[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Multumesc pentru comentarii, girls. Sper ca acest capitol sa fie vizibil mai mare.

-Capitolul 18-

Zambetul si chipul cald, apoi parul blond ce-i aluneca pe umeri ma facu sa suflu usurat. Observandu-mi reactia se apropie de mine si ma lipi cu spatele de chiuveta, facandu-ma sa ma las inapoi, spre aceasta. Ma stranse in brate, tinandu-mi capul intr-o mana si lipind-o de pieptul sau. Noroc ca fata mea era in haina lui, deja ma inrosisem de la un simplu gest neinsemnat.
Nu stiam ce-l apucase deodata, de ce venise dupa mine la baie, insa bataile inimii sale ce-mi rasunau in ureche ma faceau atat de fericit incat mi-am dus mainile micute pe spatele lui mare, strangandu-l la randu-l meu si aratandu-i ca acele batai puternice ce formau un sentiment... era reciproc.
Nu-mi venea sa-i mai dau drumul, insa imi prinse fata in palme si mi-o ridica pentru a-l privi in ochi. Zambi cand imi observa tenul rosiatic din obraji, apoi spuse :
-Nu vreau sa te descurajeze faptul ca Saren e acolo. Te rog, fii in largul tau in urmatoarea ora.
Il priveam confuz, nu intelegeam ce vrea sa spuna aducandu-l in discutie pe acel om fara inima. Credeam ca l-a uitat deja... dar unde mi-a fost gandul? Saren venise in clasa pentru profesor, nu? Tinea la el si dorea sa repare totul.
-Va sta urmatoarea ora cu clasa ta. Imi pare rau, micutule, insa a intervenit o problema cu mama mea.
Isi lasa privirea in jos cand aduse aminte de femeia ce i-a dat viata. Fata mea nu mai era stransa cu atata veselie in mainile sale.
-Trebuie sa o vizitez la spital, iar singurul profesor liber la aceasta ora era el. Chiar imi pare rau. Simte-te bine urmatoarea ora si imagineaza-ti ca sunt eu in locul lui.
Il intelegeam perfect, insa niciodata o ora cu acel om nu ar fi fost la fel ca si cum mi-as fi petrecut timpul cu Yn. Am aprobat din cap si l-am vazut cum iese din baie imediat dupa ce-mi depuse un sarut fugitiv pe frunte. Nu stiu unde-i statea gandul, insa eu nu doream sa raman la urmatoarea ora in clasa cu cel ce ma violat.
M-am intors cu fata spre oglinda si am privit in jos, spre robinet, dand drumul la apa. Trebuia sa plec, sa chiulesc si sa vin urmatoarea ora cand aveam sportul. Nu doream sa-i mai intalnesc privirea infricosatoare a profesorului de arte plastice. Se fi putut oare ca Yn sa mai tina inca la Saren?
Cand aceasta intrebare imi cutremura mintea, am simtit cum in coltul ochilor se formeaza lacrimile nerabdatoare sa-mi alunece pe obrajii fierbinti. Le-am sters repede, caci privindu-mi chipul in oglinda am realizat ca nu trebuie sa plang, insa ma simteam distrus de fiecare data cand ma gandeam ca Yn nu e al meu.
-Ce tot faci acolo? se auzi vocea lui Mark din spate.
In loc sa privesc in oglinda reflectia lui, m-am intors catre acesta din instinct.
Nu i-am raspuns nici cand ma intreba a doua oara, pentru ca nici eu nu stiam de ce dracu mai sunt aici. Trebuia sa fiu deja afara din baia asta si din scoala asta tampita.
-Nu vreau sa stau la ora asta, i-am spus-o direct, fara alte ocolisuri, privind usa de la iesirea din baie.
-Ce? intreba Mark amuzat. Ce tot spui acolo? Dupa ce ca avem o ora usoara tu vrei sa chiulesti? Desen, imagineaza-ti, doar stam si pictam.
-Eu chiar vreau sa chiulesc...
Bufni in ras, apoi isi aseza mana pe umarul meu si batu prieteneste.
-Daca vrei sa chiulesti, cere-mi mai intai niste sfaturi. In primul rand nu chiulim de la orele usoare, asta in caz ca nu ai chef de moaca profesorului. Sa stii, Akita, incepe sa-mi placa de tine, insa asculta-ma doar: chiulim la alta ora.
