Hello eu si Miky.Shor ne-am decis sa mai scris un fic in colaborare. Acesta va avea doua sezoane si... deja cred ca am spus prea multe si as strica toate surprinzele so o sa aflati pe parcurs mai multe:D Lectura placuta!
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Sasuke:
Stateam pe pervazul geamului din camera de hotel. Priveam ingandurat furtuna de afara. Picaturile mari de ploaie se izbeau violent de sticla geamului provocand un sunet surd. Intunericul si tacerea mormant din incapere ma facu sa stau acolo, cuminte si cu ghenunchii la piept, privind in gol afara. Totul era perfect incainte sa se intample asta... inainte sa inceapa totul...
-Fratioare, nu pot sa dorm... ma sperie tunetele si fulgerele, ma trezeste la realitate o voce de copil.
Imi intorc capul spre pat, unde un baietel isi freca somnoros ochisorii, stand in sezut. M-am dat jos de pe pervaz si m-am asezat pe pat langa micuta fiinta. I-am mangaiat usor crestetul capului, apoi l-am pus din nou pe perna. M-am asezat langa el si i-am spus ca nu are de ce sa se teama si ca voi fi langa el sa il protejez. Fratiorul meu Akimitsu sau Aki, cum imi place sa ii spun, imi zambi inocent si isi inchise ochii mari si negri ca abisul, adormind pe loc. Aki are cinci anisori. Daca te uiti la el zici ca sunt eu in varianta micuta cu ochii lui mari, negrii si parul acela ravasit, asemenea penelor corbului. Parintii mi-au dat vestea pe cand aveam cincisprezece ani. Fusesem total socat si invidios pentru ca ma gandeam ca de acum el va fi prioritatea numarul unu si pe mine ma vor da la o parte. Timp de noua luni fusesera certuri sau mai bine spus scandaluri intre mine si parintii mei care se terminau cu replici dure si cu usi trantite din partea mea. Simteam un sentiment de ura, gelozie pentru copilul care nici nu apucase sa se nasca si sa il vad. Incercasem sa nu ma gandesc la zgatia aia care in curand avea sa vina pe lume, si sa incerc sa gasesc partea plina a paharului, insa esuam lamentabil. Ii vorbisem mamei cum nu prea imi convine de noul membru al familiei si incercam sa o conving sa renunte la copil, dar ma trezisem cu o palma din partea ei. Mama nu vroia nici in ruptul capului sa renunte la copil spre disperarea mea. Din discutia calma din care credeam credeam ca am ies invingator, s-a transformat intr-un scandal monstru. Nu imi placea sa ma cert cu parintii mei dar noul membru al familiei nu avea sa primeasca un calduros "bun venit" din partea mea.
Cand veni si ziua cea mare pentru mama mea, tata o dusese la spital si ramansese acolo sa il vada pe Aki, spre deosebire de mine care am ramas acasa. Stateam pe pat, privind ingandurat tavanul. Ma simteam nervos... In minte aveam imagini oribile care imi aratau momentul cand ai mei aveau sa vina acasa cu inca un copil. Tata parea fericit, iar mama avea si ea zambetul pe buze tinand in brate un bebelus in fasa. Mi-am deschis ochii si dintr-o data inima incepuse sa imi bata puternic. Am inceput sa reiau toate evenimentele, certurile si usile trantite care se petrecusera in ultimele noua luni. Cred ca abia acum realizam ca totul fusese in zadar... certurile... vorbele grele aruncate in momente de tensiune... si pentru ce? Ce satisfactie imi provocau? Niciuna... ci ma desprindeau din ce in ce mai mult de parintii mei in loc sa ma bucur de nou fratior si sa o ajut pe mama pe timpul sarcinii. M-am ridicat in sezut si am luat poza de pe noptiera mea. Era tata, mama si eu... cand eram micut. Am suras si am pus-o la loc. Nu mi se parea corect ca eu sa il urasc pe asta micu, nou venit. Plus ca nu avea nicio vina si sigur isi dorea un fratior mai mare care sa se joace cu el si sa il protejeze. In secunda doi mi-am luat geaca pe mine si am zbughit-o pe usa. Alergam pe strazile aglomerate, imbrancind oamenii si cerandu-mi scuze peste umar. Trebuia sa ajung la spital cat puteam de repede, de preferat inainte sa nasca mama. Peste canteva minute am ajuns unde trebuia. Am coborat din lift, la etajul al treilea si m-am indreptat spre sala de nasteri. Pe culoar era tata, care facea ture de la un capat la celalalt, fiind foarte incordat si emotionat. Nu il condamnam pentru ca si eu ma simteam la fel... ba chiar mult mai mult de atat. Cand m-a observat s-a oprit brusc si ma privit uimit. Sunt sigur ca se intreba cum de am venit eu, care nu vroiam un fratior, aici. I-am povestit in fuga tatei ca in final am acceptat ideea de a avea un fratior si chiar ma bucura chestia. Era incantat... si vedeam asta pe fata lui, apoi din sala iesi doctorul spunand ca mama a avut o nastere usoara, fara stres si ca ea si noul nascut se simt foarte bine. Tata ma ruga sa astept pe hol putin timp, apoi intra in sala. M-am asezat pe unele din scaunele din plastic foarte incomode. Inima imi batea foarte tare, gata sa sara din piept, palmele imi transpirasera la cat de mult le frecasem intre ele, iar ochii imi fugeau in toate partile. Oare cum va arata?... Ca oricare alt bebelus, cum ar putea sa arate? Doamne ce intrebari imi mai pun si eu. Usa salonului se deschise incet, iar tata aparu de dupa ea. M-am ridicat rapid in picioare, inaintand cativa pasi, in timp ce il priveam fix cum zambeste pana la urechi.
