Alpha Boy

[Beatrix LaVey]

Am intarziat... Postez mai mult :


22

- Cu atat mai bine, Frankie, daca nu te-a avut nimeni. Ma mandresc cu a fi intaiul... rosti Kyle din spate, iar in urmatorul moment, Frankie simti un lucru tare si gros la intrarea din fesele sale. Spatiul teribil de ingust din acel loc deja incepea sa simta durerea din cauza lui Kyle.
- Te implor, opreste-te! ceru disperat, dar Kyle nega si ii prinse soldurile in mainile sale, tragandu-l brusc spre el si, in acelasi timp, impingandu-se inainte.
O durere arzatoare ii cuprinse trupul tanarului, facandu-l sa geama puternic, lacrimile incepand sa i se prelinga pe chipul transfigurat de durere al celui chinuit cu atata placere. Se auzi un geamat prelung din partea lui Kyle, iar Frankie simti brusc o ura teribila pentru fratele lui Zack...
Lacirmile curgeau siroaie pe chipul sau, amenintand sa inunde camera si asa umeda si cu un miros greu de mucegai. Tanarul gemu prelung cand simti prima miscare din partea lui Kyle. Nu avea motiv pentru care sa nu planga, se simtea distrus, injosit si era violat de unul care i-ar fi putut fi bun prieten daca nu ar fi cazut in patima drogurilor.
Kyle se impinse mai mult inainte, facandu-l pe Frankie sa se incordeze si sa urle. Isi simtea intimitatea straina parca de el insusi. NIciodata nu intampinase o durere asa groaznica precum cea de acum. Isi inclesta pumnii, apoi deschise gura, incercand sa spuna ceva. Zadarnic insa, nu avu absolut nicio idee.
- Mori! Da-ti odata foc, scapi lumea de un muist... O jigo...
Dar sirul gandurilor ii fu din nou intrerupt de o miscare adanca a lui Kyle in interiorul sau. Simti ca innebuneste cand incepu celalalt o miscare de du-te-vino in interiorul sau. Gemu prelung, nestiind cum sa se controleze. Sirul de lacrimi de pe chipul sau se inteti cand rapiditatea lui Kyle il facu sa urle.
Era chinuit in cel mai crunt mod, iar celuilalt i se parea ca e cel mai sexi lucru din lume.
-Ai o voce dulce cand gemi... Frankie, te ador! ii spuse si ii musca violent lobul. Isi infipse o mana in parul sau, tragandu-i capul spre el. Il saruta apasat, iar Frankie simti doar repulsie.
"Vreau... sa mor... " ceru in mintea sa, insa nimeni nu ii indeplini dorinta. O imagine insa ii veni in minte: Zack. Dormind ca un ingeras, inocent si dulce ca intotdeauna, frumos si bland... Cel la care tinea. Stranse din dinti, refuzand sa accepte ceea ce se intampla.
- Te urasc, Kyle, m-auzi!?! Ma razbun eu, fie si daca ma omori!
Kyle incepu sa rada. Iesi brusc din Frankie,facandu-l pe acesta sa racneasca de durere. Ploaia de lacrimi ii schimba trasaturile in totalitate, inima ii batea sa ii iasa din piept si abia mai respira. Cu toate acestea, fu ridicat. Picioarele si le stranse la piept, insa ii fura despartite imediat, facandu-l sa geama disperat. Ura durerea... Si totusi, avea parte din plin de ea.
Fratele lui Zack il ridica pe Frankie pana ce acesta fu lipt de un zid. Se pozitiona pentru a doua oara intre picioarele lui si, sutinandu-l de pulpe, il patrunse dintr-o miscare, ajungand atat de adanc, incat acesta urla. Isi duse capul pe umarul sau, plangand din ce in ce in ce mai disperat. Ii venea sa intre in pamant de rusine, dar se simtea atat de josnic, incat parca nici acolo nu-si mai gasea locul.
Vocea sa suna sfasietor in camera ce facea ecou, dar liui Kyle nu ii pasa. Indiferent unde s-ar fi aflat, se parea ca nu e auzit de nimeni,daca i se permitea sa urle in halul asta. Isi infipse dintii in umarul lui Kyle, insa acesta parca ignora durerea. Il musca de gat cu toata forta, insa primi aceeasi rasplata: o patrundere tot mai violenta.
Simtea acel loc pulsand din ce in ce mai rapid, mai dureros. Isi simtea abdomenul sfasiat, la fel ca tot trupul.
