[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Hehe, ar cam trebui sa imi cer scuze ca v-am lasat in suspans ( dar haideti, ca nu a trecut mult timp ^^ ). In plus, ce rost ar mai avea vreun fic para suspans? Anyway, sunt aici cu nextul si sper ca nu am intarziat, dragelor .

-Capitolul 11-

Inima mi se stransese, se facuse cat un purice, cand am reusit sa imi dau seama ca pe langa mine si Matei, in incapere era chiar iubitul lui Yn. Nu stiam ce cauta el acolo. Poate lucra si el sau poate era un prieten foarte bun cu Matei. Speram totusi ca a doua varianta sa fie cea corecta.
Cat timp le analizam atent chipurile celor doi, aproape ca uitasem ca trebuie sa imi cer scuze si sa plec.
-Eu... Am gresit usa, am murmurat, lasandu-mi capul in jos cand privirea mea intalni zambetul ciudat pe care il avea Saren pe chip.
Ma simteam atat de privit, asa ca am facut un pas inapoi, apoi mi-am cerut scuze. Inca putin si aveam sa ies din camera, uitand toti trei de acest incident, insa vocea blondului se facu auzita pana la urechile mele.
-Ai completat fisele?
-D-da, am zis nesigur, aducandu-mi aminte ca sunt la Yu. O sa ti le aduca Yu dupa ce termina treaba, a zis ca se ocupa el de asta.
Tot timpul vorbisem cu capul aplecat, caci emotiile ar fi inceput sa apara daca il ridicam si ii priveam.
-Ok, atunci ne vedem maine la ora 18:00. Noapte buna! rosti Matei, apoi imi facu un semn scurt din mana, timp in care am iesit din incapere si am tras aer adanc in piept.
Nu stiu de ce ma precipitam atat de mult ca il vazusem pe el in acea incapere, sau poate ca motivul era destul de clar. Oare daca era Saren aici, era si Yn? Am dat negativ din cap, apoi, dupa ce am stat cateva clipe sprijinit cu spatele de peretele de langa usa, am plecat spre vestiar, unde m-am schimbat repede in hainele mele.
Am iesit repede din club, fiind atent sa cobor treptele ca nu cumva sa cad, caci inca eram ametit. Sunt sigur ca era din cauza oboselii, nu din cauza bauturii. Luasem doar doua guri, ce naiba!
In timp ce ma grabeam spre casa am scos telefonul din buzunar si am privit ceasul ce arata exact opt seara. Aveam destul timp sa mananc si sa imi fac temele pentru maine. Pentru inceput fusese destula munca, insa ma obisnuisem repede. Nu stiu cum imi picase vestea ca e un club de noapte, dar merita sa lucrez acolo pentru colegii de treaba si salariul bun.
Intunericul pusese deja stapanire pe oras, insa soarele inca se mai vedea la orizont, undeva ascuns, pregatit sa ii faca loc surorii lui. Am ajuns in fata casei si cand mi-am dat seama ca inca sunt singur, m-am trantit in pat si m-am dezbracat de hainele ce devenisera de mult incomode, ramanand doar in boxerii negri.
Odata ce m-am asezat pe asternuturile reci, gandurile si imaginile cu Saren si Yn goi in sala de clasa incepura iarasi sa imi cutremure mintea. De parca nu era deajuns ca aveam cosmaruri mereu cu acele amintiri, acum, ori de cate ori il vedeam pe blond sau pe iubitul sau, imi aduceam aminte de acele momente jenante in care am fost supus sa vad faptele.
Am prins colturile unei perne si am tras-o peste fata, apasand pe ea, de parca dorind sa imi ascund roseata fetei ce se formase din cauza nervilor. Am ramas cateva secunde asa, pana cand lipsa de aer imi cerea sa indepartez materialul moale.
Lenevisem destul timp in pat, asa ca am decis sa ma ocup repede de teme, incepand mai intai cu desenele si continuand cu compunerile la romana. Cu toate ca mai era decat o luna si se apropia vacanta, profesorii nu se sfiau sa ne dea teme la fel ca in mijlocul anului scolar.
Cand m-am apucat sa fac portretul bunicii pentru ora de maine de desen, am auzit telefonul de langa mine cum incepe sa vibreze, apoi sa continue cu o melodie pe care o alesesem drept ton de apel. Am raspuns repede, reusind sa surprind numele de pe ecran ce arata cine ma sunase.
-Buna Mark, am raspuns vesel, inca tinand creionul in mana dreapta si continuand sa il misc pe foaia alba, lasand urme cu mina.
