[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Acesta este ultimul capitol. In sfarsit primul fic pe care l-am terminat. ^^ Sper ca va placut si sper ca finalul e destul de bun, chiar daca va lasa sa va imaginati voi continuarea.
Citire placuta si scuzati-mi greselile.*blush*

- Capitolul 27 -

-Nu putem baga mana in foc si sa spunem ca asta e Yn, venira cuvintele lui Roni dupa mult timp de analizare a fotografiei.
-Mai taci, se enerva brusc Mark. Tu nici macar nu-l cunosti asa bine. Asta sigur e Yn.
Spre deosebire de cei doi ce incepusera sa se contrazica, eu continuam sa caut informatii despre acea poza si noul nume, Dean Parker. In adancul sufletului ma rugam sa fi fost o simpla coincidenta si sa nu fie vorba de el.
-Uitati ce am gasit, se auzi vocea mea tremuranda.
Am miscat putin ecranul, pozitionandu-l mai bine, dupa care am marit textul.
“Dean Parker, sub-sef la firma de transport Krantz a Germaniei, a fost suspendat din functie. Se afla acum la inchisoarea Smart Jail si va fi eliberat de abia peste 7 ani. Noul sub-sef va fi anuntat maine, la intrunirea personalului.”
-Nu inteleg, sopti Mark, ganditor. Cu ce se ocupa defapt firma asta?
Sari pe canapea si cauta pe laptop in adancul informatiilor firmei, apoi, in doar cateva minute zise cu o tensiune groaznica in voce.
-Droguri, Yn este traficant de droguri. Ar fi trebuit sa fie la inchisoare, insa cum se face ca a ajuns profesor de matematica? Uite ce scrie aici, zise satenul, intorcand laptopul spre noi.
“Dean Parker a evadat. O noua viata il asteapta” era numele stirii scrise in mijlocul paginii.
Am cugetat cu totii cateva minute pana ne-am pus cap la cap informatiile acumulate.
-Sa inteleg ca Yn, mai exact Dean Parker a evadat si a inceput o noua viata ca profesor? intreba Roni.
-Exact!
Acest raspuns ma cutremura si imi facu mainile sa transpire. Doar la gandul ca facusem dragoste cu un barbat ce ar fi trebuit sa fie in inchisoare ma sfasia de-a dreptul. Era groaznic cum cei doi ramaneau foarte calmi, dar nu era de mirare. Nici Mark si nici Roni nu se atasasera de el precum o facusem eu. Pentru cateva clipe credeam ca nu-l mai iubesc, dar sentimental de dragoste n-ar fi putut disparea niciodata din inima mea atat de rapid.
-Sunt un prost, un naiv si un fraier, am strigat, avand prima mea criza de nervi de pana acum.
Inainte sa lovesc laptopul si sa-l fac aproape bucati, Mark imi prinse mana si ma privi bland.
-Haide Akita, nu fii atat de nervos. Totul se rezolva cu politia.
-Dar… Nu, nu putem. Tocmai am vorbit despre asta, nu avem destule dovezi sa le aratam ca Yn este vinovat si… In plus, am murmurat, agatandu-ma de haina lui. Ma simteam mult mai bine in preajma sa, dar nu se compara cu prezenta lui Yn. Sau sa-i zic Dean Parker?
-In plus, nu vrei sa-l pierzi, nu-i asa?
Era incredibil cat de calm putea ramane acest copil. Ar fi trebuit sa ii iau exemplu si sa nu mai plang.
-Dumnezeule, Aki, prietene, nu mai plange.
Ma trase de mana si ma ridica, ducandu-ma spre baie. Ma simteam pur si simplu tarat de el, caci nu mai aveam putere sa mai gandesc nici pentru a pasi. Parea un vis, mai bine zis un cosmar din care doream sa ma trezesc cu orice pret. Ba chiar ma ciupisem de doua ori de mana, insa minutele continuau sa treaca la fel ca inainte. Era realitate. Totul! Yn ca traficant, eu ca un prost ce l-am crezut. Eram patetic. Eu si toti cei ce i-au cazut in plasa.