- Preferam... bataia... spuse in soapta, printre lacrimi. Isi infipse mainile in gatul lui Kyle, incercand sa-l ucida, insa se parea ca nu are nicio putere. Barbatul il izbi puternic de zid, apoi se avanta tot mai adanc in cel si cu mai multa viteza.
Se auzi un geamat scurt, urmat de unul lung, de placere intensa, iar Frankie stiu ca totul se terminase. Fu lasat sa cada pe jos, simtind cum moare de durere la contactul cu solul. Continua sa planga. Pe bajbaite insa, isi cauta hainele si apoi si le imbraca.
- Te urasc...
- Ai fost briliant, micutule! Cu prima ocazie, repetam !
Cuvintele il facura sa simta din nou durere. Se tari pana la usa, apoi iesi, abia tinandu-se pe picioare. Fiecare pas il facea sa moara de durere. De altfel, isi dorea sa mearga si el pe pod, sa se arunce intr-un ra sau pe eo cladire uriasa, sa puna capat vietii care ii oferise acest cosmar ingrozitor.
"Cum voi da ochii cu ceilalti? Zack... Zack! " isi spuse in minte. Parca numele ii dadea putere, astfel ca se grabi spre casa. Dorea doar sa fie langa el. Isi dorea sa faca o baie lunga, sa uite de ceea ce se intamplase. Niciodata nu traise o rusine mai mare ca cea de-acum.
Simtea cum sangele ii curge siroaie din trupul ranit, vlaguit si acum impur. Se simtea josnic, murdar pe dinauntru. Isi dorea sa ajunga mai rapid acasa, sa isi inchida ochii... Sa se inece in cada cu apa si sa termine dracului cu tot ceea ce se intamplase pana atunci.
Abia mergea, tinandu-se de ziduri... De masini, de ce apuca. Plangea intr-una, neputandu-se abtine...


Avusese un cosmar teribil.Se simtea rau acum, ii venea sa verse. Isi dorea sa ajunga Frankie mai rapid, intrucat era deja ora trei dimineata si ii era teama sa nu i se fi intamplat ceva rau. I se paruse mai devreme cand usa se deschise. De fapt, nu fusese absolut nimic. Era el prea obosit.
Acum insa, o auzise. Sari in picioare, cu toate ca simtea ca se rastoarna, si ajunse la usa de la intrare, dand ochii cu cea mai socanta imagine: Frankie era batut mar, ii curgea sange din nas, ochii ii erau inrositi de plans, iar trpul ii era parca distrus.
- Ce mama naibii s-a intamplat?! intreba Zack aproape in soapta, simtind ca nu-l mai tin picioarele. Se apropie imediat de Frankie, incercand sa-l ajute, insa acesta se lipi de zid, ferindu-se instinctiv. Stia ca Zack nu i-ar face nimic rau,insa nu putea in acel moment sa faca nimic. Era innebunit, speriat de-a binelea.
- Te implor, nu... Stai acolo...
O lua incet, tinandu-se de zid, spre camera. Cum ajunse acolo, se arunca in pat. Durerea capatata de acea aruncare il facu sa capete lacrimi in ochi din nou. Josnic cum se simtea, nici macar nu indraznea sa se uite la Zack .Acesta se apropie si se puse in pat, langa el, intinzand mana.
Imediat, Frankie se retrase.
- Nu-ti fac nimic... spuse Zack in soapta, ca si cand ar fi vorbit cu un copilas. Frankie, te implor, iarta-ma ca te-am suparat... Am fost ingrijorat pentru tine!
Se apropie incet, intelegand ca Frankie era inca afectat de bataia pe care o luase. Se puse langa el, iar satenul se intoarse, punandu-si capul la pieptul lui. Statu asa mai bine de zece minute, pana ce hotari ca e de-ajuns. Se ridica cu foarte mare greutate de pe pat, gemand la fiecare miscare din cauza durerii. Se indrepta spre baie, iar Zack ramase in pat, stupefiat.
O pata de sange statea in locul unde se aflase cu putin timp inainte Frankie. Incepu sa tremure, imediat aducandu-si aminte de problemele pe care le avea tatal sau cu hemoroizii. Se indrepta spre baie, dupa Frankie, si intra in camera.
