06-07-2011, 10:48 AM
Multumesc de commuri, dragilor. Am cam intarziat, dar sper ca ma puteti ierta, nu am facut-o intentionat 
Uitati aici si nextul si... ca sa va aduceti aminte de data trecuta :
-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.
-Ce faci mai, posomoratule? am chicotit eu, venind langa el cu pasi rapizi si agatandu-ma de acesta.
-Te asteptam, spuse pe un ton vizibil nervos.
-Hai, zi-mi, de ce esti asa iritat?
-Cum de ce? Tu ti-ai gasit un loc de munca, iar eu nu. Povesteste-mi tot!
In timp ce i-am afisat un zambet rautacios, ne-am intors amandoi, mergand pe strada care ducea spre parc. Afara era racoare, putin inorat, insa destul de placut.
-Nu e cine stie ce, am inceput eu. Mi-a povestit cineva de club si m-am hotarat sa ma angajez. Trebuie doar sa ma plimb de colo-colo cu o tava in mana si sa iau comenzi. Nu e prea greu si nici plictisitor avand in vedere ca sunt multi clienti dupa ora sase.
-Dupa ora sase? tresari satenul de langa mine, oprindu-se din mers si privind spre fata mea cu o usoara ezitare. Adica, vrei sa spui ca e un club de noapte? tresari el din nou, incruntandu-se apoi.
-Nu chiar, am murmurat, dandu-mi seama defapt ce boacana facusem, dandu-ma de gol in acest mod.
Ar fi trebuit sa ii spun ca locul unde lucrez eu e un club de noapte, insa in alt mod si intr-o alta zi, poate. Acum ca stia, nu mai puteam ascunde mare lucru.
-Cine naiba ar angaja un pusti ca tine intr-un club de noapte?
-Matei, am raspuns, ezitand la inceput, dar iar ma luase gura pe dinainte. Si ce am eu? Crezi ca nu pot face fata?
-Nu e asta, Akita, dar gandeste-te putin, e un club de noapte, tu de abia daca ai implinit saisprezece ani. Nici nu ma gandeam ca Matei ar putea sa... Ah, idiotul ala pervers, stai sa vezi cand pun mana pe el.
-Nu te mai prosti, stiu sa imi port singur de griji. Uite, daca esti chiar asa suparat, sau mai bine zis gelos ca eu am un loc de munca, pot vorbi cu el sa te angajeze si pe tine.
-Nu multumesc, nu intr-un club de noapte, se rasti Mark, continuandu-si apoi mersul.
Pentru un timp am tacut amandoi, sunetul masinilor fiind singurul ce ne inconjura. Ajunsesem in parcul cel mai apropiat de casa mea si nici macar atunci nu am scos vreun sunet. Pana la urma am plecat amandoi de acolo si ne-am indreptat spre cinematograful din centrul orasului. Ne intelegeam din priviri si parca fiacre il ruga pe celalalt sa vorbeasca, ramanea doar cine va ceda primul.
-Nu mergem la un film? ceda Mark, afisand un zambet sters si apucandu-ma de mana pana in fata pancardei cu programul.
Destule filme se derulasera in acea zi, iar seara se parea ca era in premiera unul 3D. Am zambit slab, insa i-am aratat buzunarul gol, acesta dandu-si seama ca nu aveam bani. Se uita la el, insa si buzunarul sau era gol, asa ca am inceput amandoi sa pornim un ras prostesc.
-Stii, tu ar trebui sa ai bani, doar lucrezi.
-Iar vorbim despre asta? Lucrez doar de cateva zile, am atacat eu, incruntandu-ma.
Satenul afisa un zambet pervers, ce in ultima vreme il vedeam destul de des pe chipul sau. Am ridicat o spranceana in speranta ca imi va spune ce se petrece in mintea lui, dar se parea ca nu avea sa imi zica daca nu il intrebam.
-Ei? Ce s-a intamplat?
-M-am hotarat!
Am ridicat o spranceana, neintelegand exact ce fusese cu replica lui. Din nou nu mai spuse nimic cateva secunde, pana am cedat eu si l-am intrebat :
-In legatura cu ce te-ai hotarat?
-O sa lucrez cu tine in clubul lui Matei. Sigur o sa ma angajeze. Cum ziceai ca se numeste?
