[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Tin sa precizez ca ficul se apropie de final. Nu mai sunt multe capitole, asa ca savurati-le pe ultimele. ^^

- Capitolul 26 -

Mi-a spus tot, absolut tot in legatura cu el si Matei, insa nimic nu era iesit din comun. Mark nu ma mintea, de asta eram sigur, dar de ce nu era atat de afectat de aceasta situatie pe cat eram eu?
-Sunt prostii, mi-a zis neingrijorat. Politia se va afla mereu in jurul nostru ca sa faca dreptate.
-Dar daca vei muri, va fi prea tarziu.
-Nu o sa mor, rase.
Nu am mai spus nimic, nu pentru ca nu imi pasa de el, ci pentru ca stia sa isi poarte singur de griji si nu voiam sa ma supar. Am plecat dupa asta de la el, pentru ca ii promisesem bunicii ca ma intorc acasa devreme pentru a o ajuta. Imbatranise, iar eu eram singurul ei ajutor.
Afara aerul curat imi invada narile, iar parfumul teilor ajungea inauntrul meu, rascolindu-ma si facandu-ma sa imi amintesc de celalalt an, tot pe aceasta vreme. Eram cu un an mai mic, in rest nu ma schimbasem foarte mult. Adierea vantului imi facu parul sa nu mai stea exact asa cu mi-am dorit. Trecand pe langa o masina parcata, mi-am aranjat rapid frizura,a apoi am mers mai departe.
In jur de zece minute ar fi trebuit sa ajung, asta daca nu ma prindea din urma persoana a carei prezente nu o asteptam.
-Ce faci, pustiule?
M-am intors imediat la aceste vorbe. Defapt nu aveam de ales, pentru ca imi prinsese mana si ma obliga intr-un fel sa imi mut toata atentia spre el. Fata de expresia chipului de pana acum, ce nu sarea prea mult in evidenta, sprancenele se indoira, incruntandu-se. Buza mi se ridica intr-o maniera nervoasa, iar obrazul imi zvacni fara sa imi dau seama.
-Ma intorc acasa, am zis indiferent, dand sa plec, dar ma stranse mai tare de brat.
Dintr-o singura miscare imi dadu drumul si incepu sa ma ciufuleasca, apoi porni inainte, urmandu-l. Cu siguranta stia si el unde locuiesc de cate ori ma urmarise. Credea ca nu l-am observat? De fiecare data parul lui roscat se vedea fie dupa un colt de bloc, ori o masina.
-Ai auzit stirile? intreba James.
-Da, i-am raspuns la fel de indiferent.
-Si pe alea cu Mark?
-Da.
-Se pare ca Yn a avut dreptate, incepu el, mergand la pas cu mine. Mark nu e exact prietenul la care te gandeai, nu este omul de incredere. Mark e un nenorocit ce va fi prins de politie imediat si arestat.
Vorbele lui ma calcau pe nervi si imi faceau ca sangele sa imi pulseze pentru prima oara atat de repede. M-am intors spre el, pregatit sa il lovesc cu pumnul oriunde as fi avut ocazia, insa atent la miscarile mele, riposta.
-Usurel, pustiule. Nu trebuie sa te enerveze aceste vorbe. Pana la urma Mark nu e colegul si prietenul pe care ti l-ai imaginat. Trebuie sa te indepartezi de el, imi dadu replica cu gura pana la urechi, zambitor si invingator.
-Esti un mincinos, am sarit imediat, ridicand tonul. Mark nu a facut nimic, el e nevinovat.
Un chicot se facu auzit din partea lui, fapt pentru care am incercat din nou sa il lovesc, dar fara rezultat si de aceasta data.

“La locul faptei se vorbeste ca a fost in ultimele douazeci si patru de ore decat un tip roscat, a carui identitate nu se cunoaste. Ce pana mea o fi vrut ala?”