Mi-am umezit chipul cu apa rece, ajutat de colegul meu, care imi prinse fata in palme.
-Uite-te la mine, ma indemna, ridicandu-mi barbia. O sa fie totul ok, crede-ma. Vom anunta politia. Acum avem destule dovezi. Nu te ingrijora in privinta lui; asta e ceea ce merita. Trebuie sa plateasca pentru ce a facut. Akita, imi rosti numele cu atata blandete, apropiindu-si chipul de al meu. S-a folosit de tine, nu merita sa-l iubesti.
In urmatoarea clipa, gurile ni se lipira una de alta, formand un sarut ce deveni in scurt timp calmantul pentru mine. Isi trecu mainile prin parul meu ca sa prelungeasca acest act intim, dar minunat, in scurt timp simtind cum toata atentia mi se indreapta spre el si uit de grijile cu Yn.
Mana dreapta ii cobori intr-un mod sigur spre slitul pantalonilor mei. Un singur zgomot se auzi, ca sa-mi simt mai apoi organul cuprins de un val de caldura. Fiori porneau din varful picioarelor, pana la obrajii mei, inrosindu-se.
-Mmm... Mark, am gemut, miscandu-ma instinctiv in fata, ca sa-l simt mai aproape de acel loc.
Nu stiu de unde acel instinct, dar pur si simplu simteam nevoie de o atingere blanda asupra acelei presiuni in boxerii mei. Nu doar asta il uimi si-l facu sa isi mareasca ochii, ci si faptul ca m-am agatat de umarul lui, tragandu-ma aproape cu toata forta si lipindu-ma de el. Parca nu mai doream sa dau drumul acelui lacas umed, dar intr-un final ne-am oprit, realizand ce fel de act creasem.
-Saruti mai bine ca inainte, constata satenul, facandu-mi cu ochiul si lingandu-si buzele. Acum, hai sa ne intoarcem la treaba noastra si sa anuntam politia. Cu cat o facem mai repede, cu atat mai bine.
Iesi din baie, eu urmandu-l.
-Cine stie ce face Yn acum in Germania. Vrea sa-si anunte fostii colegi ca e in viata si gata sa-si reinceapa activitatea? rase batjocoritor si apuca telefonul. Roni parea putin surprins pentru ca nu intelegea aceasta brusca schimbare de situatie, insa pricepu imediat ce Mark ii intinse telefonul si il lasa pe el sa vorbeasca cu politia.


Trecuse nici mai mult, nici mai putin de o saptamana. Politia nu ne-a crezut pana nu le-am aratat dovezile, iar ei au spus ca niste pusti ca noi ar trebui sa se joaca afara pe vremea asta frumoasa, nu sa stea in casa si sa piarda timpul cu lucruri de oameni mari. Noroc cu Roni care era mai mare decat noi si ne-a luat apararea.
Ma simteam intr-un fel in siguranta ca Yn - pentru mine tot Yn Utaru va ramane - era inchis, insa, pe de alta parte, pastram unele sentimente de vinovatie. Nu am vrut sa dau deloc ochii cu el cand am aflat ca e dupa gratii. Eram constient ca niste sentimente de dragoste nu-mi vor parasi inima atat de usor. Blondul va ramane mereu acolo, undeva, ca prima dragoste pe care am avut-o. Era greu de crezut ca o persoana cu un caracter binevoitor ca ala lui putea face toate asta, si totusi s-a intamplat atat de aproape de mine.
Devenisem victima, si eu si Mark, confruntandu-ne cu povara unei minciuni. Degeaba raspundeam cu "nu-mi pasa" la fiecare intrebare despre Yn care imi era adresata, cand in inima mea se dadea o batalie crunta intre niste sentimente nevinovate.
Nu, nu-l mai puteam iubi dupa cele petrecute. Si totusi, daca o faceam, avea cineva sa ma omoare?
Am incercat sa nu ma mai gandesc la el, sa-l uit, si asta cu ajutorul lui Mark.
-Ma simt mult mai bine acum cand stiu ca el e inchis si e departe de tine. Akita, acum am atata timp sa-ti sarut buzele alea apetisante si poate sa fac si mai mult, pentru ca stiu ca oricum nimeni nu ma va opri. Asta daca nu vei vrea tu si te vei impotrivi, incepu el discutia.
