la intrebare.
- Ultimul garaj.
Plec grabit din garaj. Raceala pe care am aratat-o acolo s-a transformat intr-o teama reala. Ash avea probleme, cum e posibil ca in garajul tatei sa fie astfel de lucruri? Poate ca nu-i nimic grav, unii oameni au tendinta sa exagereze. Daca nu e nimic de ce-mi fac atatea griji? Ma opresc o clipa in fata garajului tragand adanc aer in piept. Aud voci din spatele usii intre-deschise. O deschid putin mai mult, fara sa fac zgomot, pentru a auzi si vedea ce se intampla. Erau trei barbatii care radeau, nici unul nu era Ash.
- Ia uite Mike. Tarfulita noastra renunta. Ne ne. Nu se poate baiete, inca nu ai trecut prin patul meu la fel cum ai trecut prin patul directorului.
Recunosteam vocea aia. Era unchiul Walter. Ce naiba se petrece aici. Unchiul si tata sunt parteneri, bineinteles ca tata are mai multe repturi decat el pentru ca a investit mai multi bani. Celelalte doua voci nu le-a recunoscut, dar vocea ragusita a lui Ash o putea recunoste dintr-o mie. Era soptita.
- Sunteti niste prostii daca credeti ca voi ajunge in paturile voastre.
- Atunci ce spui aici, e mai incomod, dar daca nu-ti plac paturile?
Ironia si cuvintele barbatului sunt ca o palma pentru mine, una primita peste cap. Deschid usa si toate privirile se intorc spre mine. Ash era langa perete. Ii sangereaza buza si nasul. Unul dintre ochii ii e inchis si se tine cu mana de coaste. E ranit. M-am apropiat incet. Nici un cuvant, toti par sa ma recunoasca, dar eu nu-i cunosc pe ei.
- Hei Walter, trimiteti nepotelul la culcare, aici e treaba de oameni mari.
Simt sangele imi urca in obraji dandu-le o culoare rosiatica. Adrenalina imi curge prin vene cu o viteza ametitoare si-mi da o stare de amuzament. Afisez un ranjet, pe care Ren il numea sinistru, in timp ce ma asezam in fata domnului Walter.
- Pot sa stiu ce se intampla aici? incercam sa-mi pastrez vocea serioasa, dar nu prea puteam. Plecati!
Rasete, toti rad, la fel si eu. Rad cum vad pumnul meu facand contact cu fata unui barbat destul de batran. Sarmanul, a fost atat de socat incat s-a impiedicat de propriile picioare si a cazut gramada.
- Te vei supara daca-ti spun.
- Ba nu!
Am zambit vazandu-i fata de copil bosumflat. Ma ridic usor pe varfuri si ii dau un sarut scurt pe buze apoi raspund grabit :
- La inchisoare, la Walter.
Si acum va exploda.
Abii: Sa stii ca vei avea parte de actiune. Capitolele nu se leaga intre ele, doar cele pe care le prezint in doua parti.
Lexxu: Cred ca-ti sunt datoare cu o adresa ( si o arma cu care sa ma ataci), cat am fost plecata m-a tot batut gandul sa renunt la fic, dar uite ca nu m-a lasat inima. O sa ai parte de yaoi, nerabdatoare mai esti. Legat e copil, blonda aia pretinde ca-i copilul lui Dy, deaceia s-a dat Ash la o parte. E o poveste complicata legata de viata lui.
Sper sa va placa nextu :*
NEXT:
Capitolul VIII ( Dylan )
- Hei Dy, pe unde ai umblat?
Stau turceste pe pat, patul din dormitorul Antoniei pentru ca i-am cam luat cu asalt apartamnentul, si mananc ca un nesatul inghetata dintr-o cutie. Prefer sa-mi petrec timpul aici, de cand Camelia isi pentrece timpul cu mama. Nu am mai vorbit cu Ash de o saptamana. A plecat, la fel si Cameron. Il puteam intreba pe tata daca stie ceva despre ei, dar in ultimul timp incearca se evite casa la fel de mult ca mine. Se pare ca nu sunt singurul care gaseste compania blondei enervanta. Mama nu pare deloc deranjata de faptul ca vorbeste intr-una, se lauda cat incape si trancaneste neincetat despre casatoria noastra. Nu ma voi casatorii cu ea, daca mama nu intelega va trebuii sa-i dau peste nas asa cum le voi da tuturor. Nu voi aparea la nuta. Inca sase zile si se va termina toata tampenia asta. Nu va fi nici prima nici ultima femeie parasita in fata altarului, dar va fi prima Devern parasita. Mama ei o avocata de succes nu cred ca va accepta asta prea bine.
Gandurile imi sunt intrerupte de sunetul strident al telefonului. Privesc ecrenul realizand ca ma suna tata. Raspund fara a mai sta pe ganduri, pe el nu trebuie sa-l ignor, oricum e impotriva nuntii. Nu pentru ca crede ca Camelia e nepotrivita, ci pentru ca abia am implinit 18 ani si am toata viata inainte, iar ea e mai mare ca mine cu 6 luni.
