[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Multumesc foarte mult pentru comentarii. Uite si nextul:

Un abis negru ma inconjoara si privesc in jur cazand in disperare. Tot ce am la picioare este un sigiliu de foc, un cerc urias, o stea si un hexagon in cetru incercuite de incantatii nenumarate, ma arde, vreau sa scap de el si nu pot. Ajung intr-o camera batuta de vremea timpului, scaunele sunt imprastiate peste tot, o masa rasturnata si rupta, geamurile sparte, acoperite cu o perdea gri de fum de la cateva candele ce mai ard, ingreunand respiratia alaturi de praful ce acopera tot. Pe jos covorul a fost imbibat in praf si cioburi de la oglinda din colt sparta. Portretul asezat pe perete este taiat si se vede ca o sabie il mangaiase, chipul celui din pictura nemaiputandu-se observa. Firele panzelor de paianjen impanzeau camera, iar eu ma aflam intr-un colt privind ametit. Ce faceam eu aici? Nu stiam, pentagrama de la picioare nu imi dadea voie sa misc si cu orice clipa aerul din plamanii mei parca disparea.
Sunt din nou in fata castelului ce arde. Fata care plange mereu mi-a aparut pentru a nu stiu cata oara. Cuvintele-i sunt aceleasi "Te vei opri la nouasprezece ani, apoi ai in fata vesnicia. Fugi de aici, nu te intoarce daca nu ai putere si uita, caci doar timpul iti mai este de folos", apoi chipu-i patat de lacrimi imi apare intr-o incercare de a zambi cald, iar eu simt ca nu mai am aer.
Am deschis ochii privind speriat in jur, doar un vis... La fel ca in alte dati, dar de data asta mult mai mare, mai multe detalii, insemnand ca memoria mea incepe sa-mi dezvaluie incetul cu incetul adevarurile trecutului pe care nu mi-l amintesc. M-am ridicat de pe suprafata moale a patului privind putin ametit in jur. Aveam inca pentagrama in cap. Drumul meu a fost catre biblioteca. De data aceasta in loc sa iau la rand cartile am zis sa merg si in celalata parte a bibliotecii. Acolo nu erau orice fel de carti, majoritatea am vazut ca erau de vraji, dar doream sa aflu daca gasesc ceva si pentru mine in acel loc. Am trecut de rafturi cu carti ale caror file erau stacoji, mirosul vechi putandu-se simti din departare. Intr-un colt, pe mai multe carti aruncate aiurea zacea o carte albastra, cu marginile copertii arse- cineva incercase sa-i dea foc inseamna- iar pe coperta inscriptionata pentagrama pe care eu o visasem. Nu-mi venea sa cred! Ce legatura are o carte din castelul lui Brian cu visul meu? Am deschis-o rasfoind cateva pagini si citind in fuga cateva cuvinte. Subiectul carti era acea pentagrama, unde o folosesti, cum o creezi si o gramada de detalii. Am luat-o cu mine in camera deoarece doaream sa o studiez si cel mai important, sa aflu de ce a vrut cineva sa o arda. Am asezat cartea pe noptiera, urmand sa o citesc cand Brian va iesi din castel, adica la noapte. Am auzit cateva batai in usa asa ca am poftit inauntru persoana ce dorise sa intre. Nu era nimeni alta decat Yuna.
-Akio, am nevoie de ceva de la tine, te rog.
Mi-a spus pe o voce de minorosita total ciudata. Nu mi-a mai cerut niciodata nimic, asta era o premiera, mai ales ca ma strigase doar pe nume si nu mai folosise vreo porecla stupida de a ei.
-La ce te referi, Yuna? Ce as putea eu sa-ti ofer?
-Sangele tau. Am nevoie de el pentru o licoare. Lordul meu a fost muscat de un varcolac, iar imbecilul ala si-a lasat veninul asa ca am nevoie de sangele unui hibrid pentru licoare. Hibrizii sunt foarte rari, iar de obicei jumatate-vampir e tot ce se poate gasi dupa cautari de sute de ani, dar tu esti aici si nu cred ca nu ai vrea sa ajuti.
-Ce ii poate face veninul lui Brian? am intrebat curios de efectele pe care le poate avea.