Vorbele lui Roni imi sunau in minte, iar brusc, ca si cum as fi avut o revelatie, mintea mi se lumina. Ochii imi fugira spre suvitele barbatului din fata mea: roscate. M-am incordat, simtind o greutate ce imi apasa umerii. Am clipit de cateva ori, apoi l-am fixat cu privirea avand ca scop sa scot cateva gesturi din partea lui, insa el continua sa zambeasca la fel de fals ca inainte.
-Stiu ca tu ai fost!
Rase.
-Eu am fost ce?
-Tu ai fost cel ce l-a omorat pe Matei. Cine te-a pus sa faci asta?
Fara a-mi raspunde, continua sa mearga. L-am urmat cu pasi marunti, asteptand sa imi raspunda. James insa, nu scoase nicio vorba.
-Ha? Imi spui? Cine te-a pus sa il omori pe Matei si de ce ai facut-o? Ce treaba ai cu Mark si de ce ma tot urmaresti?
-Usurel pustiule, se facu auzita vocea lui dupa un timp de tacere, nu sunt robot ca sa raspund la toate.
-Atunci ia-le pe rand. Stau aici pana imi raspunzi la toate.
In momentul acela m-am oprit in fata casei mele, facand si el acelasi lucru. Ridica o spranceana, intrebandu-ma din privi de ce m-am oprit, apoi isi dadu seama ca trebuie sa ii raspund, insa nu o facu.
-Nu e treaba picilor sa se bage in asta.
-Deci recunosti ca tu l-ai omorat?
-Nu ai nicio dovada ca am facut-o, ataca roscatul la randul lui.
Ma lasa acolo in cateva secunde fara vreun raspuns la toate intrebarile mele. Parand neindiferent, mi-am continuat drumul, dupa care am inceput sa fac ordine in camera mea, holuri, bucatarie, iar sufrageria am lasat-o ultima. Nama adormise de aproape cateva minute pentru ca mirosul de mancare inca persistase in bucatarie. M-am trantit in cada, asta dupa ce s-a umplut cu apa calduta, relaxandu-mi trupul, fiecare muschi, oferindu-mi o senzatie nemaipomenita dupa aceasta zi. Eram genul de persoana care se gandea la un incident ore in sir, fapt pentru care vorbele lui James imi apareau totalmente in minte.

“-Se pare ca Yn a avut dreptate. Mark nu e exact prietenul la care te gandeai, nu este omul de incredere. Mark e un nenorocit ce va fi prins de politie imediat si arestat.”