-Peaceful Night, am raspuns fara ezitare.
-Oh, numele asta ma cutremura, rosti, inchizandu-si ambii ochi pentru cateva secunde.
Trase aer adanc in piept, apoi ii deschise, privind spre cer, ceea ce am facut si eu in scurt timp. Se parea ca norii deja se adunasera pregatiti deasupra orasului, aruncand maretele picaturi cu atata forta incat orice ureche umana le putea auzi lovindu-se de pamant. In doar cateva secunde in jur se derulau numai bucati mici de cristal ce picau din cer, resemnandu-se. Uzi leoarca, am inceput a fugi in cautarea unui adapost, cel putin pana se oprea ploaia. In scurt timp ne-am ascuns in scara unui bloc, tragandu-ne rasuflarea. Era intuneric si racoare, iar un miros ciudat ne infunda narile. Totusi nu aveam cum sa plecam pe furtuna de afara ce incepuse a se inteti. Mark se aseza jos, pe una din treptele scarii, iar eu m-am dus langa fereastra si am privit neincetat picaturile ce se izbeau de materialul gros al geamului. Clipeam de fiecare data cand zgomote puternice isi faceau simtite prezenta - ceea ce se intampla destul de des.
Chipul blond al lui Yn se reflecta in locul chipului meu. Fata lui angelica imi aparea inainte, pe fereastra, printre picaturile dese de ploaie. Era numai imaginatia mea, bineinteles, caci niciun om normal nu ar fi umblat pe vremea asta afara. Mi-am scuturat capul, apoi m-am asezat langa Mark, tinandu-mi mainile pe langa corp.
-S-a intamplat ceva? intreba satenul observand probabil nelinistea mea.
-E vorba de Yn. Mereu imi apare in minte, mereu ma gandesc la el si la ceea ce a facut. Nu inteleg, Mark, de ce se intampla asta?
-Ah, Yn din nou, sopti satenul, lasandu-si capul in jos. Eu stiu ce s-a intamplat. Cred ca micutul meu prieten e indragostit, rosti pe un ton amuzat, apoi ma prinse de mana si se intoarse brusc spre mine. Il iubesti, Akita, trebuie sa recunosti asta!
Am tresarit cand vocea sa imi ajunse pana la urechi, gadilandu-mi timpanul.
-Dar nici macar nu pot face asta, e baiat si... nu pot.
-E imposibil sa nu-l iubesti! Dupa tot ce mi-ai zis, singurul lucru din asta e ca esti gelos pe faptul ca Yn e cu Saren, ca lui ii da mai multa importanta decat tie si... Atunci cand esti gelos, inseamna ca tii la persoana respectiva. Haide, spune-mi ca nu am dreptate.
Astepta cateva clipe cat sa imi lase mie sa gandesc catre ceea ce spusese si sa ii dau un raspuns, insa din partea mea nu primi decat un oftat. Stranse mai tare de mana mea, atragandu-mi parca atentia ca aveam sa ii dau un raspuns ce inceta sa apara.
-Deci am dreptate, se conforma acesta, dandu-mi drumul intr-un final si privindu-ma cateva secunde. In acel scurt timp imi analiza chipul de cateva ori, apoi zambi sters, intorcandu-si capul spre fereastra din fata noastra, la cativa metri, care inca era invadata de picaturi uriase.
Poate avea dreptate, poate chiar eram indragostit, caci in legatura cu gelozia, era perfect adevarat. Ma simteam foarte deranjat cand il stiam in prezenta lui Saren si chiar acum, poate era cu el, poate se simteau bine. Totusi nu imi puteam da seama de clipele amoroase intre doi baieti. Mi se parea ciudat, nu absurd, ci doar straniu. Cred ca era acelas lucru...
Privind spre fereastra, mi-am dat seama ca se intuneca din ce in ce mai mult. Ar fi fost timpul sa plec, probabil bunicii deja ma asteptau la cina, insa din pacate ploaia nu imi dadea voie. Partea buna era ca nu stateam singur aici, ci cu cel mai bun prieten, Mark. Insa ori cu el, ori fara el era cam acelas lucru caci de la ultima replica a lui nu a mai scos niciun sunet. Ii auzeam uneori respiratia intrerupta, insa doar atat, nimic mai mult. Starea lui ma ingrijora, asa ca m-am intors spre el si i-am zambit copilareste.