Satenul era in cada cu apa, plangand. Hainele ii erau aruncate pe jos, pline de sange. Brunetul le lua cu grija si le puse in cos, dupa care se apropie si se puse pe maginea cazii. Se lasa putin spe Frankie, intrebandu-l in soapta:
- Esti suparat pe mine?
Tanarul clatina imediat negativ din cap, apoi ofta. Zack nu isi dadea seama ca plange, deoarece apa ii stropea chipul. Se uita la el atent si ii oferi un suras plin de durere. Pana si cand facea asta simtea durere.
- Te implor... Iarta-ma... spuse in soapta.
Nici macar nu stia pentru ce isi cere scuze,dar Zack se apleca usor spre el. Frankie tresari, incepand sa tremure ca varga, dar realiza ca Zack nu l-ar rani. Acesta doar ii saruta fruntea, dupa care spuse:
- Nu mi-ai facut nimic. Iarta-ma si tu pe mine, te-am suparat... Frankie, te pot intreba ceva? sopti si Frankie, desi banuind, dadu afirmativ din cap si tanarul continua pe acelasi ton inocent: Si tatal meu are, deci nu trebuie sa te rusinezi... Sunt ceva normal... Si nu trebuie sa te jenezi, stiu cateva tratamente pentru acel loc...
- Despre ce dracului vorbesti? intreba Frankie inca tremurand si plangand linistit.
- Hemoroizi... Ai si tu, nu-i asa? Am vazut sangele...
Frankie pufni. In alte conditii, ar fi ras. Acum insa, stiind adevarata semnificatie a celui sange pierdut in van, nu putea decat sa planga ca un copilas.
- As vreau eu...


23

Zack incepu sa ii mangaie parul tanarului, apoi se apleca si il saruta pe frunte, incercand sa il calmeze. Dorea sa ii explice ca nu e nimic de rusine cu aceasta problema, dar era incapabil, astfel ca doar il mangaia. Frankie continua insa sa planga.
- Nu conteaza, Zack. Nu-ti bate capul cu asta...
Vocea ii era atat de rece, incat aproape ca lui Zack i se facu frig. Avusese loc o schimbare drastica in comportamentul lui Frankie, acesta devenise mai rece, de neatins. Dorea doar sa fie singur, sa-si puna orine in ganduri. Brunetul iesi tacut din camera.
Frankie ramase in apa mult timp, adormind acolo. Cugeta asupra celor intamplate, duurerii, faptelor... Si ajunse la concluzia ca nici un ruptul capului nu trebuia sa ii spuna lui Zack de faptas. Nu putea tine ascuns insa ceea ce se intamplase de fapt.
Cand, in sfarsit, iesi, trecusera deja trei sferturi de ora. Invelit in prosoapte, se arunca in pat, oftand prelung. Isi inchise ochii, incapabil de orice fel de reactie. Zack se ridica tacut si merse la dulap. scotand de acolo o patura pe care o puse pe trupul lui Frankie.
Il inveli cu grija, apoi, observand ca acesta tremura, intra sub patura, in incercarea de a se apropia de el. Pana atunci, mai dormisera astfel, insa de aceasta data, Frankie se intoarse spre el, cu foarte multe gemete de durere, si il indeparta, ramanand singur in toata patura.
Zack ramase privindu-l, in timp ce satenul isi stranse picioarele la piept, incepand sa planga. Stia ca brunetul nu avea sa-i ceara explicatii, ci il respecta. Se intoarse spre el intr-un final, simtindu-se deznadajduit, si il lua in brate, ramanand cu capul pe pieptul acestuia.
Prada unei dureri inimaginabile, Frankie nu reusi sa adoarma toata noaptea. Dar nici Zack n-o facu, ci statu si-l tinu in brate, din cand in cand soptindu-i la ureche sa se linisteasca. Stia si el ca ceea ce se intamplase era de o gravitate uriasa, daca il distrusese in asemenea hal pe saten. Ii parea rau si, desi curiozitatea il rodea, prefera sa taca din gura.
- Te implor, calmeaza-te... Orice s-ar fi intamplat, tu esti o persoana prea buna ca sa porti ranchiuna, trebuie sa uiti, Frankie al meu... ii sopti la ureche si il saruta usor pe obraz. Frankie insa nu schita absolut niciun gest. Nu ii venea sa faca absolut nimic. Isi inchise ochii,dandu-si capul pe spate, si nu spuse nimic.
