[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Nu e ca am uitat de fic, dar am fost ocupata. Sper ca nu e nicio problema ca am intarziat putinel Multumesc de comentarii si apropo, daca l-ati vrut pe Matei, pe Matei vi l-am dat. Citire placuta

-Capitolul 8-

Ochii mi s-au desprins cu cateva secunde inainte ca ceasul sa sune, acel ticait facandu-ma complet sa ma ridic din pat pentru a-l putea opri. Imi simteam ochii plini de cearcane, probabil de aceea prima data cand m-am ridicat in picioare a fost sa ma duc la baie si sa ma spal pe fata.
Cand mi-am adus aminte ce zi e azi, inima incepuse sa imi bata cu mai multa putere, simtind pulsul cum se accelereaza.
-Nu mai vreau, la naiba, nu mai vreau, m-am plans, nedorind in niciun fel sa ma duc la scoala si sa dau ochii cu cine nu ar fi trebuit.
Mi-am acoperit chipul umezit de noi lacrimi sarate cu palmele, in momentul in care s-au auzit pasi catre usa mea.
-Te-ai trezit, scumpule? se auzi vocea blanda a bunicii mele care din pacate nu ma putea alina indeajuns de mult incat sa ma convinga sa ma duc la scoala.
-Da, i-am raspuns cu o voce tremuranda, grabindu-ma sa ii deschid usa. Ar fi fost foarte nepoliticos din partea mea sa vorbesc cu dansa fara sa o deschid.
-Ce s-a intamplat, puiul meu? De ce plangi? intreba imediat ce-mi zari chipul umed si ochii rosi.
-Am avut doar un cosmar, am suspinat. Sunt bine acum, bunico.
I-am zambit sters, razand in sinea mea cand pentru un moment m-am gandit sa ii spun toata povestea pentru a ma descarca, dar sigur asta nu era cea mai buna idee.
" Nu sunt sanatos. ", mi-am zis putin nervos, apucandu-ma sa ma imbrac cand bunica ma lasa sa ma pregatesc.
Cu siguranta nu aveam sa ma duc la scoala! Nu-mi va simti cineva lipsa oricum.
Dupa ce m-am imbracat in perechea de pantaloni scurti crem, in carouri, tenesii verzi si tricoul la fel de verde ca ei, am iesit afara si mi-am luat la revedere, nu inante sa imi iau ghiozdanul care defapt nu ascundea niciun manual inauntrul sau. Parul il aveam la fel de ravasit ca aseara, insa cu doar cateva treceri rapide ale mainilor prin el l-am facut sa arate perfect.
M-am indreptat spre un drum opus scolii, inca nevenindu-mi sa cred ca chiulesc. Era pentru a doua oara, insa pentru prima oara cand o faceam de buna voie.
Priveam in urma simtindu-ma de parca Yn era in spatele meu si se uita in tot acest timp la mine, insa nici urma de el sau de alt cineva, mai ales la ora aceea a diminetii.
M-am dus spre cartierul lui Mark care oricum era plecat la scoala, deci nu avea cum sa ma vada, insa acum m-am intalnit cu cineva cunoscut si totusi atat de strain mie.
-Mai, mai, sa nu te mai cunosc, se auzi vocea blondului.
-Matei? am intrebat, ridicand o spranceana si apoi razand sec. Ce cauti aici?
Acea intrebare fusese pusa fara a o gandi, insa imi scapase probabil pe gura din cauza ca as putea fi parat. Matei rase la fel de sec ca mine, apoi se apropie cu pasi repezi, avand pentru o secunda impresia ca vrea sa ma ia in brate.
-La plimbare. E destul de racoare afara. Iar tu... Nu ar trebui sa fii la scoala? Cred ca il asteptai pe Mark, insa a plecat deja. Daca te grabesti il mai poti prinde, vorbi acesta repede, indicand cu mana drumul pe care o luase.
-Nu, nu veneam la Mark, am spus repede, dand negativ din cap, fara a-i mai raspunde si altor intrebari.
Ridica o spranceana de parca era surprins, apoi repeta intrebarea :
-Nu trebuia sa fii la scoala?
-Ba da, am zis incet, lasandu-mi capul in jos si scotand un oftat.
Nu ma pricep deloc sa mint, cu toate ca as fi vrut sa imi ascund aceste emotii cand o faceam, dar chipul si vocea ma tradau mereu. Eram invidios pe altii care minteau cu atata nerusinare, insa intr-adevar minciuna era folositoare in anumite momente.
Ma privi din nou surprins, insa nu am putut intelege clar ce a vrut sa zica cu urmatoarea replica :
-Vrei sa petrecem putin timp impreuna?
"Adica cum?", imi venea sa intreb, insa mi s-ar fi parut prea prostesc, ca o replica de copil, asa ca am acceptat dand doar aprobator din cap.
Am inceptu sa mergem pe o alee din spatele blocului lui Mark, ajungand la o terasa. Soarele nu era prea puternic asa ca ne-am asezat afara la una din mesele libere. Erau cate patru scaune la o masa, insa nu ne-a deranjat sa le eliminam pe celelalte doua si sa ramanem doar noi. Deasupra fiecarei mese era asezata cate o umbrela cu scopul de a te apara de razele inocente ale soarelui ce de abia aparuse pe cer si nu indraznea sa le trimita la noi. Am privit inauntru, cum chelnerita imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti, mulati si albi, cu un tricou de aceeasi culoare se apropie de noi. Deasupra acelui material de un alb imaculat era un sort negru cu numele tipei si inscriptia terasei "Arcobaleno" care, dupa spusele blondului, era cea mai buna terasa din oras, insemnand in italiana "Curcubeu".