-Haide intra, sa cunosti pe cineva, imi spuse el
Vorbele lui imi erau ca un ecou in minte, in timp ce paseam sfios inauntru. Mama statea intr-un pat, rezemata de marginea lui, in timp ce legana un bebelus. Isi ridica privirea, zarindu-ma si imi facu semn sa ma apropii. Am inghitit in sec. Odata ajuns m-am asezat langa ea si mi-am inchis rapid ochii. Mama imi saruta fruntea si imi spuse sa deschid ochii pentru ca ma portca o pisica fricoasa. Uff... urasc cand are dreptate. Trebuie neaparat sa imi revin, ma fac de tot rasul. Mi-am luat cu grija fratiorul in brate. Era cea mai dragalasa fiinta pe care o vazusem pana atunci. Fata lui era asa de micuta si n-am sa uit niciodata momentul cand isi deschise ochii si ma privi inocent.
Insa acum dupa cinci ani, cand am douazeci de ani, s-au schimbat foarte multe. Primul soc l-am avut cand implinisem 17 ani. Intr-o seara linistita cand avea grija de Aki, m-am trezit cu politia la usa anuntandu-ma ca parintii mei sunt morti. Plecasera de cateva zile, intr-o calatorie, dar se pare ca la intoarcerea in tara avionul lor a luat foc. Nu imi venea sa cred. Trebuia de acum sa am grija de fratiorul meu singur. Mi-am intrerupt studiile si mi-am cautat un loc de munca insa cine vroia sa angajeze un pusti ca mine? Trebuia sa fac rost de bani. Aki avea nevoie de multe, avea numai doi anisori. Eram in criza de timp, de bani asa ca am recurs sa ma imprumut de la camatari. Stiu, era o nebunie, dar trebuia sa imi intretin fratiorul intr-un fel sau altul. Totul fusese vis si armonie pana cand a venit vremea sa le dau inapoi suma de bani plus dobanda foarte consistenta. Le dadeam sume mici deoarece abia reusisem sa conving pe cineva sa ma angajeze. Bineinteles ca ei nu erau multumiti, asa ca incepusera sa ma ameninte din ce in ce mai des ca il vor omora pe Aki daca nu primesc banii la termenul stabilit. Incet, incet, simteam ca imi pierd controlul ce ma definea si incepuse sa imi fie din ce in ce mai frica pentru viata fratiorului meu. Apoi intr-o dupa-amiaza, cand vorbeam la telefon in timpul turei mele de servici, Kiba un tip foarte de treaba, care avea sa imi ajunga cel mai bun prieten, imi auzise conversatia cu camatarii. Kiba, castaniul cu simtul mumorului si cu cele doua triunghiuri rosii ca sangele de pe obrajii sai, ma luase sub aripa sa. Imi platise datoriile la timp, si nu se oprise aici. Dupa ce am ajuns sa stim mai multe unul despre celalalt, m-a socat faptul ca el era unul dintre membrii gastii de camatari.
Al doilea soc a fost acela cand Kiba m-a anuntat ca ei, adica camatarii, sunt interesati de mine. Castaniul pusese cateva vorbe bune pentru mine la seful lui si acesta vroia sa ma cunoasca.