-Il va ucide, incet dar sigur. Asa ca te rog, ofera-ti sangele.
-Nu. Asta nu este ceva care sa ma priveasca asa ca lasa-ma in pace. Gaseste-ti alt cobai!
-Stiam eu ca refuzi, dar nu am de gand sa pierd! Kravatu, a rozseká ju! Jeho krv, aby sa moje, moje sklo!
Dupa incantatia asta ce pentru mine era chineza goala un mic fulger imi trecuse pe mana, taindu-ma, iar sangele cazut a ajuns la Yuna intr-o farfurioara de sticla. Rana mi se vindecase imediat, iar Yuna cu un zambet tampit si triumfator imi vorbi.
-Vezi? Cred ca puteam sa fac asta de la inceput, dar macar sa stii la ce foloseste sangele tau.
A zis dupa care a iesit din camera mea avand grija sa tranteasca usa. Ma simteam cu adevarat folosit. Sansa ca Brian sa moara, iar cretina asta sa ma lase in pace era spulberata, aiurea! Am iesit din camera ajungand in gradina. Aici o gramada de trandafiri negri si albastri straluceau in lumina soarelui. Ma bucuram ca pe mine nu ma afecteaza soarele asa ca ma plimbam nestingherit printre flori. Imi placea mirosul lor imbietor, iar contrastul format era superb. Intorcandu-mi privirea am observat ca la umbra unui copac urias, foarte aproape de castel se afla Yuna impreuna cu Brian. Fata ii intinse un potir negru incrustat cu rubine din care vampirul sorbi cu nesat. Cred ca acela era elixirul. Am continuat sa merg pana ce am ajuns din nou in castel, intrand in sala de primire si asezandu-ma pe canapea. Dintr-o clipire m-am trezit ca Brian statea in fata mea zambindu-mi. Aparitia lui instantanee m-a facut sa inghet de frica, dar mi-am revenit la fel de repede.
-Ma bucur ca ai iesit din camera.
-Desigur, poate asa ajungi sa iei masa completa nu numai degustatul. Am mormait imbufnat.
-Ce vrei sa spui prin masa completa? Sti foarte bine ca nu m-as atinge de sangele tau, nu vreau sa-ti fac rau.
-Si potiunea care ti s-a bagat pe gat ce crezi ca a continut? Apa de trandafiri? am zis ironic pufnind la final.
Vampirul s-a facut negru de suparare si mi-a facut semn sa-l urmez. Am luat-o la pas pana in sala tronului, unde a aparut si Yuna in scurt timp.
-Akio, eu zic ca aceasta netrebnica sa fie ucisa.
Propozitia lui Brian m-a socat. Inteleg, eu unul nu o suportam pe vrajitoare, ma enerva la culme si imi venea sa o arunc de pe castel -ar fi facut o vraja si ar fi fost intreaga-, dar totusi nu vroiam sa fie ucisa.
-Brian,nu! Te rog, las-o in viata! Poate ca mi-a luat sangele fara permisiune, dar nu vreau ca din vina mea sa moara altii.
-Fie, dar daca se va mai atinge si de un singur fir de par din capul tau am s-o ucid fara sa-mi pese cine e sau cat de utila e.
Am putut sa observ in ochii femeii marea recunostinta pe care acum mi-o purta. Am plecat din sala tronului ajungand in camera mea si incepand sa studiez cartea aceea. La mijlocul ei am gasit un fel de harta a padurii ce imprejmuia acest castel, iar in padure aparea semnata pentagrama. Cat mi-as fi dorit sa ajung acolo, sa vad ce si cum! Blestemul pus de Yuna la porunca Lordului era o piedica uriasa si totusi...Aveam o mica sansa de scapare. M-am indreptat catre camera Yunei cu pasi rapizi. Dupa cateva ciocanituri am auzit un "Da" asa ca am intrat. Fata statea la masa citind dintr-o carte cu pentagrame din cate vedeam dupa coperta.
-Yuna, de data asta te rog eu ceva.
-Din moment ce mi-ai salvat viata in fata Lordului iti sunt datoare asa ca spune ce doresti.
-Te rog sa dezlegi blestemul pus asupra mea timp de doua zile.
