06-05-2012, 10:21 PM
Ugh, proza asta e diferita de celelalte. Adica nu e toata despre o persoana careia de adresezi, nu mai cauti pe nimeni, poate ca deja ai gasit persoana. Maestrul papusar care ne manevreaza destinele, zici? Adica dramaticul suprem? Ce fiinta ar putea intruchipa acest demon? Nu il cunosc si nici nu vreau s-o fac, ma inspaimanta... Intr-adevar, dramtismul in doze normale nu provoaca nicio paguba grava, dar abuziv si aplicat celorlalti ar putea dezvolta un comportament bizar...
Sa iti iesi din fire, sa lasi de o parte societatea si sa iti expui drogul pe care il iubesti atat de mult cuiva. Cam la asa ceva te-ai referit, nu? Si adunci de ce sa fii judecata pentru ca iti arati adevarata fata? De ce sa te incrimineze cineva pentru ca ti-ai dat o masca jos? Nu pricep. Chestiile astea nu erau ceva gen must do? xD
Abracadabra, drama! Imi plac mult particele astea: "El imbatraneste odata cu cei batrani si invie odata cu cei tineri.", "Poti fi propriul tau demon sau inger cu aripi frante, daca nu respecti regula jocului.".
Recitind textul, am realizat ca stapanul suprem nu este de fapt un om, ci mai de graba sentimentul in sine. Sau poate inventatorul sau. Imi place la proza ta ca, in ciuda faptului ca esti "dependenta de dramatism", ai o oarecare libertate si dai o senzatie ca te-ai putea lasa oricand de acest viciu. Si nu numai asta, dar termini oneshotul printr-o declaratie de independenta, un fel de declaratie de razboi, sau cel putin o instigare la rebeliune: "Nu accepta sa dispari inainte de vreme! Sfideaza timpul!"
Si inca ceva, mi se pare putin anapoda primul paragraf, adica nu ii gasesc legatura cu celelalte, dar oricum, prozele tale sunt un fel de filozofii, deci pot spune ca e doar o idee neterminata.
Mai astept si alte texte, pupici:*
Sa iti iesi din fire, sa lasi de o parte societatea si sa iti expui drogul pe care il iubesti atat de mult cuiva. Cam la asa ceva te-ai referit, nu? Si adunci de ce sa fii judecata pentru ca iti arati adevarata fata? De ce sa te incrimineze cineva pentru ca ti-ai dat o masca jos? Nu pricep. Chestiile astea nu erau ceva gen must do? xD
Abracadabra, drama! Imi plac mult particele astea: "El imbatraneste odata cu cei batrani si invie odata cu cei tineri.", "Poti fi propriul tau demon sau inger cu aripi frante, daca nu respecti regula jocului.".
Recitind textul, am realizat ca stapanul suprem nu este de fapt un om, ci mai de graba sentimentul in sine. Sau poate inventatorul sau. Imi place la proza ta ca, in ciuda faptului ca esti "dependenta de dramatism", ai o oarecare libertate si dai o senzatie ca te-ai putea lasa oricand de acest viciu. Si nu numai asta, dar termini oneshotul printr-o declaratie de independenta, un fel de declaratie de razboi, sau cel putin o instigare la rebeliune: "Nu accepta sa dispari inainte de vreme! Sfideaza timpul!"
Si inca ceva, mi se pare putin anapoda primul paragraf, adica nu ii gasesc legatura cu celelalte, dar oricum, prozele tale sunt un fel de filozofii, deci pot spune ca e doar o idee neterminata.
Mai astept si alte texte, pupici:*