-Gandeste-te Sasuke! Imi spunea el. Asta ar putea fi sansa ta ca sa scapi de problema banilor si sa ii oferi lui Aki o copilarie frumoasa
-Printre gloante, droguri, sange si bani murdari? Da, ce mai copilarie frumoasa, ii spun dandu-mi ochii peste cap
-Toate astea pot sta departe de micut. Am pust vorba la tine ca esti un lider foarte bun. Lucrurile "murdare" cum ar fi omoratul oamenilor nu e de tine. Tu poti conduce anumite trupe din zole diferite ale orasului si sa ii pui pe altii sa omoare in locul tau si...
-Exista mai multe trupe in zona? Intreb interupandu-l
-Baby, New Jersey-ul e mare, spune el luandu-ma de dupa gat si facand cu mana prin fata mea. Iti garantez ca nu o sa regreti.
Si nu am regretat. Cateva zile mai tarziu m-am intalnit cu seful lui Kiba, Sasori. Era un tip roscat, cam de douazeci si doi de ani, masiv si infricosator, iar ochii sai rosii ca sangele ma analizau atent. Dupa cateva momente petrecute cu Sasori am ajuns la concluzia ca e un tip tare de treaba, mai ales ca impartasim aceeasi viata trista cu parinti morti si fratiori sau surioare in grija. M-a acceptata rapid, dupa ce a facut cateva "teste" cu mine sa vada cum ma descurc pe teren.
Kiba avusese dreptate. De atunci totul a prins o urma de speranta in plus, iar Aki fusese foarte incantat de noua lui colega de joaca, Zaia, surioara lui Sasori. Trecusera inca trei ani si devenisem mana dreapta a lui Sasori si ne mutasem "afacerea" in Madrid. Ma simteam mult mai increzator in mine, chiar daca stiam foarte bine ca ceea ce faceam era ilegal, dar viata e grea si trebuie sa supravietuiesti. Telefonul suna sacaitor pe noptiera.
-Sasori tu stii cat e ceasu`? zic in loc de salut
-Scuze Sasuke, dar trebuie sa te anunt ceva. Maine dimineata trebuie sa te intalnesti cu un nou client... sau mai bine zis o noua clienta.
-Inteleg..., ii spun devening mai serios
-O cheama Sakura Haruno si are nevoie urgenta de bani. Maine la 9 va ve-ti intalni in centrul orasului. Am sa te mai sun si dimineata sa iti dau mai multe detalii...
Poze:
Sasuke
Akimitsu sau Aki
Kiba
Sasori
Zaia
Sakura Haruno
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto (inafara de cele create de mine) care apartin lui Masashi Kishimoto. Si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Cap 1: Noua clienta
Sasuke:
Stateam pe pervazul geamului din camera de hotel. Priveam ingandurat furtuna de afara. Picaturile mari de ploaie se izbeau violent de sticla geamului provocand un sunet surd. Intunericul si tacerea mormant din incapere ma facu sa stau acolo, cuminte si cu ghenunchii la piept, privind in gol afara. Totul era perfect incainte sa se intample asta... inainte sa inceapa totul...
-Fratioare, nu pot sa dorm... ma sperie tunetele si fulgerele, ma trezeste la realitate o voce de copil.
Imi intorc capul spre pat, unde un baietel isi freca somnoros ochisorii, stand in sezut. M-am dat jos de pe pervaz si m-am asezat pe pat langa micuta fiinta. I-am mangaiat usor crestetul capului, apoi l-am pus din nou pe perna. M-am asezat langa el si i-am spus ca nu are de ce sa se teama si ca voi fi langa el sa il protejez. Fratiorul meu Akimitsu sau Aki, cum imi place sa ii spun, imi zambi inocent si isi inchise ochii mari si negri ca abisul, adormind pe loc. Aki are cinci anisori. Daca te uiti la el zici ca sunt eu in varianta micuta cu ochii lui mari, negrii si parul acela ravasit, asemenea penelor corbului. Parintii mi-au dat vestea pe cand aveam cincisprezece ani. Fusesem total socat si invidios pentru ca ma gandeam ca de acum el va fi prioritatea numarul unu si pe mine ma vor da la o parte. Timp de noua luni fusesera certuri sau mai bine spus scandaluri intre mine si parintii mei care se terminau cu replici dure si cu usi trantite din partea mea. Simteam un sentiment de ura, gelozie pentru copilul care nici nu apucase sa se nasca si sa il vad. Incercasem sa nu ma gandesc la zgatia aia care in curand avea sa vina pe lume, si sa incerc sa gasesc partea plina a paharului, insa esuam lamentabil. Ii vorbisem mamei cum nu prea imi convine de noul membru al familiei si incercam sa o conving sa renunte la copil, dar ma trezisem cu o palma din partea ei. Mama nu vroia nici in ruptul capului sa renunte la copil spre disperarea mea. Din discutia calma din care credeam credeam ca am ies invingator, s-a transformat intr-un scandal monstru. Nu imi placea sa ma cert cu parintii mei dar noul membru al familiei nu avea sa primeasca un calduros "bun venit" din partea mea.