"Vreau sa dorm... Sa nu simt durerea... " ceru in mintea sa, dar nimeni nu-l asculta, fiindca il durea la fel de tare ceea ce se intamplase. Voia sa planga intr-una, dar lacrimile parca ii secasera. Il durea pieptul, absomenul ii era sfasiat, iar partea de jos a trupului ardea, prada unor chinuri continue. Prin minte ii trecea din ce in ce mai des ceea ce se intamplase. Imaginile i se scurgeau prin cap, facandu-l sa simta ca innebuneste.
Isi dorea sa moara... Si stia ca, daca n-ar fi fost Zack, probabil ca ar fi facut-o. Se ridica brusc, provocandu-si o durere similara cu cea creata de taisul unei sabii. Cu toate acestea, inca plangand, continua sa mearga mai departe. Zack isi deschise ochii, privind in urma sa uimit.
Aproape ca nu-si venea sa creada ochilor. Frankie era zgariat tot pe spate, vanat, iar sangele ii curgea siroaie pe picioare. Brunetul ofta si, vazand ca tanarul isi pierde echilibrul, sari imediat in picioare, prinzandu-l din spate. Nu era prea greu Frankie. Reusi sa-l sustina.
- Mersi... se auzi vocea acestuia apraope gatuita de spaima. Tremura din cap pana in picioare. Se agata de gatul lui Frankie, ramanand asa, in mijlocul camerei, imbratisati. Isi aseza capul pe umarul sau, in incercarea de a se calma. Plangea, iar lacirmile fierbinti ii curgeau lui Zack pe piele, facandu-l sa se infioreze de fiecare data.
- Te implor, nu mai plange... Frankie isi sterse lacrimile, facand o sfortare, iar Zack zambi cu tristete. Stia ca poate cere prea mult... Dar spera sa nu fie asa de fapt. Il apuca de talie cu blandete si il duse inapoi in pat. De unde e sangele, Frankie? intreba pe un ton inocent. Imi poti spune?
Frankie clatina rapid din cap, iar lacirmile se stranasera din nou in ochii sai albastri si indurerati acum. Isi dorea sa nu se fi certat cu Zack la inceput, sa nu fi plecat... Sa nu se fi intamplat ceea ce se intamplase. Isi inchise ochii, distrus. Se simtea slabit, isi dorea sa doarma.
- Zacky, iarta-ma, dar chiar nu iti pot spune. Nu pot... Nu cred c-o voi putea face vreodata! Te implor, iarta-ma... Dar, totusi, respecta-mi decizia.
Zack dadu afirmativ din cap, apoi, privindu-l pe Frankie in ochi, ceru in soapta:
- Te pot saruta?
Pe chipul lui Frankie aparu un suras fugar, dar nu zambea cu toata fata. Doar colturile gurii i se ridicasera usor. Ochii ii erau tristi si inlacrimati. Zack se gandi in acel moment la ce-i mai rau. Nu-ndraznea sa intrebe iar ce se intamplase... Si nici de unde provine sangele. Inima parca se oprise in el cand banuiala isi facuse loc in mintea lui.
Intr-un final, satenul dadu afirmativ din cap, iar Zack isi inchise ochii, multumit ca dorinta ii fusese implinita. Se apropie incet si depuse cu sfintenie un sarut pe buzele udate de lacrimi si intredeschise ale lui Frankie. Il lua in brate cu dragoste si il stranse la piept, cu gura inca presata peste a sa.
Lacrimile curgeau in siroaie de lava pe chipul lui Frankie, iar acesta isi puse mainile tremurande in jurul gatului lui Zack. Cum putuse fi suparat pe el? Baiatul asta, cu toata inocenta si dragostea lui, era un inger. Cel mai frumos inger pe care el il cunoscuse vreodata. Isi dorea sa-l aiba apraope mereu.
- Imi pare rau ca nu-ti pot spune... rosti cu buzele lipite de ale brunetului. Nu inca... Dar vei afla curand, cred... Asta doar promitandu-mi ca nu ma vei uri pentru ceea ce s-a intamplat.
Vocea lui il puse pe ganduri pe Zack, dar acesta promise, la fel de profund ca si Frankie in vorbe. Ramasera mult timp cu buzele inlantuite intr-un sarut usor, plin de inocenta... Si divin. Puritatea lui Zack il facea pe Frankie sa ii para rau ca-l compromise prin faptele sale. Cu toate astea... Nu ii parea rau c-o facuse. Doar ca-l compromise ,atat. Stia ca ar fi fost mai bine daca s-ar fi tinut la distanta, insa acum trebuia sa suporte consecintele. Unica problema era ceea ce i se intamplase cu Kyle, in rest, totul i se paruse divin.
