29-11-2012, 07:28 PM
"I'm here again/ A thousand miles away from you" ( ;)) mai aproape sufleteste, my Special K). Denumirea de "hectic" face referire la ceva de lungă durată( spre ex. despre febră) , care este lent şi continuu, insa deopotriva se poate traduce ca ceva confuz frenetic, delirant sau echivalentul expresiei" hell broke loose" (motive suficiente care m-au determinat sa-l asociez cu acele stari sau sa-l consider definitoriu)
Cat pentru azi, desi nu sunt recente, urmatoarele randuri poarta, invesmantat in lintoliul lor straveziu, emotii si nelinisti inafara timpului si a spatiului, niciodata uitate ori estompate.
Limba: Romana( intr-un dialect al durerii izvorate din neputinta, un limbaj criptic al sufletelor ratacitoare, un ritual ezoteric al rememorarii viselor nascute moarte)
Varsta la care a fost scrisa: 15 ani
Orice critica sau opinie este importanta, fiindca indiferenta creatorului cat si cea a cititorului nu reprezinta un mijloc de evoluare si nici pe departe unul de imbunatatire al stilului.
Gen: Introspectie... elegia unei existente prafuite... marturisesc ca asta sunt eu, cea pe care o vezi, o auzi sau poate chiar o simti, insa pe care cu siguranta o condamni; cu adevarat eu, cu toate defectele pe care te las sa le descoperi si cu multe altele pe care iti dau timp sa le obseverzi. Nu dau absolut nimic pe buna impresie de inceput, cu care ipocrizia se chinuie sa se amageasca, ci doar pe cea de mai apoi; nu sunt prefacuta doar pentru ca tu sa ma placi sau sa ma cataloghezi: sunt ceea ce sunt si poate chiar mai sincera in esenta decat atat.
"All my emotions spinning in circles/ I don't believe in anything if your not with me"
Versuri ce alearga neobosite prin mintea mea… jocul lor haotic rasuna puternic. Cuvinte ce se concretizeaza in sunete, vibratii ce pornesc din nu stiu care colt al mintii si razbat pana in strafundul sufletului linistit, tulburandu-l. Ritmuri slefuite intr-o multitudine de culori si nuante, cu care spiritul meu isi imbraca sentimentele, trairile, gandurile.
Razbat sute de voci care transforma simple cuvinte ce nu spun nimic in sunete complexe ce dezvaluie totul si care nu se opresesc in misiunea lor- rascolesc in adancuri si scot la suprafata adevarul. Ele nu vor conteni nicicand in a-si face cunoscuta menirea. Ah! Atatea dezvaluiri pe care mi le face sufletul si la care auzul meu se inspaimanta. Cel mai tare ma sperie gandul ca nu-l pot face sa se opreasca… va continua sa mi se destainuie la nesfarsit, pana ce voi recunoaste ca suntem una si aceeasi persoana.
In fiecare celula a trupului meu pulseaza cate un fragment dintr-o melodie; astazi doar dintr-un cantec de al lui… maine el va fi doar o umbra din sunete pe care eu o voi ascunde in intuneric. Atat de mica este distanta dintre noi in sufletul meu, incat mereu ii pot atinge amintirea. Il ating, ii simt perfectiunea si-mi ingadui sa-l privesc… e doar un alt pacat la care nu vreau sa renunt. Nu-i simt caldura ! Ecranul in spatele caruia se ascunde e atat de rece, cu toate ca fiinta lui emana atata dulceata, iar lacrimile mele sunt atat de amare. Creatorule, dar stii ca imi doresc numai lucruri imposibile ! La fel si acum: as vrea sa dispara acel ecran, sa ramanem doar noi. Secundele trec. Jocul acesta stupid la care ma indeamna hazardul sa particip imi arata urmatorul nivel.
O stiam inca de la inceput, insa nu am vrut sa o recunosc nici macar o clipa- nu as fi capabila de nimic daca el nu ar fi atat de departe si daca ecranul dintre noi s-ar sparge.