Cand veni si ziua cea mare pentru mama mea, tata o dusese la spital si ramansese acolo sa il vada pe Aki, spre deosebire de mine care am ramas acasa. Stateam pe pat, privind ingandurat tavanul. Ma simteam nervos... In minte aveam imagini oribile care imi aratau momentul cand ai mei aveau sa vina acasa cu inca un copil. Tata parea fericit, iar mama avea si ea zambetul pe buze tinand in brate un bebelus in fasa. Mi-am deschis ochii si dintr-o data inima incepuse sa imi bata puternic. Am inceput sa reiau toate evenimentele, certurile si usile trantite care se petrecusera in ultimele noua luni. Cred ca abia acum realizam ca totul fusese in zadar... certurile... vorbele grele aruncate in momente de tensiune... si pentru ce? Ce satisfactie imi provocau? Niciuna... ci ma desprindeau din ce in ce mai mult de parintii mei in loc sa ma bucur de nou fratior si sa o ajut pe mama pe timpul sarcinii. M-am ridicat in sezut si am luat poza de pe noptiera mea. Era tata, mama si eu... cand eram micut. Am suras si am pus-o la loc. Nu mi se parea corect ca eu sa il urasc pe asta micu, nou venit. Plus ca nu avea nicio vina si sigur isi dorea un fratior mai mare care sa se joace cu el si sa il protejeze. In secunda doi mi-am luat geaca pe mine si am zbughit-o pe usa. Alergam pe strazile aglomerate, imbrancind oamenii si cerandu-mi scuze peste umar. Trebuia sa ajung la spital cat puteam de repede, de preferat inainte sa nasca mama. Peste canteva minute am ajuns unde trebuia. Am coborat din lift, la etajul al treilea si m-am indreptat spre sala de nasteri. Pe culoar era tata, care facea ture de la un capat la celalalt, fiind foarte incordat si emotionat. Nu il condamnam pentru ca si eu ma simteam la fel... ba chiar mult mai mult de atat. Cand m-a observat s-a oprit brusc si ma privit uimit. Sunt sigur ca se intreba cum de am venit eu, care nu vroiam un fratior, aici. I-am povestit in fuga tatei ca in final am acceptat ideea de a avea un fratior si chiar ma bucura chestia. Era incantat... si vedeam asta pe fata lui, apoi din sala iesi doctorul spunand ca mama a avut o nastere usoara, fara stres si ca ea si noul nascut se simt foarte bine. Tata ma ruga sa astept pe hol putin timp, apoi intra in sala. M-am asezat pe unele din scaunele din plastic foarte incomode. Inima imi batea foarte tare, gata sa sara din piept, palmele imi transpirasera la cat de mult le frecasem intre ele, iar ochii imi fugeau in toate partile. Oare cum va arata?... Ca oricare alt bebelus, cum ar putea sa arate? Doamne ce intrebari imi mai pun si eu. Usa salonului se deschise incet, iar tata aparu de dupa ea. M-am ridicat rapid in picioare, inaintand cativa pasi, in timp ce il priveam fix cum zambeste pana la urechi.
-Haide intra, sa cunosti pe cineva, imi spuse el
Vorbele lui imi erau ca un ecou in minte, in timp ce paseam sfios inauntru. Mama statea intr-un pat, rezemata de marginea lui, in timp ce legana un bebelus. Isi ridica privirea, zarindu-ma si imi facu semn sa ma apropii. Am inghitit in sec. Odata ajuns m-am asezat langa ea si mi-am inchis rapid ochii. Mama imi saruta fruntea si imi spuse sa deschid ochii pentru ca ma portca o pisica fricoasa. Uff... urasc cand are dreptate. Trebuie neaparat sa imi revin, ma fac de tot rasul. Mi-am luat cu grija fratiorul in brate. Era cea mai dragalasa fiinta pe care o vazusem pana atunci. Fata lui era asa de micuta si n-am sa uit niciodata momentul cand isi deschise ochii si ma privi inocent.