-Buna Akita. Ce mai faci?
-Desenam.
-La ora asta? se auzi vocea colegului meu din telefon, ce parca mai mult tipa.
-Ei bine, am fost cam ocupat astazi, doar acum am mai avut ceva timp liber.
Cat timp ma intreba ce am facut, pe unde am fost, schimband eu apoi subiectul daca el si-a scris, terminasem jumatate din portretul bunicii. Stand sa il privesc mai atent, ochii erau putin strambi, iar nasul cam lung, insa cu parul si conturul fetei ma descurcasem destul de bine. Mai aveam doar gura, acolo unde ma blocam de fiecare data.
-In fine, nu te-am sunat pentru asta. Voiam mai mult sa te anunt despre ce s-a intamplat in cele doua ore unde ai chiulit.
Si parca tonul vocii i se stinse cand aminti de asta, facandu-ma pe mine si mai curios. L-am lasat sa spuna fara sa pun alte intrebari, oprindu-ma din desenat.
-E vorba de Yn. Ma crezi ca nu a predat si nu a facut nimic orele alea? A stat la catedra, apoi se ducea la geam si a repetat drumul asta pana am ametit eu. Parea nervos si sunt sigur ca avea un motiv.
-Acum ce faci? Dai vina pe mine?
-Nu ma intelege gresit, Akita, voiam doar sa te anunt. Adica stiu ca il iubesti si tii mult la el si...
-Nu-l iubesc! Am intervenit eu repede revoltat, simtind cat de agitat sarisem din pat cand negasem acel lucru.
Defapt nu, nu il iubeam, tineam doar la el mai mult ca la un prieten. Nu cred ca il iubeam la fel de mult cum o facea Saren si nu i-as fi putut oferi niciodata ceea ce ii oferea el. Am tras aer adanc in piept, repetand din nou, de data asta pe un ton mai calm:
-Nu il iubesc. De unde ai mai scos-o si pe asta?
-Nu-l iubesti? Dar se vede de la o posta, chicoti Mark, insa se opri rapid, caci isi daduse seama cat de prost ma simteam in momentul ala. Ei bine, se vedea dupa fata lui cat de nelinistit si nervos era... Pun pariu ca dupa ce a plecat a fumat mai mult de un pachet de tigari... Adica, iti dai si tu seama...
-Dumnezeule, Mark, ce iti mai place sa dramatizezi. Nu inteleg de ce s-ar fi comportat asa.
-Poate ca... Poate ca si el simte ceva pentru tine si era ingrijorat ca ai lipsit.
-Mai taci odata ca nu e asa, am marait, apucandu-ma din nou sa desenez, pana cand am terminat.
Am trecut cu ochii peste desen si mi-am dat seama ca nu arata chiar atat de rau. L-am pus in dosar, apoi am tras caietul de romana mai aproape de mine, pregatit sa incep cu compunerea la romana. Nu am apucat sa pun nici macar data, ca i-am auzit propunerea satenului:
-Ce zici daca iesim putin? Nu e chiar asa intuneric afara si e frumos , nu bate vantul.
-La ora asta? am murmurat, inchizand repede caietul, fara a mai privi pe geam si ridicandu-ma in picioare, spunandu-i ca e perfect, insa problema era ca pana ajungea la mine si pana ne pregateam fiecare mai dura o ora, deci pierdeam timpul.
-Am uitat sa iti spun ca sunt prin apropierea casei tale.
-Cum asa?
-Ei bine, cautam ceva de munca si m-am dus la un chiosc de ziare unde am auzit ca angajeaza pe cineva.
-Si tu cauti? am intrebat, afisand un zambet pe buze. Eu ti-am luat-o inainte.
-Cum naiba? zise vizibil enervat.
I-am povestit despre locul de munca, insa am omis ca este un club de noapte si ca aflasem de el de la Matei si mai ales ca ma intalnisem cu Saren acolo. In plus, nici nu cred ca il interesa.
-Bine, ne intalnim peste cincisprezece minute, se auzi vocea lui, apoi am inchis amandoi, eu fiind nevoit sa ma imbrac in ceva de seara, cum ar fi fost perechea de pantaloni crem si un tricou, iar peste hanoracul gri cu inscriptiile rosi pe spate.
Zis si facut. Dupa cincisprezece minute ne-am intalnit amandoi langa chioscul de ziare de peste strada mea. Colegul meu era imbracat intr-o bluza de trening rosie, si pantaloni de aceeasi culoare, cu cateva dungi negre pe verticala.
I-am zambit cand i-am intalnit privirea, insa el nu imi intoarse zambetul la fel.