De-a v-ati ascunselea.

[Abbeh.]

Capitolul cinci

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.

Cand eram micuta il asteptam pe Fat-Frumos si calul sau alb, dar el, in mod evident, nu a venit. Mai tarziu, asteptam un baiat chipes, inteligent, plin de bunatate, care sa-mi umple sufletul si inima de iubire si fericire, un baiat care sa fie indragostit pana peste urechi de mine, dar nici acesta nu a venit. Acum, ca am mai avansat in varsta am ajuns pur si simplu la concluzia ca eu nu sunt Ileana Cosanzeana, iar Fat-Frumos nu are sa vina niciodata.
Dar daca Eric e Fat-Frumos ? Nu, refuz; daca Eric e Fat-Frumos, atunci cu siguranta nu este Fat-Frumosul meu. Simpla, timida, banala si plictisitoarea Michelle nu se poate ridica la eleganta si frumusetea lui Eric. Am inchis ochii si am oftat adanc; ma durea sufletul, iar daca as fii putut tipa, as fii tipat, daca as fii putut tranti, as fii trantit, dar oare de ce nu le puteam face ? De ce nu ma ridicam din pat si nu ma apucam sa trantesc fiecare lucrusor pe care-l luam in mana ? Puteam, prea bine, sa zbier, dar la ce bun ? Ar fii durut mai putin ? Nu. M-ar mai fii calmat ? Da, dar asta doar pe moment si nu ar fii fost cine-stie-ce-evolutie in starea mea de spirit.
Eram bine, era totul bine cat timp vorbeam cu Eric, nu conta unde, dar cand il vedeam sau auzeam uitam tot ce ma distragea pana in acel moment. Am oftat a mia oara in acea zi, incercand sa-mi inabus durerea; oricat de mult voiam sa ne neg faptul ca mai aveam sentimente pentru fostul prieten nu imi iesea si ma durea cu mult mai mult decat as fii putut suporta. Am pornit radio-ul de la telefon in speranta ca va da o melodie buna care sa-mi schimbe starea de spirit, dar din contra, melodia celor de la Train* pe care mi-o dedicase Alex cu ceva timp in urma ma facea doar sa ma simt si mai rau decat inainte.

I can feel you like a notion that I hope will never leave**

Asa voia si el candva, sa nu plec niciodata, dar apoi de ce m-a facut sa plec ? De ce-a mintit ? De ce s-a trezit tarziu referitor la faptul ca n-are sa mearga ? Nu poate sa-mi spun dupa doi ani ca trebuie sa fie totul gata, ca nu vrea sa-mi faca iluzii ! Cum sa faca una ca asta ? Cum sa ma foloseasca asa ?! Nu eram ranita in orgoliu, ma durea sufletul si inima pentru simplul fapt ca-l iubeam. L-am iubit atunci, il iubesc acum si am sa-l iubesc mereu. A ramas intiparit in sufletul meu, e ca un tatuaj: numele si chipul lui sunt crestate pe inima mea, iar vocea lui e auzita vesnic de urechile mele, ca un ecou placut si dulce. Vreau si acum sa-i aud vocea, dar nu vreau sa-i aud cuvintele, nu vreau sa aud ce spune, pentru ca doare. Nu mai vreau sa doara. Nu mai vrea sa plang, dar nici asta nu se poate.
Si acum ce ? Nu ziceam eu ca sunt indragostita de Eric ? Sunt, probabil, dar daca el nu-mi va spune mai mult … Dar daca Eric are o iubita ? Daca am sa patesc la fel cum am patit cu Alex ? Sau daca are sa ma respinga si sa-mi rupa si el mie inima in milioane de bucatele ?

I'm callin' you
When all my goals, my very soul
Ain't fallin' through
I'm in need of you***