"Pentru Zack, merita sa fiu aici mai tot timpul... Tot timpul! Langa el, sa-l vad, sa-l aud, sa-l simt si sa-l miros. Sa-l pretuiesc asa cum nimeni n-ar putea-o face... Sa ma bucur de el, de trupul sau, de inocenta si frumusetea lui" isi spuse plin de egoism si isi dadu seama ca tine mai mult decat s-ar fi asteptat la Zack.
Intr-un final, in bratele lui Zack, adormi, dar brunetul ramase mult timp treaz, ascultandu-i scancetele lui Frankie. La un moment dat, satenul incepu sa planga in somn, sa strige si sa spuna ca pentru Zack trebuie sa reziste, Zack nu trebuie sa afle, el e cel pentru care poate suporta, altfel ar fi pus punct de mult.
Totalitatea cuvintelor il facu pe Zack sa icneapa sa planga si el. Il stranse la piept pe Frankie din nou cu grija si il saruta pe buzele intredeschise, apoi isi inchise ochii. Il durea si pe el la fel de mult ca pe Frankie, insa doar sufleteste. Durerea fizica nu ii era cunoscuta, cel putin nu asa cum suferea cel pe care-l pretuia atat de mult.
Atat de indurerat, reusi si el sa adoarma. Cu toate acestea, toate simturile ii erau alerte si, la fiecare scancet al lui Frankie, se trezea si il invelea.

In noapte, brunetul se scula. Frankie nu se mai afla langa el. Se indrepta speriat spre baie, iar cand impinse in usa, realiza ca era inchisa.Se impinse in ea,dar aceasta nu ceda. Era inchisa cu cheia.
- Frankie? Ce faci acolo? intreba speriat, iar cand vazu ca Frankie nu raspunde, se panica s idadu un pumn lemnului. Deschide-mi, te implor! ceru, iar din spatele acesteia se auzira pasii grei ai lui Frankie. Cheia se rasuci in usa si se deschise, iar el putu intra in camera.
Dadu ochii cu un Frankie gol pusca, cu trupul brazdat de lovituri, vanatai si zgarieturi. Arata atat de rau, incat Zack abia isi inabusi un tipat. Era ud, semn ca tocmai iesise din dus.
- Ce? intreba in soapta, parca temandu-se sa nu trezeasca pe cineva.
- Ce faci aici?! Esti bine? M-ai speriat... De ce stai pe intuneric? intreba Zack, abia acum realizand ca singura sursa de lumina ce intra era doar cea de la luna, care isi strecura tacticos razele prin fereastra deschisa.
- Sunt bine... Daca se poate spune asa. Pe intuneric? Mi s-au obisnuit ochii, acum vad... Si imi analizam trupul, spuse senin. Am luat o bataie de milioane, sa stii, dar nu-i nimic, trec eu mai departe!
Era un Frankie atat de rece, incat pe brunet il trecu un fior neplacut. Isi inchise ochii, iar apoi, cand ii deschise, erau mai patrunzatori si mai frumosi ca niciodata in lumina lunii pline. Frankie il privea si, brusc, bariera sa fragila se sparse. Lacrimile incepura sa curga siroaie pe chipul lui, iar trupul i se apropie intr-un echilibru precar de Zack, care il prinse in brate.
- Hai in pat... ii spuse si, cu mare grija, il lua in brate. Avea putere, iar Frankie nu era deloc greu, ci doar putin mai inalt ca el si cu trupul ceva mai lucrat. Il duse in pat si, cu foarte mare grija, il aranja pe suprafata moale. Tanarul continua sa planga, parand mai distrus ca niciodata. Arata ca un inger cu aripile rupte, ceea ce lui Zack ii frangea inima.
- Iarta-ma... te implor, iarta-ma! ii spuse la ureche, iar Zack ii saruta obrazul.
- Nu-ti cere iertare. Dormi... Si nu mai plange...
Frankie insa continua sa planga la pieptul lui Zack tarziu in noapte, prada durerii corporale aproape de nesuportat si frustrarii. Il ura pe Kyle si, in contrast cu acest sentiment, il idolatriza pe Zack. Incet-incet, cazuse in depresie... Si singura persoana ce-l mai tinea sa nu faca vreo prostie era brunetul ce-i era aproape.