M-am incruntat, dandu-i mana la o parte si facand un pas in spate, insa el, mult mai rapid, veni in fata mea si ma prinse de umeri, oprindu-ma.
-Serios, nu te mai recunosc. Ce e cu tine?
-Tu nu intelegi ca nu vreau sa dau ochii cu profesorul acela? i-am spus dupa un scurt moment de liniste, avand lacrimi in ochi doar cand ma gandeam la imaginea lui de atunci. Mark... Te rog, nu ma pune sa iti explic, i-am cerut, stiind ca va dori o explicatie datorita lacrimilor mele. O sa iti spun alta data, acum vreau doar sa plec.
Am asteptat sa se dea din fata mea, insa acesta nu o facu si ma privi socat. Isi duse o mana pe obrazul meu si sterse lacrimile imprastiate.
-Nu ai niciun mo...
-Nu-mi spune ca nu am niciun motiv sa plec. Mark, tu nu stii ce mi-a facut, l-am intrerupt, incepand sa tremur fara a ma putea controla.
I-am strans mainile si m-am dus in bratele sale, dorind sa ma stranga la piept. Lacrimile acelea mi se pareau o rusine pe fata mea in acest moment, asa ca am dorit sa le ascund de el cat mai repede, varandu-mi chipul la pieptul sau. Mana sa imi mangaia suvitele de par, oftand si auzind cum incearca sa-mi spuna ceva, dar nu gasea replicile potrivite.
-Spune-mi ce ti-a facut, imi ceru, simtind cum bataile inimii se accelereaza cu fiecare secunda trecuta.
Si tocmai ii spusesem sa nu-mi ceara sa ii dau un motiv pentru care nu vreau sa dau ochii cu acel barbat, dar voiam sa ma descarc asa ca mi-am dat drumul cuvintelor. Datorita suspinelor, terminatiile propozitiilor de abia se auzeau, dar Mark tacea, doar asculta si continua sa ma mangaie pe cap pentru a ma linisti.
-Si... m-a violat, am incheiat eu discutia, sprijinindu-ma cu toata greutatea pe el. Spre surprinderea mea acesta reusi sa se mentina intr-o pozitie dreapta cu mine in brate.
Tremurul se mai potoli iar singurele sunete le faceau bataile inimii mele si oftatul colegului meu.
-Omul acela, nenorocitul ala, caine ala, se auzi vocea lui Mark din ce in ce mai tare. Akita, nu trebuie sa arati ca te doare si ca iti distruge viata. Fii indiferent! Arata-i ca nu-ti pasa si ca ai trecut peste, ca esti puternic, ca esti mare si poti uita acest incident. Fa-l sa vada cat de intelept esti!
Vocea lui ma facea sa ma simt undeva sus, privindu-l pe acel animal ce ma violase cu superiotate, insa asta era doar imaginatia mea. In orice caz Mark imi dadea mult curaj. Tonul sau era foarte calm si totusi ridicat, auzindu-l si rasunandu-mi ca un ecou in intregul cap.
Fara sa imi dau seama imi ridica capul cu palmele, unindu-si buzele cu ale mele. Gestul sau ma socase, insa ma calmase imediat. Avand ochii inchisi, m-am lasat purtat de el si i-am raspuns sarutului simtind cum deja sunt mult mai bine, toata tensiunea scazand si uitand de toate problemele.
Fiorii pe care mi transmitea atunci cand isi misca mainile pe spatele meu, uracadn la ceafa si prinzand de cateva suvite erau placuti, imi cutremurau corpul si ma faceau sa ma gandesc la cu totul alt ceva. Ceva frumos si placut, disparand subiectul de dinainte din mintea mea.
Cand totul devenea ca un vis, soneria ma trezi din transa. Am deschis ochii, insa colegul meu continua ceea ce incepuse, pana cand am rupt eu sarutul din cauza lipsei de aer. Ma simteam putin jenat cand ma privit, insa imi intoarse spatele si merse spre iesirea din baie. Tocmai se sunase de intrare, trebuia sa se duca in clasa.
Cand ajunse in prag se opri brusc si ma privi atent.
-Haide, vino. Nu uita, nu-l baga in seama si o sa moara de nervi.