-Inca esti suparat ca eu am un loc de munca?
-Nu! imi raspunse direct, facandu-mi inima sa se opreasca din cauza tonului sau folosit.
-Atunci ce e?
-Sunt... ei bine, sunt gelos, mormai el, asezandu-si coatele pe genunchii usor departati unul de altul, apoi isi puse fruntea in palme, stand cu capul in jos, regretand parca faptul ca imi dezvaluise asta.
Acum singurul lucru ce il puteam auzi erau bataile inimii mele la reamintirea acelei propozitii ale sale, de acum cateva zile, cand imi spusese ca prin acele gesturi numite sarutari, persoana respectiva isi arata sentimentele. Atunci el ma sarutase si tot atunci imi explicase ce inseamna asta. Iar azi, ei bine, imi spusese ca cel gelos tine mult la persoana respectiva, iar eu ar fi trebuit sa fiu gelos pe Saren si el pe... Yn.
-Mark, am soptit, repetandu-i apoi numele mai tare ca prima data sa fiu sigur ca ma aude, dar nu reactiona in niciun fel.
Dupa cateva clipe de gandit, mi-am luat inima in dinti, la figurat, si mi-am dat suvitele de par de pe frunte ce se lipisera din cauza umezelii. Probabil era din cauza picaturilor ce ajunsesera in parul meu mai devreme, sau poate a transpiratiei din cauza emotiilor.
Mark era gelos, ma sarutase, imi vorbea atat de ciudat in ultima clipa... Iar eu muream de curiozitate sa vad daca intrebarea mea are vreun raspuns, indiferent care ar fi acela.
-Mark, tu... Tu ma iubesti?
Vocea mea rasuna in ecou in intunericul scarii blocului, iar inima imi apasa pieptul mai rau ca atunci cand aveam test la matematica. Asteptam raspunsul si nu doream nici in ruptul capului sa nu il primesc. Aveam totusi un tremur al corpului ce ma facu sa fiu din ce in ce mai nelinistit. Fiori imi cutremurau trupul plin de sentimente de emotie... Nu ma dezamagi!
Uitati aici si nextul si... ca sa va aduceti aminte de data trecuta :-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.
-Capitolul 12-
-Ce faci mai, posomoratule? am chicotit eu, venind langa el cu pasi rapizi si agatandu-ma de acesta.
-Te asteptam, spuse pe un ton vizibil nervos.
-Hai, zi-mi, de ce esti asa iritat?
-Cum de ce? Tu ti-ai gasit un loc de munca, iar eu nu. Povesteste-mi tot!
In timp ce i-am afisat un zambet rautacios, ne-am intors amandoi, mergand pe strada care ducea spre parc. Afara era racoare, putin inorat, insa destul de placut.
-Nu e cine stie ce, am inceput eu. Mi-a povestit cineva de club si m-am hotarat sa ma angajez. Trebuie doar sa ma plimb de colo-colo cu o tava in mana si sa iau comenzi. Nu e prea greu si nici plictisitor avand in vedere ca sunt multi clienti dupa ora sase.
-Dupa ora sase? tresari satenul de langa mine, oprindu-se din mers si privind spre fata mea cu o usoara ezitare. Adica, vrei sa spui ca e un club de noapte? tresari el din nou, incruntandu-se apoi.
-Nu chiar, am murmurat, dandu-mi seama defapt ce boacana facusem, dandu-ma de gol in acest mod.
Ar fi trebuit sa ii spun ca locul unde lucrez eu e un club de noapte, insa in alt mod si intr-o alta zi, poate. Acum ca stia, nu mai puteam ascunde mare lucru.
-Cine naiba ar angaja un pusti ca tine intr-un club de noapte?
-Matei, am raspuns, ezitand la inceput, dar iar ma luase gura pe dinainte. Si ce am eu? Crezi ca nu pot face fata?
-Nu e asta, Akita, dar gandeste-te putin, e un club de noapte, tu de abia daca ai implinit saisprezece ani. Nici nu ma gandeam ca Matei ar putea sa... Ah, idiotul ala pervers, stai sa vezi cand pun mana pe el.
