06-01-2012, 04:09 PM
Priveam neliniștită tavanul alb și imaculat, cu modele florale. Ochii mi se umeziseră și simțeam ceva ce mă neliniștește. M-am ridicat din patul moale, călcând ușor stângaci pe un picior, sprijinindu-mă mai apoi de perete. Simțeam că totul în jurul meu se învârte, așa că am mers până la baie să-mi clătesc puțin fața. Picuri de apă reci îmi atingeau chipul, limitându-mi privirea. În oglindă, o înfățișare palidă se zărea, în contrast perfect cu două pupile de un roșu intens. Mi-am dus una din pălmi aproape de chip, frecându-mi ochii, apoi coborând spre gât. Urma de acum ceva timp, a doi colți fioroși era încă vizibilă. Dintr-o dată, imagini înfiorătoare îmi năvăliră în minte. Am închis ușor ochii și simțind că picioarele nu mă mai țin, m-am sprijinit ușor de cadă, căzând în genunchi. Nu înțelegeam cum dintr-o dată viața mea a putut căpăta un astfel de sens. De ce am fost menită să sufăr atât? Cu ce greșisem? Am rămas în aceeași poziție, pierdută în gânduri pentru ceva vreme. Mi-am ridicat privirea, țintuind ieșirea. Gândeam că o gură de aer era tot ce aveam nevoie, așa că mi-am tras pe mine o rochie neagră strâmtă ce-mi punea în evidență talie, acoperind pumnalele ascuțite, legate ca de obicei la picior. Am deschis ușa și am pășit ușor pe coridorul întunecat. Ochii mei roșii îmi luminau drumul, așa că nu-mi era greu să deslușesc privirile. Un sunet cristalin sparse însă tăcerea, sunet ce venea de după colț. M-am ghemuit într-o poziție ce mă avantaja, scoțând unul dintre cuțite. Privirea și chipul meu forțat se relaxă, odată ce am zărit câțiva dintre elevii școlii, stând de vorbă pe coridor. Credeam că e o idee bună, așa că m-am apropiat pentru a intra în vorbă cu ei. Buzele-mi sângerii se rotunjiră, schițând un zâmbet palid.
-Faceți prezentările fără mine? am rostit eu, cu o voce jucăușă, copilăroasă. Eu sunt Issabela, însă prietenii îmi spun Bella, am continuat cu un ton calm schițând un zâmbet tot mai larg.
Am dat să continui să vorbesc, însă dinții mi se încleștară și o amețeală puternică mă cuprinse. Am dat să mă sprijin de fereastră, încercând să par în regulă, însă am putut să zăresc îngrijorarea și uimirea celor din jur.
-Faceți prezentările fără mine? am rostit eu, cu o voce jucăușă, copilăroasă. Eu sunt Issabela, însă prietenii îmi spun Bella, am continuat cu un ton calm schițând un zâmbet tot mai larg.
Am dat să continui să vorbesc, însă dinții mi se încleștară și o amețeală puternică mă cuprinse. Am dat să mă sprijin de fereastră, încercând să par în regulă, însă am putut să zăresc îngrijorarea și uimirea celor din jur.
O.o.c.: cine doreÅŸte ;; ).
![[Imagine: dh4h3a.png]](http://i47.tinypic.com/dh4h3a.png)
~.~
„Nu poti cunoaste cu adevarat decat ceea ce renunti a stapani.”