Insa acum dupa cinci ani, cand am douazeci de ani, s-au schimbat foarte multe. Primul soc l-am avut cand implinisem 17 ani. Intr-o seara linistita cand avea grija de Aki, m-am trezit cu politia la usa anuntandu-ma ca parintii mei sunt morti. Plecasera de cateva zile, intr-o calatorie, dar se pare ca la intoarcerea in tara avionul lor a luat foc. Nu imi venea sa cred. Trebuia de acum sa am grija de fratiorul meu singur. Mi-am intrerupt studiile si mi-am cautat un loc de munca insa cine vroia sa angajeze un pusti ca mine? Trebuia sa fac rost de bani. Aki avea nevoie de multe, avea numai doi anisori. Eram in criza de timp, de bani asa ca am recurs sa ma imprumut de la camatari. Stiu, era o nebunie, dar trebuia sa imi intretin fratiorul intr-un fel sau altul. Totul fusese vis si armonie pana cand a venit vremea sa le dau inapoi suma de bani plus dobanda foarte consistenta. Le dadeam sume mici deoarece abia reusisem sa conving pe cineva sa ma angajeze. Bineinteles ca ei nu erau multumiti, asa ca incepusera sa ma ameninte din ce in ce mai des ca il vor omora pe Aki daca nu primesc banii la termenul stabilit. Incet, incet, simteam ca imi pierd controlul ce ma definea si incepuse sa imi fie din ce in ce mai frica pentru viata fratiorului meu. Apoi intr-o dupa-amiaza, cand vorbeam la telefon in timpul turei mele de servici, Kiba un tip foarte de treaba, care avea sa imi ajunga cel mai bun prieten, imi auzise conversatia cu camatarii. Kiba, castaniul cu simtul mumorului si cu cele doua triunghiuri rosii ca sangele de pe obrajii sai, ma luase sub aripa sa. Imi platise datoriile la timp, si nu se oprise aici. Dupa ce am ajuns sa stim mai multe unul despre celalalt, m-a socat faptul ca el era unul dintre membrii gastii de camatari.
Al doilea soc a fost acela cand Kiba m-a anuntat ca ei, adica camatarii, sunt interesati de mine. Castaniul pusese cateva vorbe bune pentru mine la seful lui si acesta vroia sa ma cunoasca.
-Gandeste-te Sasuke! Imi spunea el. Asta ar putea fi sansa ta ca sa scapi de problema banilor si sa ii oferi lui Aki o copilarie frumoasa
-Printre gloante, droguri, sange si bani murdari? Da, ce mai copilarie frumoasa, ii spun dandu-mi ochii peste cap
-Toate astea pot sta departe de micut. Am pust vorba la tine ca esti un lider foarte bun. Lucrurile "murdare" cum ar fi omoratul oamenilor nu e de tine. Tu poti conduce anumite trupe din zole diferite ale orasului si sa ii pui pe altii sa omoare in locul tau si...
-Exista mai multe trupe in zona? Intreb interupandu-l
-Baby, New Jersey-ul e mare, spune el luandu-ma de dupa gat si facand cu mana prin fata mea. Iti garantez ca nu o sa regreti.
Si nu am regretat. Cateva zile mai tarziu m-am intalnit cu seful lui Kiba, Sasori. Era un tip roscat, cam de douazeci si doi de ani, masiv si infricosator, iar ochii sai rosii ca sangele ma analizau atent. Dupa cateva momente petrecute cu Sasori am ajuns la concluzia ca e un tip tare de treaba, mai ales ca impartasim aceeasi viata trista cu parinti morti si fratiori sau surioare in grija. M-a acceptata rapid, dupa ce a facut cateva "teste" cu mine sa vada cum ma descurc pe teren.
Kiba avusese dreptate. De atunci totul a prins o urma de speranta in plus, iar Aki fusese foarte incantat de noua lui colega de joaca, Zaia, surioara lui Sasori. Trecusera inca trei ani si devenisem mana dreapta a lui Sasori si ne mutasem "afacerea" in Madrid. Ma simteam mult mai increzator in mine, chiar daca stiam foarte bine ca ceea ce faceam era ilegal, dar viata e grea si trebuie sa supravietuiesti. Telefonul suna sacaitor pe noptiera.
-Sasori tu stii cat e ceasu`? zic in loc de salut
-Scuze Sasuke, dar trebuie sa te anunt ceva. Maine dimineata trebuie sa te intalnesti cu un nou client... sau mai bine zis o noua clienta.
-Inteleg..., ii spun devening mai serios
-O cheama Sakura Haruno si are nevoie urgenta de bani. Maine la 9 va ve-ti intalni in centrul orasului. Am sa te mai sun si dimineata sa iti dau mai multe detalii...
Poze:
Sasuke
Akimitsu sau Aki
Kiba
Sasori
Zaia
Sakura Haruno
![[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif]](https://78.media.tumblr.com/1fa01309f6a06e8897697fde88d52b53/tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif)
![[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif]](https://78.media.tumblr.com/043514a817b0a7fe5ffa2459d454d4da/tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif)