[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Multumesc mult de comentarii. Acest capitol este unul mai special si voi povesti din perspectiva lui Yn caci am de lamurit unele lucruri. Nu stiu cat de bun este, dar astept pareri. ^^

-Capitolul 23-
( capitol special din perspectiva lui Yn )

L-am lasat pe James sa se duca inainte, timp in care eu mi-am adunat perechea de boxeri de pe jos, apoi am inchis usa cu putere in urma noastra. Aveam multe de vorbit cu el intr-un timp asa de scurt, asa ca i-am propus sa ne asezam si sa vorbim.
-Spune, ma indemna roscatul.
Mi-am adunat cuvintele si am inceput sa ii povestesc, fiind atent la orice intrebare ce avea sa mi-o puna. Cu James ma cunosteam de mult si la fel ca doi prieteni ai sai, stia ca meseria mea de profesor era doar de fatada. Incepuse sa imi placa la inceput, chiar ma atasasem de elevi si de matematica, dar el mi-a deschis mintea ca nu sunt profesor pentru a preda, ci pentru...
-Un vechi prieten de al lui Matei m-a angajat. A fost foarte amabil cu mine si mi-a povestit toate incercarile lui de a-i distruge afacerea cu drogurile. Sa-l ia dracu pe blondul ala; nici eu, nici el nu stim cum reuseste sa scape de toate belele.
-E altceva la mijloc, completa roscatul, fiind prins in firul povestirilor mele.
-Nici eu nu stiu. Am aflat acum doua zile ca Matei a ramas fara bani si cel pentru care lucrez mi-a zis ca ar fi bine sa actionam acum, dar...
-Cum il cheama?
Ma intrerupse, facand sa-mi stramb buzele. Odata ce se aseza pe scaun, incepu sa ma priveasca mai intens. I-am copiat pozitia, continuad :
-Marco. Acum nu ma mai intrerupe si asculta-ma, m-am rastit putin. Oricum nu avea sa-l deranjeze. Cum spuneam, a ramas fara bani si acum e cel mai bine sa actionam, dar nu avem artilerie plus ca trebuie sa plec in Germania pentru o operatie. Din cauza asta ti-am cerut sa ai grija de Akita. Nu ca nu banuie ceva, dar scoate-i prostiile pe care le-a acumulat acum in cap. Convinge-l ca sunt un om bun si ca nu-i vreau raul.
James ramase uimit probabil din cauza zambetului meu ciudat ce mi se asternuse pe chip. Nu mi-l puteam imagina, dar stiu ca-i oferise cativa fiori; privirea il dadea de gol. Dadu din cap aprobator, caci nu avea de ales, apoi alese sa ma asculte iarasi. Nu terminasem inca.
-Ai grija sa nu se apropie prea mult de Mark, asta a fost dama de companie a lui Matei pentru putin timp. E mai destept decat lasa sa se vada.
-Cine mai e si asta?
Am ras scurt. Intr-adevar nu avea de unde sa stie, dar i-am explicat calm ca este colegul si prietenul lui Akita cel mai bun si ca a iesit din spital, iar cu siguranta mica mea victima avea sa-l viziteze.
-Cum a ajuns acolo?
-Pui atatea intrebari nefolositoare, mi-am dat ochii peste cap, dar am continuat. Din cate am inteles de la el, si-a sclintit piciorul la fotbal. Nu mai mult.
Roscatul asta imi mancase toata energia cat pentru o zi intreaga. Am reusit sa-mi trec limba peste buzele uscate, dar nu era de ajuns, asa ca m-am ridicat, am luat un pahar si l-am umplut cu apa. Gustul sec nu-mi oferea niciun fel de senzatie, de aceea urmatoarea miscare a fost sa iau din barul din dreapta mea sticla de whiskey.
-Vrei?
-Mai intrebi? raspunse cu o usoara ironie.
Am turnat in doua pahare lichidul deschis la culoare si m-am asezat la loc. James inca imi privea abdomenul cu o respectiva curiozitate, dar nu l-am bagat in seami, ci am ras in sinea mea. Nici pana acum nu pricepusem de ce pustiu asta era atat de atasat de mine.
-Si stii ce nu inteleg? De ce l-ai ales tocmai pe satenul asta in afacerea ta ca sa-l faci o dama de companie?
Nu am stat prea mult pe ganduri si raspunsul meu ajunse :
-E credul si naiv, foarte usor de convins. Deja s-a indragostit de mine.
-Puteai alege altul care deja voia sa faca pe curva. Te chinui cu el...
-Taci! am marait, aparandu-mi orgoliul. Pe Akita am pus ochii, pe Akita il vreau!
Raspunsul meu ii inchise gura. Ori asta, ori ca inghitise mai mult de jumatate de pahar.
Si dadusem de inteles ca trebuie sa stea cu ochii pe pusti si, orice ar face acesta, va trebui sa aflu si eu imediat. James accepta fiecare propunere a mea caci avea o slabiciune pentru mine. Se uita fix in ochii mei, asteptand sa ii mai spun ceva. In sinea mea am ras pentru simplul fapt ca ma prefaceam ca nu stiu, dar cunosteam prea bine sentimental lui ce incoltise in inima.
Termina de baut si imi spuse ca asa ramane, apoi iesi din camera dupa ce-ti aduna lucrurile, mai exact mintile si pleca. M-am intors la Akita, cu un chip calm si bland.
-Esti bine?
Nu raspunse la inceput si tresari, bagandu-si mainile in cearsaful umed. Plansese oare? Ma trecura cativa fiori, dar am reusit sa ma apropii de el, sa ma asez pe marginea patului si sa imi duc mana pe fruntea sa fierbinte.
-A plecat, linisteste-te. E doar un prieten mai... nebun, l-am stapanit eu cu greu, dar cuvintele mele frumoase au dat roade. Nu-mi permiteam sa-l pierd. Trebuia sa ma razbun crunt, definitiv si rafinat pe Matei.