[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Multumesc de commuri, sweethearts I'm here with teh next ^^.

-Capitolul 7-

Ne mai vedem, incepu Matei, facandu-ne scurt cu mana si dandu-mi seama ca nu avea sa ne urmeze pana sus, din fericire. Dupa ce tipul pleca, deja simteam fluturasi in stomac pentru ca stiam ca o sa am de dat niste explicatii. Am urcat amandoi in scara blocului, Mark luand-o inainte pentru ca el avea cheiea de la apartament.
Dupa ce deschise usa si amandoi intraram, incepuse chinul si emotiile.
-Ti-am mai zis ca nu sti sa minti, asa ca spune tot. Ce naiba a mai facut Yn de data asta?
Tonul cu care imi vorbea era foarte serios, facandu-ma sa ii spun tot adevaraul. Inainte de a-mi desprinde buzele si a-i explica, in coltul ochilor se stransesera deja niste lacrimi. Ma simteam la fel de prost ca inainte, poate chiar mai rau, pentru ca il mintisem pe saten.
-Nu o sa iti vina sa crezi... Erau acolo amandoi, pe catedra si... am murmurat, lasandu-mi capul in jos si trantindu-ma pe canapea, cu palmele pe chip pentru a-mi ascunde fata umeda.
-Haide Aki, mie imi poti spune, se planse Mark, asezandu-se langa mine si luandu-mi mana intr-a sa. Incepu sa ma consoleze, insa nu stiam cum sa ma exprim, caci ceea ce facuse Yn impreuna cu Saren mi se parea foarte rusinos si parca eram in locul lor, fiind nevoit sa spun in fata a mii de oameni ce am facut la scoala. Atat de ciudat ma simteam, chiar daca nu aveam nicio vina.
-Cine si ce a facut? insista satenul.
-Nu pot , Mark... Nu pot sa spun, m-am plans, incercand sa il privesc cu coada ochiului.
Ma incuraja ca un prieten bun ce era, reusind sa ma convinga.
-Yn si Saren, am inceput eu pe un ton stins, dandu-mi mainile de pe fata ca sa ma pot face auzit. Erau pe catedra din a doua clasa de la parter, goi amandoi, fiindu-le expusa fiecare particica a corpului. Gemeau de placere, atat Saren cat si Yn. Nu inteleg cum ii raspundea profesorul de matematica fiecarui sarut si cat de bine se simtea sub el. Nu inteleg Mark, de ce a facut asta?
Satenul isi dadu ochii peste cap, apoi imi prinse obrajii intre palmele sale, obligandu-ma astfel sa il privesc atent in ochi.
-Cand iubesti persoana de langa tine, nu te impiedica nimeni sa faci astfel de lucruri. Iar tu, cred ca stii mai bine decat mine sentimentele lui Yn fata de Saren.
-Sa stii ca nu am vorbit foarte mult despre asta, mi s-a parut ciudat, i-am recunoscut eu, stergandu-mi lacrimile cu podul palmei.
Nu ma deranja faptul in sine, cat acest sentiment de gelozie pe care il simteam acum. Nu am fost niciodata impotriva acestor relatii, insa tot ciudate mi se pareau, asta pana cand am inceput sa simt si eu ceva pentru blond. Mi-am scuturat usor capul cand Mark ma stranse mai tare de obraji.
-Iar faza cu sarutarile nu e prea greu de inteles. Atata timp cat au fost placute, era si normal sa raspunda, mai ales ca astea sunt primele semne ca iubesti persoana de langa tine.
Mark ma speria cu fiecare secunda ce trecea, caci parea sa aibe multa experienta in explicatul relatiilor astora.
Nu am avut timp sa leg acele cuvinte spuse de el caci isi lipi buzele de ale mele, inchizandu-si ochii si impingand cu limba pana ce ajunse in lacasul umed al gurii mele. Isi invarti limba de cateva ori intr-un joc placut, dar nu i-am raspuns datorita inimii ce imi batea atat de straniu ca si cum ar fi iesit in orice clipa din pieptul meu, perforandu-l.
Dupa ce lipsa de aer isi facu prezenta, buzele noastre s-au desprins, lasandu-ma pe mine in urma cu o multime de intrebari si fiori.
-Acum intelegi? intreba, privindu-ma atent in ochii-mi cenusii.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa inteleg caci eram oricum confuz dinainte sa ma sarute. M-am ridicat repede, facandu-i semn sa imi dea hainele si restul cartilor, apoi am apucat repede ghiozdanul fara sa mai scot vreun sunet sau sa mai aduc aminte de sarut. Daca ar fi fost Yn in locul lui Mark, cred ca era altceva. Am scuturat iarasi capul, dandu-mi o palma usoara peste cap datorita acestor ganduri.