Imi facu apoi cu ochiul, simtind cum obrajii incep usor, usor sa se inroseasca, apoi am pornit din loc spre clasa. Era minunat cum acest pusti de saispreceze ani avea o asemenea putere de convingere.
Am luat loc in banca, la fel cum au facut si restul colegilor, ca mai apoi sa-l vedem pe Saren cum intra in clasa si se aseaza la catedra impreuna cu o multime de coli A4 foarte groase. Ma strapunse cu privirea, insa eu nu l-am bagat in seama si am privit spre instrumentele de pictura de pe banca noastra. Mark lua una din pensule, apoi astepta sa ni se dea o tema. Normal aceasta ar fi fost ora de matematica, insa acest profesor nu era specializat la aceasta materie asa ca isi facea treaba in arta lui.
-Bun, va propun o tema interesanta. In majoritatea timpului am folosit culori deschise si calde, azi vreau sa-mi creati un peisaj de toamna folosind doar culori inchise, in special gri si albastru sau violet.
-Dar este vara, de ce facem un peisaj de toamna? sari un coleg destul de revoltat de tema propusa.
-Baietas, profesorul sunt eu, iar eu spun ce sa desenati.
Imi venea sa ma ridic si eu in picioare si sa-mi sustin colegul pentru simplu fapt ca acest barbat ma enerva, insa nu am facut-o caci si eu ma plictisisem de acele culori calde in care foloseam mereu altul sa iasa mai deschise pentru peisajele noastre. Omul de la catedra cu parul violet se uita incontinuu la mine si-mi era destul de greu sa-l ignor, insa Mark imi atragea mereu atentia cu cate o intrebare.
-Folosesti tu pensula aia, sau o pot lua eu?
-Ia-o, am raspuns, dand din umeri si alegand alta pentru fond.
Am inceput sa colorez foaia, incercand sa fac un copac imens in mijloc, la poalele sale o micuta casa din lemn inconjurata de o gradina de flori ofilite. Nu ma descurcam foarte bine la pictura mai ales in momentele tensionante ca acestea.
Barbatul incepu sa se plimbe printre banci, multumit de rezultat. In timp ce mergea si privea spre colile colegilor explica ca trebuie sa intram intr-un personaj prezent din tabloul nostru, sa ne imaginam intr-o camera inchisi, fiind in pericol, ca toate simturile fricii sa iasa la iveala si sa putem picta ceva superb.
-Stiu ca te vei descurca, doar ai imaginatie multa.
Ma batu pe umar apoi l-am vazut cu coada ochiului cum isi continua drumul la bancile din spatele meu.
"Isi bate joc de mine." am gandit rautacios cand spusese sa imi imaginez ca sunt in pericol intr-o camera inchisa. Batea apropoul si lucrul acesta ma enerva, sau ami bine zis, ma panica.


-Oh, ora aia nu se mai termina!
Se auzi vocea mea revoltata in timp ce am luat foaia si am mototolit-o, arucannd-o mai apoi la cosul de gunoi. Mai aveam doar o ora, cea de sport, apoi puteam pelca linistit acasa. Aveam de gand ca a doua zi sa trec pe la spital si sa o caut pe mama lui Yn. Mi se parea foarte nepoliticos daca nu as fi trecut pe la dansa atata timp cat imi vorbise ca e internata acolo. Trebuia doar sa gasesc sala unde se afla.
Mi-am luat echipamentul si m-am imbracat in el la vestiare, apoi ne-am aliniat toti la ora de sport, dorindu-mi ca si aceasta sa treaca repede sa pot ajunge acasa. Voiam un dus relaxant pentru a uita de tot.


Mi-am strans cartile si am iesit pe la profesori, facandu-le cu mana colegilor si tinand bine de ghiozdan pe un umar. Un vant racoros imi facea suvitele bretonului sa zboare rebele in toate partile, deranjandu-mi privirea. Era destul de intuneric, insa nu indeajuns incat sa nu vad pe unde merg. Aceasta zi fusese una ciudata si infricosatoare in acelasi timp. Cufundat in ganduri nu am putut auzi vocea ce-mi striga numele asa ca am continuat sa merg.
Paseam destul de repede, calcand asfaltul cu putere, de parca as fi dorit sa-mi iau zborul si sa ajung sus, pe undeva printre noi, sa privesc lumea de acolo.
-Akita, pustiule, stai, se auzi aceeasi voce, de data asta rasunandu-mi mai tare in urechi.
Brusc isi facu prezenta un zgomot infundat, scrisnit si totusi infricosator. Am indreptat capul in directia in care credeam ca venise zgomotul, straduindu-ma sa-mi tin ochii deschisi. M-am fortat sa privesc prin intuneric, insa uitandu-ma mai atent in acea directie am vazut conturul unei siluete inalte si bine facute.
Un barbat de aproape un metru optizeci si ceva inaltime, atletic in miscari, cu par lung si violet si o privire agera se apropie in directia mea. Se lasa o tacere infricosatoare punctata doar de respiratia mea grea.
-Nu crezi ca e cam periculos sa te avanti pe strazile astea intuencate la ora asta tarzie? spuse pe un ton superios, ajungand in fata mea si facandu-ma sa-mi ridic capul ca sa il pot privi.
Chipul sau ce sugera tarie de caracter impreuna cu vocea groasa imi cutremura corpul. Ce facea el la ora asta aici? Ma astepta cumva...?
M-am uitat intr-o alta directie, ascultandu-i si ce-a de-a doua intrebare.
-Nu te inteleg, pustiule. Nu ti-am zis sa stai departe de Yn? Uite ce ai facut acum : el ma uraste din cauza ta si a gurii tale mari.
-Chiar meriti asta, m-am rastit eu fara sa il privesc.
Culoarea ochilor sai ma intimidau si cu siguranta mi-as fi pierdut acest ton rastit daca il priveam fix in acele doua boabe stralucitoare.
Ghicindu-mi parca slabiciunea, ma prinse de barba cu doua degete si ma forta sa il privesc. Chipul sau nu se schimbase deloc, sugera aceeasi privire agera si malefica.
-Nu vreau sa te mai vad in preajma lui niciodata. Ai inteles? Yn va ramane pentru totdeauna al meu. Nu va putea niciodata un pusti ca tine sa mi-l ia.
Se apropie de urechea mea facandu-ma sa tresar cand imi sopti:
-Tine minte: nu-l vei putea face niciodata sa se indragosteasca de tine.
Sentimentul ce imi cutremura corpul imediat dupa ce spuse acele replici deveni apasator, dureros, facandu-mi pieptul sa se stranga.
-M-ai putut da afara din clubul acela, insa Matei inca lucreaza acolo si mi-a promis o multime de bani daca te tin departe de el si de afacerile sale.
Fara sa-mi dau seama, mana sa mare ajunse pe spatele meu, cuprinzandu-ma astfel in brate si tragandu-ma de el pana la o portiune unde niciun fascicul de lumina nu ajungea : locul dintre doua blocuri. Era intuneric si stramt, simtindu-ma neinsiguranta, mai ales stiind ca sunt si cu el.
-Nu ma intereseaza ceea ce spui, veni replica mea intarziata, urmata de un suspin.
Ma prinse de breton si-l dadu din ochii mei pentru a ma privi mai bine. Incepu sa ma traga de acele suvite reusind sa scoata din gura mea un sunet infundat de durere. Acesta ranji la acel geamat scurt venit din gura mea.
-Ai fost atat de bun atunci. Te-as mai vrea odata, dar nu-mi place locul asta racoros, iar la Matei e deja ocupat. Pariez ca-s deja cateva curve misunand pe acolo, la clubul ala.
Cuvintele sale spuse cu atata usurinta ma facura sa inghit in sec si sa-mi simt picioarele si bratele cum incep sa tremure. Acel vibrat il simti si el, amuzandu-se pe seama mea.
-Chiar atat de usor te sperii?
Raspunsul meu nu veni, deranjandu-l pe Saren si facandu-l sa ma traga mai tare de par.
-Au... am soptit, dorind din rasputeri sa fiu mai inalt si mai bine facut ca apoi sa-l lovesc si sa il fac sa se invete minte, dar in comparatie cu el eram doar un copil slab si scund, un simplu elev ce ajunsese cu cateva zile in urma in bratele sale, simtindu-l inauntrul meu cu brutalitate si lasandu-mi urme urate in trecut.
-Baietas, chiar ai intrat in belele cunoscandu-l pe Matei. Defapt tipul e de treaba, dar l-ai cam enervat facandu-i atatea probleme. Ä‚la nu a fost un viol, stiu ca ti-a placut.
