15-07-2011, 01:31 PM
am adus next-ul :D
inca o data la multi anii pisicutei noastre (Twisty Emerald) cu ocazia asta, bucura-te de fiecare varsta pentru ca fiecare are stralucirea ei desi poate nu o vezi inca (and, you know, this chapter is for you so I hope you like it :*)
Search, nu-ti face griji, nu prea mai am ce actiune sa grabesc, cred ca capitolul 20 o sa fie ultimul :P
MercyD, probabil ceva elixir stors din sufletul meu (metaforing vorbit) :P
Capitolul 15
Hinata pov.
Probabil ca nu as fi putut dormii azi noapte. Totusi... asta ar fi insemnat doua nopti nedormite, ceea ce e prea mult pentru mine. Dar am adormit greu, mult mai greu decat de obicei.
Cred ca e prima noapte cand nu pot sa dorm si nu e vina lui. Pentru ca imaginea lui deja mi-a bantuit prea multe nopti tinandu-ma treaza ore intregi.
Si daca stau sa ma gandesc, nici macar nu stiu ce e cu insomnia asta care ma distruge de cateva nopti bune. Chiar mai conteaza...
Ma ridic repede din pat cand alarma telefonului incepe sa scoata primele zgomote. De data asta nu ma iritata. Nu am nici o dorinta de a mai dormi macar cateva minute.
Totusi nu renunt la cafeaua care a devenit o obisnuinta in ultimele zile. Nu ca pare sa aiba vreun efect prea puternic asupra mea dar cred ca a inceput sa-mi placa gustul ei amarui. Gust pe care cu doar cateva saptamani in urma il detestam atat de tare.
Abia acum realizez cat de mult ma schimbasem recent. Intr-un fel parca am uitat sa fiu acea fata timida si ciudata care o mai poti regasi doar in poze acuma. Am uitat sa ma emotionez cu o usurinta aberanta. Si zambesc atat de mult. Rad cu toata fiinta mea de fiecare lucru minor. De fiecare gluma spusa la intamplare care odata mi s-ar fi parut chiar prosteasca.
Dar odata cu toate astea am devenit si atat de nepasatoare cu tot ce se intampla in jurul meu. Fata de persoanele care spre surprinderea mea tin enorm la mine. In special fata de Ino. Abia acum realizez cat de mult am indepartat-o de mine. Nu i-am zis nimic nici macar de toata faza cu Kiba desi parea atat de afectata de suferinta mea. Am lasat-o pur si simplu in umbra. Si totusi, niciodata nu mi-a reprosat nimic, nu m-a luat la intrebari. Dar ieri, ieri s-a eliberat si tot ce a tinut in ea atata timp a erupt pur si simplu. Plangea...
Eram atat de obisnuita cu ea sa-si exprime reprosurile si nemultumirile prin tipete si lovituri incat m-a intreb daca nu a fost ceva mai mult. Poata toata chestia de ieri a fost doar o scuza ca sa se poata elibera fara sa-mi spuna de fapt motivul.
In orice caz, am sa aflu totul cat de curand.
Nu ma mai uit nici macar la ceas ce doar ies din casa si pornesc cu o viteza neobisnuita pentru mine spre scoala.
Ajung la scoala in final dupa ce scap de aglomeratia specifica orelor matinale . Se pare ca sunt printre codasi de data asta. Mda, trebuia sa se intample si asta odata.
Urc scarile la fel de grabita cum am parcurs si drumul si intru in clasa ca o avalansa. Toate privirle colegilor raman atintite asupra mea pentru cateva secunde. Cel putin acuma stiu toti ca sunt si eu in clasa asta. Desigur, asta ii doar partea pozitiva a lucrurilor...
Imi dau ochii peste cap dandu-le de inteles ca privirile lor ma irita si imi indrept privirea spre banca lui Ino. E acolo. Ea nu ma priveste. Probabil ca nu a facut-o de la inceput. Pana la urma e obisnuita si cu mine cea "furtunoasa" si imprevizibila.
Un ranjet imi apare pe fata de parca as fi castigat cine stie ce concurs. Ma duc la banca mea si imi arunc efectiv geanta pe scaun. Dupa o iau pe Ino de mana si o trag afara din clasa. Bine, cred ca mai mult o tarai desi nu prea opune nici ea rezistenta.
- Trebuie sa vorbim. Ce a fost cu toata faza de ieri? Si cum adica te obosim eu si Naruto pe tine?
I-am spus dintr-o rasuflare. Poate am fost prea directa si dura dar in momentul asta simt ca am tot dreptul.
Blonda isi lasa putin capul in jos fara sa zica nimic si respira mai greu de cateva ori dupa care iti deschide gura.
- Scuze Hina. Nu e vina ta, bine? E doar ca eu si Sai...
Nu mai continua si nici nu mai ii nevoie sa o faca. La naiba, deci asta insemna "ar trebui sa fi mai atenta la ce se intampla in jurul tau". Stiam eu ca e cava mai mare, dar Sai? Stiu sigur ca e indragostit de ea pana peste cap deci ce naiba a mers prost.
Imi scapa un oftat dupa care ii ridic chipul blondei facand-o sa ma priveasca.
- Hai, sa mergem! Nu am mai chiulit demult impreuna pana la urma.
Pe fata lui Ino apare un zambet micut si fara sa mai stam pe ganduri, iesim din scoala si ne indreptam spre un parculet. Unde am de gand sa o pun sa-mi povesteaca totul cu lux de amanunte. Pana la urma nu puteam lasa lucrurile sa o ia in directia asta. Macar atata.