-Nu te mai prosti, stiu sa imi port singur de griji. Uite, daca esti chiar asa suparat, sau mai bine zis gelos ca eu am un loc de munca, pot vorbi cu el sa te angajeze si pe tine.
-Nu multumesc, nu intr-un club de noapte, se rasti Mark, continuandu-si apoi mersul.
Pentru un timp am tacut amandoi, sunetul masinilor fiind singurul ce ne inconjura. Ajunsesem in parcul cel mai apropiat de casa mea si nici macar atunci nu am scos vreun sunet. Pana la urma am plecat amandoi de acolo si ne-am indreptat spre cinematograful din centrul orasului. Ne intelegeam din priviri si parca fiacre il ruga pe celalalt sa vorbeasca, ramanea doar cine va ceda primul.
-Nu mergem la un film? ceda Mark, afisand un zambet sters si apucandu-ma de mana pana in fata pancardei cu programul.
Destule filme se derulasera in acea zi, iar seara se parea ca era in premiera unul 3D. Am zambit slab, insa i-am aratat buzunarul gol, acesta dandu-si seama ca nu aveam bani. Se uita la el, insa si buzunarul sau era gol, asa ca am inceput amandoi sa pornim un ras prostesc.
-Stii, tu ar trebui sa ai bani, doar lucrezi.
-Iar vorbim despre asta? Lucrez doar de cateva zile, am atacat eu, incruntandu-ma.
Satenul afisa un zambet pervers, ce in ultima vreme il vedeam destul de des pe chipul sau. Am ridicat o spranceana in speranta ca imi va spune ce se petrece in mintea lui, dar se parea ca nu avea sa imi zica daca nu il intrebam.
-Ei? Ce s-a intamplat?
-M-am hotarat!
Am ridicat o spranceana, neintelegand exact ce fusese cu replica lui. Din nou nu mai spuse nimic cateva secunde, pana am cedat eu si l-am intrebat :
-In legatura cu ce te-ai hotarat?
-O sa lucrez cu tine in clubul lui Matei. Sigur o sa ma angajeze. Cum ziceai ca se numeste?
-Peaceful Night, am raspuns fara ezitare.
-Oh, numele asta ma cutremura, rosti, inchizandu-si ambii ochi pentru cateva secunde.
Trase aer adanc in piept, apoi ii deschise, privind spre cer, ceea ce am facut si eu in scurt timp. Se parea ca norii deja se adunasera pregatiti deasupra orasului, aruncand maretele picaturi cu atata forta incat orice ureche umana le putea auzi lovindu-se de pamant. In doar cateva secunde in jur se derulau numai bucati mici de cristal ce picau din cer, resemnandu-se. Uzi leoarca, am inceput a fugi in cautarea unui adapost, cel putin pana se oprea ploaia. In scurt timp ne-am ascuns in scara unui bloc, tragandu-ne rasuflarea. Era intuneric si racoare, iar un miros ciudat ne infunda narile. Totusi nu aveam cum sa plecam pe furtuna de afara ce incepuse a se inteti. Mark se aseza jos, pe una din treptele scarii, iar eu m-am dus langa fereastra si am privit neincetat picaturile ce se izbeau de materialul gros al geamului. Clipeam de fiecare data cand zgomote puternice isi faceau simtite prezenta - ceea ce se intampla destul de des.
Chipul blond al lui Yn se reflecta in locul chipului meu. Fata lui angelica imi aparea inainte, pe fereastra, printre picaturile dese de ploaie. Era numai imaginatia mea, bineinteles, caci niciun om normal nu ar fi umblat pe vremea asta afara. Mi-am scuturat capul, apoi m-am asezat langa Mark, tinandu-mi mainile pe langa corp.
-S-a intamplat ceva? intreba satenul observand probabil nelinistea mea.
-E vorba de Yn. Mereu imi apare in minte, mereu ma gandesc la el si la ceea ce a facut. Nu inteleg, Mark, de ce se intampla asta?
-Ah, Yn din nou, sopti satenul, lasandu-si capul in jos. Eu stiu ce s-a intamplat. Cred ca micutul meu prieten e indragostit, rosti pe un ton amuzat, apoi ma prinse de mana si se intoarse brusc spre mine. Il iubesti, Akita, trebuie sa recunosti asta!