- Spune, batrane.
- Buna si tie fiule. Auzi, nu vrei sa mergi pana acasa si sa-mi aduci portofelul? L-am uitat de dimineata si nu o pot suna pe mama ta, raman dator baiete.
Mi-am pus mana la gura pentru a nu izbugnii in ras. Vocea tatalui meu era stinsa si parea ca mai are putin si ma va implora. Ii spun ca nu-i nici o problema si ma ridic din pat. Imi bag telefonul in buzunarul blugilor si o iau la picior spre casa. Partea buna e ca Antonia s-a mutat cu Ren. In ultima saptamana s-au certat intr-una, principalul subiect era faptul ca Ren s-a saturat ca eu sa stau tot timpul aici si sa-i mananc inghetata. Nu voi uitat nici o data ce a spus cand a plecat la magazin: " Prieteni, prieteni, dar stai naibii departe de inghetata mea!" .
Ajung in mai putin de cinci minute acasa, dar in loc sa intru prin fata ocolesc pentru a intra pe fereastra de la spalatorie. Mama o lasa mereu dschisa. Uite cum intru precum un hot in propria-mi casa. Imediat ce vad ca am drum liber urc scarile de la subsuol si ascult sa vad unde e mama. Le aud vorbind despre pofta de mancare pe care o are Camelia in ultimul timp. Aud in acelasi timp sunetul pe care il fac tacamurile cand lovesc farfuriile din portelan. Super, sunt in bucatarie, ma pot strecura la etaj.
Spre surprinderea mea si a tetei am reusit sa scap din ghearele celor doua fara probleme. Acum stam amandoi la o terasa. Batranul mananca o salata, in timp ce eu ma rasfat cu o inghetata. Cred ca in ultimul timp inghetata a luat locul celor trei mese principale.
- Arati ca dracu, copile. De ce nu anulezi nunta?
- Eu?! Cred ca mama ar trebuii sa o anuleze, eu nu prea am cum. Ce mai e nou pe la garaj.
Tata a zambit amar. Si el arata ca dracu. Ochii lui erau rosii, iar cercanele ii erau foarte adanci. Era obosit, grijile lui sunt mult mai mari decat ale mele. Poate ar trebuii sa-i spun ce am de gand sa fac. Ma va intelege, poate chiar ma va sustine.
- Tata, vreu...
- Austin are de gand sa plece din tara dupa cursa de maine. Scuze, continua.
- Sa nu ma prezint la cununie. Nu ma pot casatorii cu ea, nu o iubesc si nici nu cred ca e copilul meu.
Barbatul zambii pentru prima data. Un zambet real. Aproba usor si se ridica. Ii spun ca nu am ce face si ca-l voi insoti azi la garaj. Cu putin noroc ma voi intalni cu Ash, voi vorbii cu el.
Pornim pe jos pana la garaje pentru ca sunt fosrte aproape. Mersul pe jos ar trebuii sa fie sport national, asta daca nu ii deja. Privesc oamenii care trec pe langa mine. Chipurile lor par sa le tradeze starea de spirit: frustrare, oboseala, tristete, fericire, durere de cap. Pe chipul meu ce se citeste acum. Fericire, teama sau speranta? Cred ca toate trei imi transforma chipul intr-o masca sentimentala imposibil de deslusit. Am nevoie de o alta masca, una a indiferentei, cum spunea un scriitor irlandez : " Indiferenta este esenta inumanitatii.", vreau sa fiu inuman.
Cand intram pe poarta un barbat corpolent si transpirat vine la tata. Ma uiteste faptul ca nu-i spune "domnule" sau "sefu", foloseste numele mic al tatalui meu. Vorbeste atat de repede incat abia reusesc sa deslusesc unele cuvinte. Expresiile de pe chipul batranului meu se schimba, de la frustrare la suparare, apoi la confuzie. In cele din urma barbatul termina de vorbit si tata se incordeaza strangand puternic din pumnii.
- La naiba cu Walter. Omul ala nu va inceta nici o data.
- Unchiul Walter? S-a intamplat ceva tata?
Barbatul se intoarce pe mine. Ma dau cativa pasi inapoi cand ii intalnesc privirea. Unde-i tatal meu? Ochii lui erau mai reci ca cuburile de gheata dintr-un pahar cu CocaCola. Parca ii scandeiau, scandei ucigase. Il aud cum spune rar si raspicat sa merg sa verific daca toti lucreaza la garaje si nu trage nimeni chiulul. Primul lucru care-mi trecuse prin minte era sa-i amintesc ca sunt fiul lui si nu un angajat oare-care, dar nu parea momentul potrivit asa ca am aprobat.