-Nu am nimic impotriva, am raspuns, croit sa dau nastere altor sentimente.
In clipa urmatoare, Mark isi lipi trupul de ala meu si ma lasa pe spate, pe suprafata acoperita de un cearsaf moale. Imi prinse partea carnoasa a gurii si incepu s-o suga si s-o linga pervers, pana isi strecura limba inauntru, intalnind-o pe a mea. Era fierbinte si doritoare, reusind sa opreasca intr-un fel sau altul timpul in loc. Nu m-am impotrivit, din contra, mi-am lasat capul pe spate, chemandu-l mai mult peste mine. Cu el era altfel, inima imi batea, dar sentimentele si emotiile nu erau atat de puternice. Ma simteam mult mai in largul meu si reuseam sa mai actionez si eu din cand in cand.
-Saruti al dracu de bine, micutule, se opri el pentru cateva secunde, apoi continua acel act intim, miscandu-si mainile prin parul meu.
-Chiar?
-Da, imi sopti, ducandu-se repede spre ureche. Imi prinse lobul intre dinti, muscandu-l bland si creand un joc vulgar. Mainile mele isi gasira locul pe spatele lui neacoperit. Tocmai iesise de la dus, urmand randul meu sa-mi fac o baie.
Brusc se opri, ascultandu-mi respiratia si privindu-ma in ochi.
-Eu chiar te vreau, Akita. Vreau mai mult decat sa-ti simt buzele.
Sinceritatea cu care vorbea, ma facu sa zambesc slab, dar trist. Ii cunosteam toate sentimentele, dar cel pe care il observasem pana acum fusese doar Yn, iar Mark era doar cel mai bun prieten al meu.
Cu toate astea, interiorul meu tanjea dupa el. Ciudat, insa real.
-Si eu, Mark. Si eu te vreau.
Surprins de vorbele mele, adopta o expresie foarte uimita, pe care nu o mai vazusem pana acum.
-Doamne, Aki, tu vorbesti serios? intreba, radiand de fericire,
-Aham, i-am raspuns printr-o usoara inclinare a capului.
Ma saruta scurt pe buze, apoi indeparta prosop ce reprezenta o viitoare piedica pentru amandoi. Isi intinse mana spre una din perne, alegand-o pe cea mai pufoasa si punand-o sub capul meu.
-Stai pe asta, micutule.
Incepu sa ma dezbrace, iar eu il sorbeam din priviri fara sa-i adresez mai mult. Doream intr-un fel sa-l ajut, dar ma simteam deja mult prea intimidat.
Dupa ce ajunse la boxeri, se opri.
-Esti sigur ca vrei asta?
-Da, sunt sigur, am murmurat, incercand sa vorbesc cat mai clar.
Emotiile deja ma cuprinsesera.
Prinse de linia boxerilor cu dintii, apoi trase de ei in jos pana ii elibera de tot. Incepu sa sarute acea portiune intarita, reusind sa scoata primul geamat din gura mea.
-Mmm, asta voiam sa aud, rosti, lingandu-si buzele cu vulgaritate. Aceste gesturi imi dadeau o mie de fiori, insa imi placeau prea mult, incat am continuat cu acele sunete pentru mai multe complimente.
-Asa, asa, micutule, geme-mi!
Si am gemut.
-Umm...Mark...
Apoi cateva secunde de liniste, ce-i ocupara timpul ca sa se poata pozitiona la intrarea in trupul meu fierbinte. Cu buricele degetelor imi mangaia pielea, apoi ma prinse de talie si ma facu sa-mi infig unghiile in bratele sale si sa strang din dinti.
Intra.
-Ahh, Akita, la dracu, cat de bine poate fi inauntrul tau, murmura, concentrandu-se asupra miscarilor. Inainte si inapoi, acestea erau cele pe care continua sa le faca.
Picioarele mele se stransera in jurul taliei sale, provocandu-l intr-un fel sa intre tot. Nu ma mai recunosteam, atat prin gesturi, cat si prin gemetele ce se pareau ca-l excita al naiba de mult pe cel de deasupra mea.
