Blood Crystal Glasess

[Prevented :D]

Hellooo! Am adu next-ul si sper sa fie pe placul cititorilor!


Capitolul 6 – Invata-ma si pe mine…sa iubesc!

“-Ce faci? Da-te la o parte!” Tot mai repet acea intrebare si acum dupa ce toate apele s-au mai linistit. Nu imi vine sa cred ca Dumnezeu ma ascultat si a facut printr-o minune sa fie vocea lui Sasuke. Poate ca Gaara era derutat sau nu ma pot gandi cum era capabil sa se dea la mine stiind ca eu sunt la Sasuke in casa, pur si simplu nu am putut vedea bataia dintre ei. Ma simteam vinovata pana peste masura si pedeapsa mea pentru asta era moartea. Dupa ce ca nu stiu ce voi face peste doua minute, acum multe vorbe sunt inghitite si pastrate poate pentru niciodata. Doresc sa ii spun macar un multumesc salvatorului meu, insa atunci cand intredeschid buzele, vorbele se inneaca si vin inapoi in cap de unde le-am conceput. Stateam pe obisnuitul meu fotoliu iar Sasuke se plimba linistit prin fata mea. Nu avea stare, stia ca mai devreme sau mai tarziu Gaara se va intoarce pentru ca vrea sa ma omoare pentru sangele meu regal, ca el sa devina nemuritor. Aceasta frica de el a innceput sa incoltesca din momentul in care Sasuke scotandu-ma din bratele lui a presupus ca deja acesta gusta dulcele meu sange. Imi plec capul si mi-l asez pe genunchii mei stransi la piept. Acea liniste asurzitoare a fost sparta de o voce masculina si usor rece.
-Acum ce facem?Ma intreaba uitandu-se la mine in timp ce se pune pe canapea. Pur si simplu nu ii pot raspunde. Stiam ca singura alternative sa nu mor este ca eu sa ma mut la el sau el la mine. In oricare caz tot in acelasi pat vom dormi.
-Zi tu Sakura, ca eu nu mai stiu ce sa fac.
-Singura optiune este ca unul din noi sa se mute la celalalt. Gata! Am spus-o si pe asta, se pare ca asa te simti cand vorbesti. Desii acum realizez ca poate nu era bine sa fi deschis gura. Ma privea intr-un mod ciudat, plin de dragoste dar si de ura, fricos si totusi gata sa sara in orice pericol pentru mine. Nu pot descrie absolut nimic din tot ce se intampla. Ma las purtata de val, lasand iar capul pe genunchi in timp ce parul meu se revarsa peste ei, parand ca este o cascada.
-Sakura, crezi ca asa vei fii in siguranta?
-Daca nu risti, nu castigi nu? Zic putin mai zambitoare uitandu-ma la el.
-Bine fie, atunci vino sa stai cu mine. Nu imi place casa ta. E mult prea vesela.
-Atunci trebuie sa mergem sa imi iau hainele si pe Raza Lunii bine? Ii zic facand ochii mari, poate nu suporta sa ii lase par prin casa.
-Bine, dar a stii ca eu am lasat-o pe Raza Lunii in fata casei tale. In realitate numele ei este “Regalo”(in spaniola inseamna “cadou”). Am vrut sa ai ceva ce iubeai din copilarie. Shin mi-a spus ca iubeai pisicile si nu ai avut niciodata una. Asta e o rasa speciala deoarece se poate transforma intr-o creatura uluitoare cand esti in pericol daca e prin apropiere. Te avertizez sa nu plangi prin preajma ei pentru ca ma va ataca pe mine, crezand ca te ranesc. Asta daca nu vrei sa devii vaduva inainte de maritis.
A innceput a rada usor ridicandu-se de pe canapea si ma ruga sa-l imit pentru a merge sa imi iau hainele. Ajungem imediat acasa unde observ toata casa data cu “fundul” in sus. Hainele, patul, mesele, tot ce aveam acum este rasturnat. Cineva mi-a scotocit prin casa cautand probabil ceva pretios. Aud un zgomot de la etaj unde si ma indrept impreuna cu Sasuke. El era in fata pentru orice eventualitate. Zgomotul de adineauri se intesifica de cum urcam fiecare treapta. Ajung in fata usii dormitorului meu, era inchisa si plina de zgarieturi facute cel mai probabil de pisicuta mea pe care nu o gasesc. Un sentiment de frica ma brazdase in timp ce tremuram din toate inchieturile. Sasuke nu era chiar asa de fricos, insa se putea observa cu usurinta ca este destul de nesigur. Am ramas blocati cand din spatele usii s–a auzit un trigat de om si apoi un urlet de animal. Fara sa stau pe ganduri am deschis usa intr-o rapizitate uimitoare, poate chiar inainte ca Sasuke sa clipesca strigand numele pisicii mele. Am ramas cu ochii mari si atintiti spre o creatura infernala ce parea desprinsa din realitate. Era de doi metri jumatate deoarece de la tavan pana la podea sunt trei metri fix, unghiile mari si ascutite, niste dinti mari fiorosi si blana fiind acum gri inchis ma facea sa cred ca mai bine nu stiam si de forma asta. In urmatoare fractiune de secunda imi intorc capul spre acel individ ce a hotarat sa imi devasteze intreaga casa. Observ ca este chiar Gaara. Ce surpriza placuta, gandeam ironic in timp ce Sasuke se alatura uitandu-se la fel de ciudat. Monstrul de acum cateva clipe a devenit iar Regalo cum defapt o cheama. Vine la mine si se unduleaza de picioul meu torcand si mieunand incet. Tip la Gaara cat pot de tare Sasuke fiind sigur ca nu fug de acolo ma ia de incheietura mainii stangi.
