Integrarea in colective

[Dark Blue]

Intotdeauna am avut probleme cu integrarea. Imediat dupa ce am terminat clasa a opta am inceput sa imi fac griji cu privire la viitorul colectiv din care voi face parte, mai ales ca eram singura printre 29 de straini. De obicei pur si simplu stau in banca mea si ii las pe altii sa inceapa discutii, deabia dupa ce ma acomodez cu persoanele din jurul meu pot sa ma deschid putin, insa niciodata complet. Pot sa spun ca clasa actuala m`a ajutat foarte mult sa scap cat de cat de aceasta "problema" insa unele colege inca ma cicalesc spunandu`mi "nu mai sta asa, ca un copil prost", dar eu pur si simplu stiu ca nu voi putea sa incetez niciodata. Dupa ce ajung sa am incredere intr`o persoana si am si o stare mai buna de spirit, atunci sunt o adevarata moara sparta, si mi`e de asemenea mult mai usor sa cunosc o persoana daca am un "prieten" alaturi.
Si, sincer, eu ma ingrozesc de`a dreptul cand trec pe strada cu colegele de banca si vad cata lume cunosc, mi se pare...ciudat. Oricat de mult mi`as dori sa cunosc o persoana nu as putea niciodata sa incep o conversatie, poate doar daca am o stare de spirit cu adevarat buna, ceea ce numesc eu "betie". Dar asta se intampla rar, insa eu ma multumesc cu cata lume stiu pana acum, stiu cate am de pierdut refuzand as descopar noi prieteni, dar pur si simplu nu pot sa fiu sociabila.