[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Bun, am venit cu next-ul care este cam scurt si cam.... uf, nu prea imi place cum mi-a iesit, dar sper sa nu aruncati cu rosii in mine. Ma voi revansa promit. So, spor la citit:

Capitolul 5
Mi-am deschis incet ochii privind in jur usor buimac. Cineva ma tinea in brate, asa mi-am intors privirea ca sa dau de ochii lui Brian care exprimau calmul si blandetea pe care el o avea. In cateva nanosecunde noaptea precedenta imi trecuse prin cap mai ceva ca un film. M-am smucit din bratele vampirului care a ramas socat de gestul meu. Am tras plapuma pe mine pentru a ma acoperi, sesizand ca Brian era deja imbracat. Pe suprafata patului am observat mici pete de sange, ceea ce m-a facut sa rosesc automat in obraji. Brian a dorit sa se apropie putin de mine, insa eu m-am dat mai in spate spunand suficient de tare:
-Stai departe! Nu ma atinge!
Frica, mai exact groaza si disperarea din glasul meu puteau fi sesizate foarte usor. Acum ma temeam de Brian si nu mai doream o noapte ca cea precedenta niciodata. Totusi, era culmea ca vampirul sa faca dupa cum i-am spus eu asa ca m-am trezit cuprins in brate de el, iar vocea acestuia calma s-a auzit in incapere:
-Akio, te rog, calmeaza-te. Nu am vrut sa iti fac rau, impulsul meu de furie m-a facut sa merg mult prea departe, fara sa realizez ca ii fac rau celui pe care il iubesc.
Nu puteam sa-l cred. Daca tot sustine ca ma iubeste de ce a facut ce a facut? Stiu ca vampirii isi pierd cumpatul la furie, dar totusi putea sa se opreasca daca asta dorea cu adevarat. M-am smucit din bratele sale dorind sa ma ridic din pat si sa ma indepartez de el, dar cum am pus un picior jos am simtit ca sunt sagetat de o durere ingrozitoare in partea de jos, care era sa ma faca sa ma dau cu capul de podea, daca Brian nu ma aseza pe pat. L-am vazut ca sta in genunchi in fata mea, iar ochii sai priveau cu intristare. Si-a lasat capul in jos si a continuat sa vorbeasca:
-Akio, te implor, nu fugi de mine, crede-ma ca te iubesc si nu am intentia de a-ti face rau. Nu te teme, te rog...
Daca voi continua sa-l resping cu siguranta se va milogi de mine asa toata ziua, iar mie imi era frica de el. Nu doream sa-l mai am prin preajma mai mult timp.
-O... O sa ma mai gandesc...La... Ce ai spus...
Am zis sacadat, printre guri mari de aer, luate ca sa pot sa continui propozitia. Vampirul si-a ridicat capul, iar privirea lui exprima speranta pe care a pus-o in vorbele mele. Se pare ca el credea tot ce-i spun si vedea doar adevar in spusele mele. S-a ridicat in picioare si mi-a mangaiat obrazul cu mana sa dreapta, apoi mi-a zambit cald si a plecat din camera. Am sesizat ca pe cufarul din fata patului se afla o noua imbracaminte, mai exact un alt kimono, alt obi si fundoshi. M-am imbracat cu chiu cu vai, simtind acel junghi in fiecare miscare, dar nu aveam de gand sa las asta sa ma doboare deoarece inca doream sa aflu care este legatura intre mine, visele mele si castelul lui Brian. M-am ridicat usor de pe suprafata patului si am iesit pe usa. Primul loc unde vroiam sa caut era partea cealalta de biblioteca, acolo unde gasisem cartea cu pentagramele, eram sigur ca acolo trebuie sa fie si alte indicii si pana la urma voi reusi sa deslusesc legatura catre trecutul meu atat de incurcat pe care ghinionul face sa nu mi-l amintesc in detaliu. Am trecut de cateva rafturi cu carti, apoi ceva anume mi-a atras privirea- un tablou. M-am apropiat de frumoasa pictura ce avea dimensiunile peretelui, incadrata de rama de mahon, frumos sculptat cu modele florare. Tabloul infatisa o familie intr-o curte plina cu trandafiri de culoare albastra, rosie si neagra. Ceea ce era cu adevarat straniu era faptul ca cei doi copii aveau chipurile sterse, cineva a taiat din tablou acele chipuri, ramanand doar tanara mama cu parul ei saten-deschis, asemenea mie, iar ochii de un smarald intens priveau cald odraslele. Femeia avea mana acoperita de manusa bleumarin, asorata cu rochia, asezata pe umarul barbatului ei, imbracat intr-un costum negru, cu parul blond si ochii albastrii priveau spre familia lui, parand ca va dori sa-i protejeze pana va trece in nefiinta. Stiam preabine acest tablou, il visasem deseori, dar de ce se afla in castelul lui Brian? Prea multe se leaga de acest castel, imi trebuia adevarul. Singura persoana in afara de Brian care stie aceste secrete trebuie sa fie Yuna, iar ea cred ca ma va ajuta.
Am parasit incaperea cu gandul la acest adevar. Visele, indiciile, se leaga intr-o oarecare masura, dar cand sunt aproape de prinderea adevarului acesta imi scapa printre degete si din nou ajung de unde am plecat adica, la nimic. Ajungand in fata camerei Yunei am ciocanit usor, constient de faptul ca fata ma va auzi fara nicio problema chiar daca bat usor. Am auzit un intra, asa ca am apasat pe clanta usii, pasind in camera. Cand vrajitoarea m-a vazut a cascat ochii de uimire, apoi mi-a facut semn sa ma apropii de ea.
-Am crezut ca ai fost ucis la cum arata Lordul aseara. Era atat de furios, am avut noroc ca suntem vii.
Poate ca ea a avut noroc, eu insa nu am dat nici de gram de asa ceva si cata nevoie aveam aseara nici nu stie.
-Yuna, pot sa te intreb ceva legat de acest castel?
-Ce anume, Akio? Doar nu te intereseaza istoria asa deodata.
-Ce legatura are acest castel cu mine? Stiu ca stii, asa ca te rog sa-mi spui.
Fata fetei devenise oarecum palida la spusele mele si ma privi ingrozita. Inghitind in sec si dregandu-si glasul a spus:
-Daca vrei adevarul legat de tine si de castel intreaba-l pe Lord. Akio, mi-as dori sa te ajut, sa-ti spun, dar eu am recunostinta mea fata de Brian-sama si nu imi permit sa trec peste spusele lui prea mult. Daca as pomeni ceva din ce vrei tu iti gaantez ca nu as mai fi vie in secunda doi.
-Inteleg, Yuna. Multumesc oricum.
De parca aveam sa-l intreb pe vampir, sigur am baut gaz sau ce? Tot singur o sa dau de capat misterului. Am pasit inspre camera mea, unde odata ajuns priveam gradina gandindu-ma la legaturi. Intr-o zi am sa aflu ce si cum, iar atunci voi parasi acest castel o data pentru totdeauna.