-Gaara! De ce? Cum ai putut sa imi faci una ca asta? Te credeam altfel, sa stii ca imi puneam mari sperante in tine pentru a deveni amici. Spunand asta cad in genunchi plangand in hohote, nu mai rezistam sa vad acest calvar. Sunt o fire iubitoare si blanda, nu o persoana rece si dura ca betonul. Sasuke ma tine inca de mana, simt cum acel loc este cald, ma incalzeste in interior faptul ca nu mi-a dat drumul.
-Haide Sakura! Ridica-te, nu sta pe jos.
-Asa Sakura, fa ce spune el, te indruma la bine. Te indruma sa vii cat mai aproape de destinul tau, de a-mi oferi mie sangele tau regal pentru nemurire. Zicea avand pe fata un zambet ironic si tot odata rautacios.
-Termina! Cine te crezi? Chiar ai pretentia ca eu sa fac cum vrei tu? Te inseli, Sakura este a mea si de aceea nu-ti permit sa o atingi nici macar cu un deget pe soarele meu. Nu te voi lasa ai auzit Gaara?
-Cum dovedesti ca Sakura este a ta si nu a mea, din moment ce nu esti casatorit cu ea nici macar nu te-ai bucurat vreo noapte de trupul ei atat de perfect? M-a facut sa tremur iar, eu incercand sa ma ridic de jos.
-De ce as profita de singurul lucru ce ma motiveaza sa ma trezesc dimineata?
-Nu stiu. Poate pentru ca in adancul tau chiar asat vrei sa si faci, dar o vointa stupida te opreste Dupa ce o sa o cunosti mai bine pe Sakura, iti zic ca nu ii vei putea rezista. Te asigur de asta.
Spunand asta a disparut inecxplicabil de repede.
-Sasuke? Este adevarat ca vrei sa te culci cu mine? Zic incet lasand capul in jos rosind de parca eram doi copii mici ce isi marturiseau ca se plac reciproc.
Liniste, atat auzeam de la cel cu care imi voi petrecere restul vietii. Era deranjator faptul ca nu spunea nimic, ci pur sI simplu se uita pe geamul din fata noastra.
-Spune-mi Sakura, daca ar fi adevarat faptul ca te iubesc si vreau sa fii a mea, te-ar convinge sa mi-te lasi prada?
Nu stiu ce sa spun, acesta intrebare mi-a pus lacat pe buze. Nu aveam nici cea mai mica idée despre ce-ar trebui sa raspund. Daca zic ca vreau sa ii cad in plasa, atunci m-ar crede o prada usoara, dar daca spun nu atunci ii confirm faptul ca nu-l iubesc. Poate ca il iubesc si neg au intra-devar nu il iubesc deloc. Capul meu este vraiste in acest moment semanand cu interiorul casei mele. Raspunsul meu intarzie inzecit sa apara fata de raspunsul lui. Nu am nici cea mai vaga idée, deci nu am decat sa tac si sa plang. Plang deoarece nu stiu ce imi rezerva viitorul acesta ce am innceput sa il cos pe dos. Linistea aceea este sparta de o alta intrebare la fel de inchizatoare ca precedenta. Rostita de aceeiasi persoana face ca intrebarea sa doara si mai rau decat ea in sine doare.
-Cand te-a atins Gaara ti-a placut nu? Nu opuneai forta deloc maingaierilor sale. Am fost domn cu tine sI uite asa ma rasplatesti. Las’ ca te invat eu minte sa te mai pui cu mine. Spunand asta ma apuca cu o singura mana incheieturile ambelor maini trantindu-ma in patul deja sifonat. Se pune peste mine eu incepand sa las frau libr lacrimilor ce deveneau din ce in ce mai amare. Regalo statea si se uita crezand ca ne jucam, vazand ca Sasuke avea un zambet pe fata. Acel zambet era unul pervers si jocul a innceput. Ma saruta apasat pe buzele mele fine, ce nu mai aveau timp sa riposteze.
-Iti place cand te joci cu unii, dar nimeni sa nu se joace cu tine, ca te spargi ca o papusica de portelan. Se pare ca acum nu mai este din buna-vointa, ci din pura ambitie. Il rog cat mai pot vorbi sa ma lase,caci nu imi place ce-mi face, cand eram la el era din pasiune acum, totul este facut doar din pariul cu el inusi sa ma faca a lui.
-Tu nu esti asa cum vrei sa pari. I-am spus fara sa gandesc nici macar o clipa. Atunci il vad ca se opreste din a imi da jos tricoul ce-l purtam si sutienul meu. Coboara de pe mine spunand ceva ce nici eu nu credeam ca el tocmai el l-ar putea nascoci.

~~~~Sper sa va placa!~~~