Am tresarit cand vocea sa imi ajunse pana la urechi, gadilandu-mi timpanul.
-Dar nici macar nu pot face asta, e baiat si... nu pot.
-E imposibil sa nu-l iubesti! Dupa tot ce mi-ai zis, singurul lucru din asta e ca esti gelos pe faptul ca Yn e cu Saren, ca lui ii da mai multa importanta decat tie si... Atunci cand esti gelos, inseamna ca tii la persoana respectiva. Haide, spune-mi ca nu am dreptate.
Astepta cateva clipe cat sa imi lase mie sa gandesc catre ceea ce spusese si sa ii dau un raspuns, insa din partea mea nu primi decat un oftat. Stranse mai tare de mana mea, atragandu-mi parca atentia ca aveam sa ii dau un raspuns ce inceta sa apara.
-Deci am dreptate, se conforma acesta, dandu-mi drumul intr-un final si privindu-ma cateva secunde. In acel scurt timp imi analiza chipul de cateva ori, apoi zambi sters, intorcandu-si capul spre fereastra din fata noastra, la cativa metri, care inca era invadata de picaturi uriase.
Poate avea dreptate, poate chiar eram indragostit, caci in legatura cu gelozia, era perfect adevarat. Ma simteam foarte deranjat cand il stiam in prezenta lui Saren si chiar acum, poate era cu el, poate se simteau bine. Totusi nu imi puteam da seama de clipele amoroase intre doi baieti. Mi se parea ciudat, nu absurd, ci doar straniu. Cred ca era acelas lucru...
Privind spre fereastra, mi-am dat seama ca se intuneca din ce in ce mai mult. Ar fi fost timpul sa plec, probabil bunicii deja ma asteptau la cina, insa din pacate ploaia nu imi dadea voie. Partea buna era ca nu stateam singur aici, ci cu cel mai bun prieten, Mark. Insa ori cu el, ori fara el era cam acelas lucru caci de la ultima replica a lui nu a mai scos niciun sunet. Ii auzeam uneori respiratia intrerupta, insa doar atat, nimic mai mult. Starea lui ma ingrijora, asa ca m-am intors spre el si i-am zambit copilareste.
-Inca esti suparat ca eu am un loc de munca?
-Nu! imi raspunse direct, facandu-mi inima sa se opreasca din cauza tonului sau folosit.
-Atunci ce e?
-Sunt... ei bine, sunt gelos, mormai el, asezandu-si coatele pe genunchii usor departati unul de altul, apoi isi puse fruntea in palme, stand cu capul in jos, regretand parca faptul ca imi dezvaluise asta.
Acum singurul lucru ce il puteam auzi erau bataile inimii mele la reamintirea acelei propozitii ale sale, de acum cateva zile, cand imi spusese ca prin acele gesturi numite sarutari, persoana respectiva isi arata sentimentele. Atunci el ma sarutase si tot atunci imi explicase ce inseamna asta. Iar azi, ei bine, imi spusese ca cel gelos tine mult la persoana respectiva, iar eu ar fi trebuit sa fiu gelos pe Saren si el pe... Yn.
-Mark, am soptit, repetandu-i apoi numele mai tare ca prima data sa fiu sigur ca ma aude, dar nu reactiona in niciun fel.
Dupa cateva clipe de gandit, mi-am luat inima in dinti, la figurat, si mi-am dat suvitele de par de pe frunte ce se lipisera din cauza umezelii. Probabil era din cauza picaturilor ce ajunsesera in parul meu mai devreme, sau poate a transpiratiei din cauza emotiilor.
Mark era gelos, ma sarutase, imi vorbea atat de ciudat in ultima clipa... Iar eu muream de curiozitate sa vad daca intrebarea mea are vreun raspuns, indiferent care ar fi acela.
-Mark, tu... Tu ma iubesti?
Vocea mea rasuna in ecou in intunericul scarii blocului, iar inima imi apasa pieptul mai rau ca atunci cand aveam test la matematica. Asteptam raspunsul si nu doream nici in ruptul capului sa nu il primesc. Aveam totusi un tremur al corpului ce ma facu sa fiu din ce in ce mai nelinistit. Fiori imi cutremurau trupul plin de sentimente de emotie... Nu ma dezamagi!
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)