Starea de spirit care se crease in baie in doar cinci minute devenise tensionanta. Ramasesem incruntat fara sa imi dau seama, motiv pentru care am decis sa o las mai usor.
-De ce ma complic atat? O sa se rezolve totul, m-am incurajat, luand tubul de sampon. Am varsat o parte din continut in palma, apoi mi-am spalat parul, iar mai tarziu, cu genul de dus, restul trupului.
Baia dura destul de mult, poate din cauza ca eram obosit si imi era lene sa ma ridic din apa ce incepuse sa se raceasca. Aburii pluteau in mica incapere, jucandu-se cu nervii si respiratia mea ce incepuse sa se ingreuneze. Acesta fu un motiv pentru care am iesit, altfel as mai fi ramas acolo.
-Da, Mark.
Am raspuns la telefon, ingrijorat.
-Haide la mine. E si Roni aici. Am gasit ceva interesant pe internet.
-Cum? Sa vin?
-Da, Aki, haide.
Tonul lui nu parea foarte ingrijorat, ci mai degraba fericit. Ce insemna asta? Si de ce Roni era la el? Am oftat, uitandu-ma spre dulapul cu haine.
-Nama doarme…
-Si? Mai evadeaza si tu.
Dupa conversatie, am inchis telefonul, m-am imbracat rapid in ceva lejer si am iesit afara fara sa mai privesc in urma. Acum era mult mai racoare iar inabuseala de peste zi se evaporase odata cu trecatorii. Cu toate ca cerul era senin, luna in mijlocul lui, iar vantul adia usor, oamenii preferau sa stea in casa.
Nu m-am grabit sa ajung, cu toate ca era cazul sa o fac, insa ceva din mine ma opunea sa depun atat efort. Probabil din cauza baii fierbinti.
-Ai venit, constata Mark dupa ce deschise usa si ma analiza fugitiv.
Doar doi pasi mi-au fost de ajuns ca sa il observ pe barbatul inalt pe computerul lui Mark. Nu-l mai vazusem de mult timp, dar nu se schimbase deloc. Isi ridica privirea si o lasa atintita spre fata mea, apoi cobori incet spre intregul trup, salutand din cap.
-Salut, Roni.
-Salut, Akita. Haide, vino, nu te musc, chicoti, facand semn sa ma apropi.
-De aproape o ora cautam ceva ce ne-ar putea aduce mai aproape de adevar, dar nu am gasit decat un vechi site cu fostii angajati ai unei firme de care nu am auzit pana acum, insa Roni a zis ca are o legatura cu Matei, incerca colegul meu sa explice. In tot acest timp aduse trei doze de bere si le aseza pe masa, tragand inca un scaun langa biroul cu computerul.
-De ce trebuie sa facem noi pe detectivii? am intrebat nedumerit. Nu e treaba noastra, se poate ocupa altcineva de asta.
-Nu prea cred, interveni Roni fara a-si misca un ochi din ecranul computerului; parea foarte concentrat. Pe ei nu ii intereseaza niciun caz atata timp cat nu vine de la persoane importante, sau atata timp cat nu le vin dovezile pe tava. Daca noi nu cautam ceva ce i-ar putea ajuta cat de putin, nu se vor baga cu nasul in treaba asta niciodata. Intelegi?
Am aprobat.
-Uite, Aki, e laptopul acolo. Ca sa lucram mai repede, foloseste-l tu.
Am dat din cap si l-am luat in brate, preferand sa stau relaxat pe canapea decat teapan pe scaun, mutandu-ma acolo. Am intrat pe acelasi site, privind lista fostilor angajati.
-Si pe cine trebuie mai exact sa caut?
-Nici noi nu stim, bufni Mark, ce lua totul ca pe un joc de-a detectivii. Orice iti sare in ochi si crezi ca ar ajuta.
-Aham.
Ne-am pus toti trei pe munca, daca se numea asa. Tot ce faceam era sa vizualizam profilul userilor inregistrati pe acel portal, mai exact angajatii care lucrasera acolo. Firma era destul de mica, iar numarul celor inregistrati nu depasea 400. Pe profilurile lor se aflau numele persoanelor invitate in aceasta organizatie, perioada de cand sunt inscrisi si gradul, fiind, bineinteles, si o mica legenda pe undeva prin stanga.


Timpul trecea, insa nimeni nu scotea nicio vorba. Ori pentru ca eram prea concentrati, ori pentru ca nu gaseam nimic ce ne-ar putea ajuta.
-Pierdem timpul, constata Roni, insa nimeni nu-i oferi niciun raspuns, cu atat mai putin eu, care dadusem de ceva inetresant. Mark ma observa dupa fata si se apropie de mine, la fel facu si Roni.
-Ce-i, pustiule? Ce ai gasit? intreba satenul, asezandu-mi mana pe umar.
-Lasa-ma putin.
In doar cinci minute, pe ecranul laptopului aparu poza profesorului meu de matematica, Yn Utaru, insa mult mai tanar, cu parul putin mai scurt. Sub ea scria ca poza fusese facuta acum cinci ani. Pe profilul acestuia, nu numai ca scria varsta si functia de sub-sef, ci facea trimitere si la profilul lui James Evans, fiind exact vorba despre tipul roscat ce ma tot urmarea. Ii cunosteam chipul din poza.
Lucrul ce ne-a surprins pe toti si ne-a facut sa marim neintentionat ochii, fu numele asezat deasupra pozei cu Yn: Dean Parker, de origine americana.
-Acum inteleg de ce ochii lui Yn nu erau specific asiatici… Nici culoarea pielii, nici parul blond si nici macar accentul. Yn Utaru e un nume fals, am sesizat eu, simtind cum bratele incep usor a-mi tremura si transpira. Cei doi de langa mine tacura. Si aici nu era vorba de o tacere calma, ci de una apasatoare si extrem de agasanta.