Trupul lui se sprijinea in maini, aflandu-se de o parte si de alta a capului meu, oferindu-mi deseori saruturi mici pe nas si sub buze.
-Esti atat de fierbinte si de stramt.
Din nou aceleasi cuvinte vulgare ce incepusera sa-mi placa din ce in ce mai mult.
-La dracu, gemu si el odata cu mine, cand veni momentul sa scape de presiune si sa isi dea drumul. Cu toate astea, nu am reusit sa simt nimic inauntrul meu, ci am observat cum toata substanta din el se varsa pe cearsaful alb, confundandu-se cu culoarea. Cazu peste mine, dar nu se opri aici, ci incepu sa-si miste mana intr-un mod excitand pe organul meu. Din nou aceeasi fiori, dar de data asta mai multi.
-Doamne, esti atat de bun cand pari atat de neajutorat si esti asa excitat, continua satenul sa ma complimenteze.
-De unde stii ca sunt excitat?
-Se vede, rase, continuand actul.
Ma uitam la mana lui, asezand o perna deasupra, insa asta nu-l opri din a continua sa se miste. Dupa ce ultimul geamat se facu auzit din prorpia-mi gura, se tranti peste mine, tinandu-si mana inclestata in a mea.
-De ce nu ti-ai dat drumul in mine? am intrebat, printre rasuflari.
-Poate data viitoare, zise calm, zambaret, inchizandu-si ochii.

***

Am decis sa-l vizitez la inchisoare, chiar daca ar fi fost pentru ultima data. Nici Mark, nici Roni nu stiau unde am plecat si am decis ca n-ar fi bine sa afle.
Nu stiu cum am reusit, dar nimerisem tocmai la ora de vizita. Si cum detinutii aveau voie doar la un vizitator pe zi, avusesem mare noroc ca la el nu venise nimeni pana acum.
Nu paru surprins sa ma aflu aici, ba din contra, chiar recunoscuse ca se astepta sa vin. Dupa o discutie destul de lunga, destinul sau avea sa se schimbe.
-Asa ramane, ok? Faci rost de cheie, mi-o aduci, si fugim impre
una de aici.
Am dat din cap, reusind sa-i ating cateva suvite blonde inainte sa plec. Ma surprindea faptul ca inca nu-l tunsesera, dar nu mai avea timp pentru asta. In seara asta va evada... Pentru a doua oara.
Misiunea pe care mi-o daduse, aceea de a lua cheiea de la unul din paznici, o indeplinisem fara prea multe griji. Exact asa cum spusese el:
-Paznicii de aici sunt mult prea batrani si satui de viata, asa ca tie, iubitul meu Akita, iti va fi foarte usor sa te strecori in biroul lor cand isi servesc cafeaua, si sa iei cheile.
M-am intors la el, dar de data asta nu in camera de vizite, ci in fata celulei sale. Arata exact ca in filme: holurile murdare, gratiile ruginile, o toaleta si un vas de chiuveta impreuna cu patul in acelasi spatiu mic. Trebuia sa-l scot cu orice pret de aici.
-Haide iubitule, grabeste-te, sopti bland, clipind des si uitandu-se in toate partile ca nimeni sa nu vina. Se tinea cu mainile stranse de gratii, pregatit sa le lase singure aici, cu tot cu rugina lor, in timp ce eu bagasem cheiea.
-Promite-mi ca ma iei peste tot cu tine.
-Promit! zise clar.
In momentul acela, am rasucit cheiea, usita deschizandu-se. Primul lucru pe care-l facu, fu sa ma sarute apasat si sa-si vare limba in gura mea destul de rapid. In timpul actului, ochii imi erau inchisi, insa fusera brusc deschisi de lumina provocata de o lanterna.
-Stati pe loc, natarailor, se auzi o voce groasa, ce-mi facu trupul sa vibreze brusc. Degeaba priveam in acea directie, caci lumina era prea puternica si nu-mi oferea sansa sa vad silueta.
-La dracu, au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit, inainte sa imi simt incheietura stransa cu putere.

SFARSIT