Mâine, victima poţi fi tu!

[Niska]

Mă întorceam de la o altă petrecere plictisitoare, urmând tradiția din fiacre duminică seara. Eram scârbită! Mă săturasem să văd atâția oameni, deoarece îmi aducea aminte de părinți, și nici nu puteam să le înțeleg stilul lor de viață pueril și sărăcăcios. Și.. totuși nu înțelegeam de ce continuăm să merg. Probabil se datora faptul că, doar așa puteam să-mi mențin locul stabil în societate, puteam să mă fac afirmata, plăcută, puteam să simt că fac parte dintr-un loc.Deşi duceam o viaţă destul de monotonă, în noaptea asta am ales sa fac ceva diferit, să evit aglomerația orașului. M-am decis că este mai plăcut pentru mine să merg pe cărarea din vechiul parc, ce ducea direct la apartamentul meu. Mai târziu însă, aveam să aflu că este o decizie proastă. Și nu, nu spuneam asta doar datorită faptului că pantofii cu toc înalt negrii cu fundița sclipitoare, ce se asortau perfect cu rochia mea incredibil de scurtă, mă incomodau. Și nici faptul că din cocul meu elegant se desprinseseră câteva fire rebele care odată cu vântul ușor haotic îmi intrau în ochi. Totul se datora senzației stranii pe care am simțit-o odată ce am pătruns în partea întunecată a parcului. Și iată că, simțurile mele nu mă lăsaseră baltă, în ciuda faptului că mă simțeam extrem de slăbită. În secunda următoare am putut simții o răsuflare caldă destul de aproape de ceafă, și o mână rece și violentă pe coapsa stângă, mană ce se simţea mult prea incomodă, şi ce continua să urce cu neruşinare. Am încercat să aprind cu mâna o făclie de lumină pe care urma să o aţâţ și mai tare aproape de pieptul demonului, pentru a-l distruge, însă acesta aproape că-mi zdrobii mâna cu forța lui. Am țipat puternic, înspăimântată de durere. Cu greu am reușit să-mi deschid aripile și să mă smucesc din brațele acelui nemernic, scoțând un gâfâit tot mai puternic. În acel moment am simțit pentru prima dată cu adevărat frică. Însă, cineva acolo sus părea să fie de partea mea. În timp ce un tip se avânta să ucidă demonul, ratându-l, acesta reușind să fugă, un altul, cu un chip luminos ce mi-a atras atenția, blond cu doi ochii negrii precum luceferii îmi oferi o mână, pentru a mă putea ridica. Tânărul a încercat să mă studieze subtil, deși evident că nu-i ieșise, și am putut să remarc asta.
- Frumuseţe şi numele tău este? îmi rosti el, pe un ton dulce. Era clar, urma să am o aventură ca oricare alta de până acum, cu un tip plin de el. Deja mă plictisisem de asta, însă, ceva m-a determinat să-i fac jocul.
- Aimee. am răspuns eu cu un glas dulce și totuși tremurat. Încă nu-mi revenisem după toată povestea asta. Conversația a continuat cu alte câteva replici dintre băieți, apoi am făcut cunoștință cu celălalt tânăr, care a evitat să-și pronunțe numele. Cu toate astea părea puțin mai liniștit și mai galant decât cel blond. Nu știam care mă atrăgea mai mult: cel obraznic sau cel amabil. Am rămas pe gânduri pentru câteva clipe..
- Oh, vă mulțumesc din suflet pentru ajutor! Eram atât de slăbită încât abia am reușit să scap din strânsoarea acelui monstru. Vă sunt veșnic îndatorată. Ce ați zice să mergem să bem ceva, undeva în apropiere. Știu o cafenea drăguță, imediat în faţă. Dealtfel, nici apartamentul meu nu este prea departe, dacă preferați ceva tărie. am rostit eu, cu un ton calm și plăcut, venindu-mi in fire. Mă simțeam amețită și derutată. Oare tocmai căutam să mă distrez? Ei bine.. și un înger singuratic ca mine merită câteva clipe de fericire, din când în când.

O.c.c.: Iertare dacă am exagerat. am vrut să compensez. Next una din fete addeh sau snow. ; *