-Akio, maxim o zi. Lordul va fi plecat asa ca nu va sti ca tu ai iesit din castel. Daca ar afla pe mine m-ar taia ca pe porc, iar tie habarn nu am ce ti-ar face, dar nu ti-ar fi bine deloc asa ca te implor accepta doar o zi!
-In regula, e bine si o zi.
Am raspuns fiind disperat sa ies din castel doar ca sa ajung in locul acela si sa vad ce este cu el.
-Daca nu te vei intoarce la timp conform blestemului vei fi ars in flacarile Infernului, iar sufletul iti va fi devorat de demoni asa ca ai grija.
-Voi fi aici si mai devreme daca trebuie, ti-am zis nu vreau decat acest timp.
Yuna a dat din cap in semn ca a inteles dupa care am auzit-o incepand sa vorbeasca pe limba total necunoscuta mie:
-Uvoľnite, nechajte ho ísť jeden deň po jeho hlavu a prečítajte si tajomstvo a trápenie v ďalšom okamihu. Acum e bine. Voi iesi si eu din castel impreuna cu tine si am sa revin o data cu tine. Ne vom intalni aici in fata, la poarta. Nu am de gand sa raman in castel deoarece daca marele Lord afla o sa ma omoare in mai putin de o secunda. Asa cel putin mai am ceva timp pentru ultimele dorinte.
Dupa ce imi spusese lucrurile acestea am iesit cu ea pe poarta castelului. Din cate am inteles Yuna va merge sa stranga ceva pentru licorile ei, eu aveam altceva de facut. Urmand harta am reusit sa ajung intr-un fel de luminis. Pentru un moment am crezut ca am mai fost acolo, dar asta ar fi fost aiurea. Totusi, imi pareau atat de cunoscute detaliile pe care natura le oferea incat nu-mi venea sa cred. Din pacate nu era nimic legat de pentagrama sau orice altceva. Invartindu-ma prin luminis am realizat pana la urma ca se insera, iar eu trebuia sa ma intorc. Am mers pe o carare pana am ajuns in fata portilor castelului unde am dat de Yuna.
-Multumesc mult ca nu ai intarziat. O data ce pasesti in castel timpul tau va expira pentru totdeauna asa ca sa nu incerci sa mai iesi din castel
-Nu ai de ce sa multumesti, eu aveam de pierdut daca intarziam, cat despre timp stiu, am inteles.
Am intrat in castel alaturi de ea, Yuna bineinteles lasandu-ma singur deoarece ca intotdeauna avea ceva de facut. Urmand cursul scarilor apoi al culoarului am ajuns in camera mea, desi as fi dorit sa nu. Cu bratele incrucisate la piept, privindu-ma furios din cale afara, langa geam se afla Brian, gata parca sa ucida pe cineva.
-Foarte dragut, va plimbati ca doi indragostiti de colo-colo, vai cred ca ti-a daruit asa multa dragoste Yuna asta....
-Nu m-am plimbat cu ea.
-Asa e, ai iesit din castel fara sa-mi zici, dar totusi a plecat si ea, concluzie ai iesit cu ea!
-Nu am mers sa ma plimb sau cu ea, am vrut doar sa ies din castel, dar tu ai pus-o sa puna blestemul ala asa ca ce alternativa aveam, trebuia sa ma rog de ea nu? Si era logic ca ea a plecat deoarece ai fi ucis-o! am spus cu frica deoarece putea sa ma ucida si pe mine, dar nu am vrut sa-mi arat teama.
-Foarte bine, nu inteleg ce motiv ai avut sa incalci o lege sacra, dar iti dau eu motiv adevarat pentru care sa-ti fi dorit sa pleci!
Dupa ce a rostit cuvintele s-a apropiat de mine folosindu-si viteza inumana. A prins cu mana de obi-ul* meu tragand de el si aruncandu-l deoparte cand s-a desprins. Kimonoul* era desfacut, iar impulsul meu a fost de a-l indeparta pe Brian.
-Ce ai de gand sa faci?!
---------------------------------------------------------------------------------------------
obi= cordonul Kimonoului
Kimono= imbracaminte traditionala in japonia.