-Scuze daca te-a deranjat acel sarut, murmura el, fiind probabil pentru prima data cand ii auzeam acel ton.
Am facut un semn simplu cu mana, ca si cum il anuntam ca nu ma deranjase, insa inima mea spusese altceva. Continua sa bata cu atata putere, incat imi provoca o durere suportabila, insa infricosatoare.
In cateva momente m-am aflat afara, printre multimea de vecini ai satenului. Fara sa stau pe ganduri, m-am dus spre casa cu pasi grabiti, caci aveam mult de mers. Incercam din rasputeri sa ma abtin din plans, dar simteam cu fiecare pas pe care il faceam, mici picaturi in coltul ochilor ce stateau sa cada.
Ma simteam patetic, jenat de ceea ce avea sa urmeze, caci nu intelegeam pentru ce si cine plangeam. Ma simteam singur si gol in mijlocul desertului. Poate eram mult mai fericit acolo, decat aici, traind aceste sentimente dureroase.
In timp ce inaintam, incercand sa ma desprind de realitate, ma gandeam la vorbele si gesturile lui Mark. Niciodata nu l-am inteles pe deplin, niciodata nu mi-a dat o impresie concreta ca sa stiu ce simte.
Mi-am scuturat capul, auzindu-i vocea atunci cand mi-a soptit acea replica ce pentru moment ma impresionase : "Iar faza cu sarutarile nu e prea greu de inteles. Atata timp cat au fost placute, era si normal sa raspunda, mai ales ca astea sunt primele semne ca iubesti persoana de langa tine."
Brusc m-am oprit in loc cand vocea sa ajunsese deja cu mii de decibeli mai tare, deranjandu-mi creierul si scotandu-ma din transa fictiunii.
Ceea ce simtea Mark pentru mine era... dragoste? Atunci cum se facea faptul ca dupa acea replica m-a sarutat cu atata tandrete si pasiune. Am simtit cum trupul mi se cutremura, doar din cauza ca nu imi dadusem seama de asta pana acum. Am privit in urma mea, in speranta ca ii voi vedea blocul si ca voi avea destul curaj ca sa ma intorc inapoi si sa vorbim, insa era prea tarziu, blocul nu se mai vedea, nici macar strada din apropierea lui.
Am continuat sa merg nesigur pe sentimentele ce le purta Mark pentru mine, balansandu-mi capul la orice idee prosteasca ce imi trecea in acel moment prin minte.
In momentele in care clipeam, acele milisecunde in care imi aveam ochii inchisi, imaginile satenului imi apareau in minte, aducand cu ele atingerile sale si sarutarile. Inca nu intelegeam cum e sa fi indragostit de o persoana de acelas sex, pentru ca, speriindu-ma atat de mult, era totusi un sentiment placut sa il stii pe cel ce il iubesti si te iubeste, atat de aproape de tine.
Cum mi-as fi putut da seama daca simteam ceva pentru Mark sau Yn? De care dintre ei eram indragostit? Pe cine eram defapt gelos?
Atatea intrebari si atatea raspunsuri intarziate...
Am oftat, reusind sa ajung la timp la cina pregatita de bunica mea. Dupa ce m-am spalat pe maini si am trecut la masa, am fost deja asaltat de intrebari.
-Ce s-a petrecut azi, scumpul meu? intreba vocea femeii in varsta ce imi pregatise supa.
In cel mai bun caz, isi daduse seama de nelinistea ce o aveam pe chipul meu ce ma trada intotdeauna. Am apucat lingura intre degete, incepand sa mananc, standu-mi parca un nod in gat ce nu imi dadea voie sa inghit sau sa vorbesc.
Am tras aer adanc in piept, luand de cateva ori din mancare si ridicandu-mi privirea asupra femeii cu parul carunt si fata brazdata de riduri din fata mea.
-Nu prea multe, sunt doar obosit, am mintit-o eu, stiind ca aceasta replica ii va inchide gandul de la o orice alta intrebare, avand chiar dreptate vazand ca pleaca de langa mine, sarutandu-mi scurt fruntea si spunandu-mi noapte buna.
Dupa ce am terminat de mancat, am strans masa, apoi am pornit spre camera mea. Somn nu aveam, caci gandurile din acea zi imi spulberau orice urma de oboseala. Totusi, as fi vrut sa dorm si sa imi pierd cunostinta, iar atunci cand aveam sa fiu treaz, sa ma aflu deja intr-o alta lume.
Probabil de vina erau acele multe carti science-fiction pe care le citisem, asa ca oboseala ma dobori de cum am inchis ochii.
Viitorul aparea in culori din ce in ce mai sumbre, cu lumea ca un vast camp de mine caruia eu riscam in orice moment sa-i devin detonatorul.