Dupa acea ultima replica isi apropie buzele de ale mele, insa mi-am intors capul in partea opusa doar cand ma gandeam ce avea sa se intample mai departe intre noi. Acesta, nervos de gestul meu, ma prinse de cap si-l intoarse, sarutandu-ma fortat si bagandu-si limba fara mila in cavitatea mea bucala. Sarutul era brutal si deloc placut.
-De ce nu-ti intrebi colegul, pe Mark, daca vrei sa aflii mai multe despre Matei asta? Pari curios, pustiule, iar Mark, te asigur eu, iti va raspunde la orice intrebare. Pustiul ala i-a fost animal de companieadestul timp...
Am tresrait la auzul vorbelor sale, incruntandu-ma. Cum era in stare sa vorbeasca astfel despre cel mai bun prieten al meu? M-am smucit din bratele sale si am facut un pas inapoi.
-Sa-ti fie rusine. Cum poti vorbi asa? Mark nu este animalul de companie al nimanui, m-am rastit iarasi la el, deranjandu-ma acea replica destul de mult incat sa-mi sara tandara.
Rasul sau se facu auzit imediat ce am tras o mica gura de aer dupa ce strigasem la el. Intotdeauna m-a descurajau gesturile sale, asa ca am tacut dupa ultima replica spusa si mi-am plecat capul. Imi simteam corpul greoi, nefiind in stare sa ma mai misc. Doream sa-mi pierd cunostinta si sa cad, sa ma inghita pamantul si sa uit de mine.


"Pustiul ala i-a fost animal de companie destul timp..." imi rasunau in minte neincetat acele cuvinte ale sale. Nu le puteam uita nici in momentul in care, spre norocul meu, Yn s-a intors de la spital prin acel loc si a dat de mine, urlandu-i lui Saren sa nu se mai atinga niciodata de mine.
Nu le-am putut auzi discutia, nu am putut vedea mare lucru, dar stiu ca profesorul de arte a incasat cativa pumni in stomac de la Yn. Eram condus de el acum acasa, mergand incet, cu privirea lasata in jos. Ochii ii tineam aproape inchisi, mainile tremurandu-mi atunci cand in minte imi veneau imagini cu Mark si Matei.
-Animalul sau de companie? am soptit, nefiind auzit insa de Yn, care continua sa mearga si sa ma priveasca ingrijorat.
Ii datoram multe multumiri acestui om. L-as fi oprit din mers si l-as fi sarutat in mijlocul strazii, insa nu ma simteam in stare ca eu, elevul sau, sa fac asta. Era rusinos...
Imi facu semn sa intru in casa si m-am conformat, ajungand in acelasi dormitor, acelasi pat ca si prima data.
-Vrei ceva de baut, orice?
Am dat negativ, ramanand trist si privind in fata spre trupul sau inalt.
-Bine atunci... Vreau sa te calmezi... venira cuvintele sale linistitoare ce-mi adusera un zambet cald pe buze.
Cu el uitam toate clipele urate de pana atunci, toate vorbele jignitoare si toate expresiile faciale ale acelui animal, caci altfel nu-l puteam numi.
Yn se aseza langa mine, apoi isi lipi buzele de ale mele facandu-ma sa raman socat de gestul sau. Mainile sale imi inconjurara spatele, urcand spre par si mangaindu-l cu tandrete in timp ce ochii lui erau inchisi si continuau magnificul sarut. Buzele sale se impleteau cu ale mele, dandu-mi voie sa-i gust dulceata. Nu doream sa-i dau drumul, asa ca m-am agatat si eu de el.
Se apropie de urechea mea si-mi sopti senzual cateva cuvinte ce-mi facura inima sa tresara mai rau ca la primul sarut oferit de el pe holurile scolii.
Am inghitit in sec, aparandu-mi miile de emotii. Ma intinse pe spate, venind asupra mea si purtand pe chip un zambet atat de cald incat acele emotii dispareau si aparea dorinta de a-l avea.
Ma saruta iarasi in timp ce mana lui imi mangaia abdomenul prin camasa, coborand jos, pana la organul meu ce-l apuca in mana, frecandu-si palma de materialul boxerilor.
Ma simteam deja fierbinte la gandul ca am putea ajunge foarte departe.