Avril Lavigne.

[Unia]

I used to love Avril. Da, e era cântăreţa mea preferată până să dau de metal şi să văd ce înseamnă o voce bună. Avril are ceva care te face s-o iubeşti, e simpatică şi jucăuşă, dar am mereu impresia că nu se maturizează şi că melodiile noi pe care le scoate au acelaşi mesaj. Mi-a plăcea să văd ceva diferit, m-am cam săturat de ideea de adolescnetă rebelă care face mereu ce vrea. Îmi plăcea imaginea ei de la început, era tipa băieţoasă care ştie să se distreze, dar de când s-a făcut blondă, nu ştiu ce să mai zic, mi se pare că devine mult prea comună. Îmi place vocea ei şi mai ascult din când în când melodii mai vechi, care au o anumită însemnătate pentru mine, dar nu mai sunt de mult un fan. I miss the old Avril.

Melodiile mele preferate, de pe vremea când o ascultam zilnic, au rămas cele lente, de dragoste, like: I will be (întotdeauna o să-mi placă melodia asta), Keep holding on, Slipped away, I'm with you, Fall to peices. Mai îmi plăceau şi Losing Grip şi Forgotten, dar acum a început să-mi scadă inetersul pentru ele.