Jocul a trecut la un alt nivel, insa eu il abandonez, caci de undeva rasuna in acorduri de chitara si de bas vocea lui fascinanta’’ We are all toys, but who plays with us ? ’’
Cat pentru azi, desi nu sunt recente, urmatoarele randuri poarta, invesmantat in lintoliul lor straveziu, emotii si nelinisti inafara timpului si a spatiului, niciodata uitate ori estompate.
Limba: Romana( intr-un dialect al durerii izvorate din neputinta, un limbaj criptic al sufletelor ratacitoare, un ritual ezoteric al rememorarii viselor nascute moarte)
Varsta la care a fost scrisa: 15 ani
Orice critica sau opinie este importanta, fiindca indiferenta creatorului cat si cea a cititorului nu reprezinta un mijloc de evoluare si nici pe departe unul de imbunatatire al stilului.
Gen: Introspectie... elegia unei existente prafuite... marturisesc ca asta sunt eu, cea pe care o vezi, o auzi sau poate chiar o simti, insa pe care cu siguranta o condamni; cu adevarat eu, cu toate defectele pe care te las sa le descoperi si cu multe altele pe care iti dau timp sa le obseverzi. Nu dau absolut nimic pe buna impresie de inceput, cu care ipocrizia se chinuie sa se amageasca, ci doar pe cea de mai apoi; nu sunt prefacuta doar pentru ca tu sa ma placi sau sa ma cataloghezi: sunt ceea ce sunt si poate chiar mai sincera in esenta decat atat.
Fortissimo
"All my emotions spinning in circles/ I don't believe in anything if your not with me"
Versuri ce alearga neobosite prin mintea mea… jocul lor haotic rasuna puternic. Cuvinte ce se concretizeaza in sunete, vibratii ce pornesc din nu stiu care colt al mintii si razbat pana in strafundul sufletului linistit, tulburandu-l. Ritmuri slefuite intr-o multitudine de culori si nuante, cu care spiritul meu isi imbraca sentimentele, trairile, gandurile.
Razbat sute de voci care transforma simple cuvinte ce nu spun nimic in sunete complexe ce dezvaluie totul si care nu se opresesc in misiunea lor- rascolesc in adancuri si scot la suprafata adevarul. Ele nu vor conteni nicicand in a-si face cunoscuta menirea. Ah! Atatea dezvaluiri pe care mi le face sufletul si la care auzul meu se inspaimanta. Cel mai tare ma sperie gandul ca nu-l pot face sa se opreasca… va continua sa mi se destainuie la nesfarsit, pana ce voi recunoaste ca suntem una si aceeasi persoana.
In fiecare celula a trupului meu pulseaza cate un fragment dintr-o melodie; astazi doar dintr-un cantec de al lui… maine el va fi doar o umbra din sunete pe care eu o voi ascunde in intuneric. Atat de mica este distanta dintre noi in sufletul meu, incat mereu ii pot atinge amintirea. Il ating, ii simt perfectiunea si-mi ingadui sa-l privesc… e doar un alt pacat la care nu vreau sa renunt. Nu-i simt caldura ! Ecranul in spatele caruia se ascunde e atat de rece, cu toate ca fiinta lui emana atata dulceata, iar lacrimile mele sunt atat de amare. Creatorule, dar stii ca imi doresc numai lucruri imposibile ! La fel si acum: as vrea sa dispara acel ecran, sa ramanem doar noi. Secundele trec. Jocul acesta stupid la care ma indeamna hazardul sa particip imi arata urmatorul nivel.
O stiam inca de la inceput, insa nu am vrut sa o recunosc nici macar o clipa- nu as fi capabila de nimic daca el nu ar fi atat de departe si daca ecranul dintre noi s-ar sparge.
Jocul a trecut la un alt nivel, insa eu il abandonez, caci de undeva rasuna in acorduri de chitara si de bas vocea lui fascinanta’’ We are all toys, but who plays with us ? ’’