Cunosteam versurile, melodia, totul; pusesem melodia asta atunci cand ma suna Alex, sa stiu sigur ca este el, in fond, il iubeam intr-atat incat pentru el as fii facut orice compromis.
Dar de ce ma suna ? Oare ce doreste de la mine ? Nu i-a ajuns, nu si-a hranit destul orgoliul cu suferinta mea ?
- Da ? am intrebat cu vocea tremurandu-mi.
- Ce faci mai ? Mi-e dor de tine ...
- Imi si imaginez cat de mult, am replicat destul de acid.
- Ce-i cu tine ? Esti suparata ?
- Nu, deloc, sunt intr-o mood extraordinar, imagineaza-ti.
- Ai ramas aceeasi pustoaica ironica cu voce de inger. Te iubesc.
- Imi pare rau, nu imi este foame, du-te si vinde-ti gogosile astea gogonate in alta parte.
- Deci nu ma crezi ?
- Te rog, spune-mi ca faci misto de mine.
- Dar chiar te iubesc.
- Dovedeste-mi.
- Cum ?
- Nu-mi pasa, daca ma iubesti, gasesti o cale, dar sa stii ca nu ai niciun drept sa-mi spui ca ma iubesti, cat timp nu o arati, nu mai ai dreptul sa-mi spui ca iti lipsesc, cand tu ma cauti sau imi raspunzi la mesaje din ani in Pasti ; absolut nu. Stii ce ? Uita ca exist, eu una am uitat de tine !
Am inchis telefonul si am inceput sa plang – de mentionat ca am fost nevoita sa-mi infund capul in perna ca sa nu tip prea tare. Ma durea, o simpla conversatie cu el imi starnea plansul, dar ce era sa fac ? I-am inchis telefonul, stiam ca izbucnesc in plans si nu voiam sa ma auda. Inca-l iubeam. Si asta a naibii de mult si ii spusesem ca l-am uitat. Nu l-am uitat ! Il vreau inapoi, dar ... Nu se poate. Ma resemnez, ma calmez, plang, adorm, disper si apoi ce ? Mor. Asta vreau, sa mor, la dracu, mai repede. Nu vad alta solutie, el era tot ce aveam, tot ce iubeam, tot ce doream, acum nu mai este si am ramas singura.M-am dus in « magnifica » mea baie si m-am privit in oglinda : paru-mi buclat era de-a dreptul ravasit si ochii tristi. Nu ma recunosteam, ma voiam in apoi, pe mine cea frumoasa si vesela, dar simteam ca nu ma pot readuce inapoi, ca acea parte a mea murise, iar fara acea parte eram seaca si plictisitoare, banala si atat.
Am vazut o lama pe etajera si mi-au sclipit ochii. Ce-ar fii fost sa ma sinucid ? Adica, cui i-ar fii pasat ? Ar fii plans ai mei putin dupa mine, dar apoi le-ar fii trecut si, desigur, Olivia si prietenii apropiati, dar Eric de exemplu nu are sa simta nimic. Da, asa fac, ma sinucid. Am dat drumul la apa in cada, cu gandul sa fac o ultima baie inainte sa mor ; macar sa mor curata. Ciudate ganduri am, mai ales ca mor, ce-mi mai pasa ? In orice caz, am lasat apa sa curga pana cand cada avea sa se umple si m-am reintors in camera si-am sunat-o pe Oli. I-am spus sa aiba grija de ea si ca sper sa fie okay, c-o iubesc si ca e cea mai buna prietena a mea, i-am multumit de mii de ori c-a avut grija de mine cand am avut vreo problema si alte chestii d-astea dulci si siropoase, iar ea ma tot oprea si-mi spunea ca nu murim azi sau maine – ah, de-ai stii tu, draga Oli – si ca am innebunit si alte prostii din astea. In orice caz, azi voi muri si gata.
Chiar ma apucasem eu zilele trecute de cartea « Veronica se hotareste sa moara » si imi pare rau ca n-am s-o termin ; poate acolo unde merg vor fii carti, cine stie ?
M-am dus inapoi in baie si m-am asezat in fund, pe jos; mi-am luat telefonul in mana si-am privit poza cu Alex. Nu aveam sa mai fac baie, aveam sa ma sinucid aici, stand jos. Am luat lama in mana, am inchis ochii si m-am taiat. Sangele incepuse sa curga, dar inca nu ma durea atat de tare cum credeam eu ca avea sa doara, inca cinci minute mai tarziu incepuse sa ma usture tare de tot si mi-am lasat bratul sa cada inert pe podea. Vedeam cum se formeaza o mica baltoaca de sange si simteam ca-mi pierd constiinta cu fiecare minute ce trece. Deja totul devenea neclar, bratul ma durea si imi era amortit in acelasi timp si imi auzeam telefonul sunand. Mi-am intors cu un efort fantastic capul si am vazut ca era Eric; era, sau poate ca doar mi se parea, nu am de unde stii, poate ca acum nici nu mai conteaza. Imi doresc, totusi, sa-i fii dat si lui un mesaj inainte de a ma stinge; sa stie ca, in felul meu, l-am iubit. Curand, tot ce-am vazut a fost un mare nimic, imaginea mi se intunecase, de fapt, totul se innegrise in fata ochilor mei si cred ca ma lungisem de-a dreptul podelei, sau, cel putin, spatele meu alunecase intr-o parte si nu mai stateam dreapta. Imi era rece si-mi doream sa ma fii “mutilat” in patul meu cald si curat, dar ce sa-i faci ? Macar sa fii avut o moarte calda, daca viata mi-a fost rece. Curand am auzit tropaituri si tipete, urlete si plansete, si pe cineva umbland la mana care inca-mi sangera si ma durea. Totusi, corpul imi era tot mai amortit, iar cateva minute mai tarziu am auzit sirena unei ambulante, apoi stiu ca mi-am pus o dorinta “sa nu ajunga la timp, sa ma lase sa mor”.