Nu am asteptat mult si dupa ce ne-au fost inmanate meniurile cu lista plina de bauturi, si-a comandat fiecare cate ceva. Eu am luat un suc de portocale, natural , iar blondu si-a luat ceva asemanator, dar cu mai mult alcool decat niste portocale stoarse.
-Tu nu bei nimic de genul? se auzi vocea lui dupa ce comanda ne-a fost adusa.
Am chicotit scurt, putin timid, dand apoi din cap in semn negativ, auzind cum rade.
-Nu multumesc, am doar saisprezece ani, am recunoscut eu, dand din cap, de parca eram mandru de varsta mea.
-Eu la saispreze ani umblam non-stop prin cluburi si nu lipseau tigarile si alcoolul.
-Vrei sa spui ca acum ai saptesprezece ani? am intrebat eu sarcastic, privind in paharul imens din fasa mea, gustand din suc, simtindu-i pulpa si aroma racoritoare de portocale.
-Nu, am aproape douazeci si cinci.
Mai ca m-am inecat cu sucul cand i-am auzit varsta,incercand din rasputeri sa inghit acel nod care mi se formase in gat. Douazeci si cinci de ani era ceva la felul in care arata el. Sau poate eu nu ma pricepeam asa de bine la ghicitul varstei.
-Ce? Te sperie ca umblii cu unul de douazeci si cinci? chicoti, luand o gura mare din paharul sau, aproape golindu-l dintr-o inghititura.
-Ba nu, am ripostat. Nu ma deranjeaza varsta nimanui, insa nu pareai a fii asa batran.
-Batran? marai blondul.
-Glumeam.
Am inghitit in sec cand am vazut cat de repede consuma acel lichid care pe mine doar mirosul sau ma imbata. Dupa ce am baut si eu, am mai stat la masa, vorbind alte chestii destul de plictisitoare, insa eram dispus sa discut despre asta caci oricum ceva mai bun de facut nu aveam. M-a intrebat cu cine locuiesc, cat de bine ma inteleg cu Mark, daca am un job sau daca as fi interesat sa castig niste bani in plus. Raspunsurile mele erau scurte, dar concrete, spunand exact ceea ce ar vrea el sa stie. Fata de mine, el stia cum sa puna intrebarile astfel incat cel cu care vorbea sa ii raspunda asigurat, insa eu de abia daca primeam ca raspuns un amarat de "Da" sau de "Nu".
-Ce zici, ai vrea sa iti castigi banii singur?
-Normal, ce intrebare mai e si asta? Umm... atata timp cat nu e mult de munca pentru un pusti ca mine.
-Daca ti se pare greu sa duci o tava de colo pana colo, atunci nu cred ca ai vreo sansa sa fii angajat.
Tocmai imi propusese sa fiu angajat la clubul sau pentru ca avea nevoie de chelneri. Se deschisese acum cateva zile si deja clientii incepeau sa apara ca pe banda rulanta, iar cei doi tipi ai personalului nu se prea tineau de treaba, asa ca mai avea nevoie de cativa oameni. Se gandise la mine pentru ca, mi-a zis ca din spusele lui Mark chiar caut o slujba usoara si unde as putea sa castig ceva bani pentru a-mi ajuta bunicii ce aveau pensia mica.
-Nu, nu mi se pare deloc greu. Si cam cat platesti?
-Destul de mult, spuse cu o voce putin rpgusita, de parca spera sa nu ajung la intrebarea asta. Zambi scurt in coltul gurii, apoi reveni la expresia lui serioasa. Nu e nicio problema daca va dura raspunsul tau, nu te grabesc, insa mi-ar face placere sa lucrezi in clubul meu, mai ales ca ne si cunoastem si pot avea incredere. Vezi tu, majoritatea timpului sunt plecat si nu ma simt bine cand stiu ca tipii aia sunt acolo, iar gandul imi sta numai ca fura bani. Egoistul de mine!
-Cam cati ani au tipii aia?
-Cine mai stie? Scrie pe tampitele alea de foi de inscriere. In jur de douazeci.
-Douazeci? am tipat eu, prinzand nesigur paharul gol intre maini.
Rase scurt, probabil din cauza expresiei mele, insa ma anunta sa stau calm ca sunt de treaba, poate putin prea vorbareti. Dupa ce imi mai povesti despre propunerea lui ne-am ridicat si am plecat, nu inainte ca blondul sa plateasca. Nu stiu cauza, insa ne-am indreptat spre liceul unde invatam.
-Ar fi bine sa te duci la ore. Nu e frumos sa ai multe absente. In plus, mai ai timp sa ajungi, nu ai pierdut decat primele doua ore.
Aducandu-mi bine aminte orarul, cele doua ore erau chiar cele de matematica, deci am scapat cu uturinta de domnul Utaru. La propunerea blondului aveam sa ma gandesc toata ziua la scoala ca tpt nu aveam cartile la mine, asa ca mi-am luat la revedere si i-am multumit pentru suc si pentru locul de munca oferit. Cu siguranta trebuaia sa ma angajez. Platea bine si, in plus, ne si cunosteam, asa ca ar fi fost perfecta acea sluja pentru mine.
Intotdeauna mi-a placut sa port un costum de chelner!