Ma plimb tulburat printre masinile din parcare, nu ma pot gandii prea mult la ce se intampla intre tata si unchiul Walter. Oricum unchiul era mereu un tip enervant si laudaros. Parca ar fi Camelia la masculin. Gandurile imi zboara tot la Ash. De ce sa ma mint singur? Incep sa-l iubesc, daca nu chiar il iubesc deja. Cum de am lasat sa se intample una ca asta. E doar vina lui, acum trebuie sa-si asume responsabilitatea. Mai e si acea datorie, pot argumenta oricand ca fac tot ce fac pentru a-mi plati datoria pentru ca toti stiu ca urasc sa fiu dator cuiva.
Intru intr-un garaj si ii vad pe toti stand in jurul unei mese. Nu lucrau, jucau cartii. Asta-i o gluma. O masina sta dezmembrata intr-o parte a garajului, dar nimeni nici macar nu arunca o privire spre acel loc. Tusesc usor pentru a le atrage atentia. Ma privesc o clipa apoi se intorc la jocul lui.
- Ma numesc Dylan Anthony. Cred ca ati ajuzit de mine. Tata m-a trimis sa vad cum va descurcati cu munca.
Nici acum nu ma priveau, dar nici nu miscau, erau impietriti. Asta e chiar amuzant. Intr-o secunda se ridica si incep sa-si gaseasca de lucru. Il opresc pe unul dintre ei care incepe sa se scuze si sa-mi spuna ca nu se va mai intampla. De parca asta ma intereseaza pe mine in acest moment. Il intreb daca stie unde este Austin. Nici macar nu stiu care e numele lui complet. Toti barbatii intorc capetele in directia noastra si incep sa-si arunce priviri speriate.
- Imi spune dracu cineva ce se intampla?
- Pai, vedeti, Austin are niste probleme cu cativa baietii din 8. Nu cred ca e o idee buna se mergeti si sa interveniti in problemele lor, nu sunt prea prietenosi.
- Nu-mi pasa ce cezi tu. Raspunde-mi la intrebare.
- Ultimul garaj.
Plec grabit din garaj. Raceala pe care am aratat-o acolo s-a transformat intr-o teama reala. Ash avea probleme, cum e posibil ca in garajul tatei sa fie astfel de lucruri? Poate ca nu-i nimic grav, unii oameni au tendinta sa exagereze. Daca nu e nimic de ce-mi fac atatea griji? Ma opresc o clipa in fata garajului tragand adanc aer in piept. Aud voci din spatele usii intre-deschise. O deschid putin mai mult, fara sa fac zgomot, pentru a auzi si vedea ce se intampla. Erau trei barbatii care radeau, nici unul nu era Ash.
- Ia uite Mike. Tarfulita noastra renunta. Ne ne. Nu se poate baiete, inca nu ai trecut prin patul meu la fel cum ai trecut prin patul directorului.
Recunosteam vocea aia. Era unchiul Walter. Ce naiba se petrece aici. Unchiul si tata sunt parteneri, bineinteles ca tata are mai multe repturi decat el pentru ca a investit mai multi bani. Celelalte doua voci nu le-a recunoscut, dar vocea ragusita a lui Ash o putea recunoste dintr-o mie. Era soptita.
- Sunteti niste prostii daca credeti ca voi ajunge in paturile voastre.
- Atunci ce spui aici, e mai incomod, dar daca nu-ti plac paturile?
Ironia si cuvintele barbatului sunt ca o palma pentru mine, una primita peste cap. Deschid usa si toate privirile se intorc spre mine. Ash era langa perete. Ii sangereaza buza si nasul. Unul dintre ochii ii e inchis si se tine cu mana de coaste. E ranit. M-am apropiat incet. Nici un cuvant, toti par sa ma recunoasca, dar eu nu-i cunosc pe ei.
- Hei Walter, trimiteti nepotelul la culcare, aici e treaba de oameni mari.
Simt sangele imi urca in obraji dandu-le o culoare rosiatica. Adrenalina imi curge prin vene cu o viteza ametitoare si-mi da o stare de amuzament. Afisez un ranjet, pe care Ren il numea sinistru, in timp ce ma asezam in fata domnului Walter.
- Pot sa stiu ce se intampla aici? incercam sa-mi pastrez vocea serioasa, dar nu prea puteam. Plecati!
Rasete, toti rad, la fel si eu. Rad cum vad pumnul meu facand contact cu fata unui barbat destul de batran. Sarmanul, a fost atat de socat incat s-a impiedicat de propriile picioare si a cazut gramada.
- Te vei supara daca-ti spun.
- Ba nu!
Am zambit vazandu-i fata de copil bosumflat. Ma ridic usor pe varfuri si ii dau un sarut scurt pe buze apoi raspund grabit :
- La inchisoare, la Walter.
Si acum va exploda.
![[Imagine: romeo%20n..jpg]](http://files.myopera.com/kellyhollybabyyhaty101/blog/romeo%20n..jpg)