***

Simteam doar o durere cumplita de cap cand mi-am revenit in simtiri si o durere urata la mana stanga, iar gura-mi parea teribil de uscata, de parca nu mai bausem apa de secole. Deh, pacat ca renuntasem totusi la baia aceea.
Oare am murit ? Credeam ca, odata ce ajung in Rai, nu am sa mai simt durere, dar se pare ca m-am inselat. Sau n-am murit ? In fond, eu vad acum totul negru si nu-mi pot deschide ochii, nu ma simt usoara ca un fulg si nici aripi dragute nu cred ca am. Ori am ajuns in Iad, ori sunt la spital. Din nou, tot ce puteam auzi era vocea mea interioara si niste glasuri familiare amestecate cu altele mai putin cunoscute; sincer sa spun, nu puteam deslusi ce spun, nu-mi pasa sincer, speram doar sa mor si sa nu mai simt nimic. Am simtit apoi cum mi-a umblat la mana stanga – am simtit pentru ca m-a durut si un ticait enervant se auzea simlutan cu fiecare bataie a inimii mele. Asa deci, imi spuneam, astia m-au conectat la aparate, sa fie siguri ca nu dau ortu’ popii, dar nu-i nimic, stiti voi, in filme oamenii sunt conectati la aparate, apoi aparatul incepe sa ticaie foarte tare si apoi se aude acel “biiiiip” lung; vin medicii, incearca sa-si resusciteze pacientul, dar el, in final, moare si asta i-a fost. Da, poate la fel va fii si cu mine. Sper ca ai mei sa semneze fisa aceea cu “donatori de organe”, sper ca macar sa fac un bine imens si sa salvez pe cineva fericit, care chiar va dori sa traiasca. De fapt, stii ce ? Imi doresc sa ma trezesc un minut, ca sa semnez eu fisa aceea. Da, stiu, cateodata sunt pur si simplu proasta, dar acum nu mai este nimic de schimbat. Cand eram atat de aproape sa deschid ochii, am auzit din nou voci si glasuri, am simtit ca cineva imi umbla la mana si apoi un lichid rece imi trecea prin vena de la mana ; era neplacut, sincer sa spun si banuiam ca este ceva somnifer sau calmant. Ma enerva, voiam sa ma trezesc.

***

Am reusit, intr-un final, sa deschid ochii si-am observat ca afara e intuneric. Nu era nimeni aici pentru mine, banuiesc, insa-mi doream, ca-ntr-un film de dragoste, sa intre pe usa Eric si sa-mi spuna ca ma iubeste. Intr-un final, am realizat ca daca mor nu rezolv nimic si acum astept sa ma fac bine ca sa plec acasa. Am incercat sa ma sinucid din pricina unei persoane careia nu-i pasa de mine nici cat negru sub unghie si-abia acum, cand mintea-mi este limpede si clara, realizez ca nu are niciun rost. Si tot acum realizez ca nici Eric nu are sa intre pe usa aceea in seara asta. Si nici in zilele ce vor urma si imi va strivi si el, la randul lui, inima ca pe-o frunza ruginie, uscata si fragila ...

*Train – este o formatie.
** When I look to the sky – Train [melodie]
*** Versuri din melodia Callin’ you – Outlandish