Cand ajungem in parc, dupa multe insistente, o conving pe Ino sa-mi zica absolut totul. Nu am fost niciodata o prea buna ascultatoare dar macar se descarca putin.
Deci am ascultat toata povestea, normal ca exagerata si dramatizata la maxim. Desigur, din poveste ei trebuia sa reiasa ca Sai e singurul vinovat. Ca doar el e cel care i-a jignit "simtul artistic". O prostie pana la urma. Doar nu se astepta ca Sai sa accepte ei toate parerile sau gusturile. Mai ales cand s-a bagat pe domeniul lui.
Cred ca am oftat de nenumarate ori cat timp mi-a povestit. Toata chestia asta era o prostie din punctul meu de vedere. Un lucru atat de marunt pana la urma sa distruga o relatie ca a lor. Dar ea spunea cu o convingere falsa ca nu mai vrea sa-l vada niciodata desi lacrimile o tradau mult prea usor.
Bine, nu ca as fi oligata sau ceva dar i-am zis blondei sa lase lucrurile in seama mea. Si ca era timpul ca eu si Naruto sa ne recompensam pentru ignoranta cu care am tratat-o in ultimul timp. Normal ca Ino a acceptat imediat si starea ei de spirit a devenit vizibil mai buna. Deci ca sa nu pierdem si alte ore aiurea ne-am intors la scoala.
De data asta cand am trecut pragul usi privirea mea il cauta pe Naruto. Se pare ca e la el in banca, sta pe scaun privind undeva in gol presupun.
'Ce a patit?'. Nu , de data asta refuz sa ma ingrijorez pentru el. Poate mai tarziu, chiar acuma aveam lucruri mai importante de discutat cu el.
Ma indrept hotarata catre banca si imi trag un scaun langa el de parca acolo ar fi fost locul meu dintotdeauna. Imi simt bataile inimi amplificandu-se dar ciudat, obraji nu-i mai simt arzand atat de tare. In schimb ma cuprinde o stare de euforie ciudata. 'Nu e timp pentru asta. Nu te pierde Hinata' imi repet in gand si imi scutur putin capul ca sa-mi revin. Intre timp isi observa prezenta si blondul si ma priveste mirat si ciudat de insistent. Bineee, sper ca nu am nimic pe fata. Dar sa trecem la subiect.
- O sa trec direct la subiect. Surioara ta si prietenul ei au avut o cearta stupida urmata de o despartire la fel de stupida. Si... i-am promis la Ino ca vom avea noi grija sa...
Nu mai continui. Doar tac si ii astept reactia. Nu pare deloc surprins, probabil s-a obisnuit cu chesti de genu. In schimb, ii apare un zambet destul de ciudat pe fata. La naiba, incepe sa ma sperie.
- Si mie ce-mi iasa daca te ajut cu toata chestia asta?
Ma intreaba clipind putin din ochii. Dar astazi sunt altfel, chiar daca poate el nu a obseravat asta inca. Adica ma rog, intr-o oarecare masura.
- Placerea companiei mele.
Ii raspund prefacandu-ma calma si daruindu-i dupa un zambet micut. Acestuia ii scapa un chicotit dupa care ma priveste direct in ochii incercand poate sa ma intmideze. 'Nu astazi dragule'.
- Accept targul.
Doar atat si un zambet micut. De ajuns pentru moment as zice.
Naruto pov.
"Placerea companiei mele". A spus-o cu atata usurinta si cu un calm neobisnuit ei. De fapt, nimic din comportamentul ei de astazi nu-mi aducea aminte de ceva din comportamentul ei normal. Cu care m-am obisnuit atat de usor.
Si totusi... as fi un ipocrit daca as zice ca aceasta parte a ei nu ma atrage ingrozitor de tare. De ce? Pentru ca totul mi se pare atat de natural. Modul acesta de a fi al ei imi pare atat de potrivit pentru ea. Totusi, nu stiu de ce si-a ascuns acest caracter tot acest timp. Sau poate e doar o chestie de o zi. Poate incearca sa fie altfel macar pentru o zi ca o razvratire fata de "ea" cea cu care ne-a obisnuit.
Si de ce ma gadesc la toate astea acum. Poate ar trebui sa ma gandesc la un fel de "plan" despre cum o sa-i convingem pe soramea sa se impace cu artistul ei. Mda, cu siguranta nu sunt bun la chestii de genu si nici macar nu stiu motivul clar. Stiu doar ca e unul "stupid". Si totusi o chestie care noua ni se pare stupida poate sa o raneasca enorm pe surioara mea.
Si de ce ma stresez cu asta. Pana la urma Hinata cu siguranta s-a gandit la toate. Si apropo de ea, cat naiba mai are de gand sa intarzie? Cred ca de vreo zece minute o astept pe o banca care devine din ce in ce mai incomoda. Si pana la urma ea a stabilit locul si oraaa.
Si tocmai cand cica devin iritat, nu ca chiar as putea sa ma enervez pe ea, apare fugind ca o bezmetica spre banca unde urma sa-mi dau duhul cat de curand. Ma saluta scurt si nici nu apuc sa-i raspund ca incepe sa-mi explice cum ca eu o sa ma duc sa vorbesc cu Sai si ca trebuie sa-l conving sa-si ceara scuze. In timp ce ea o sa rezolve cu Ino si peste o ora ii aducem pe amandoi aici.
Accept cu oarecare retineri. Se pare ca pana la urma o sa ma "bucur" de compania lui Sai. Ma resemnez repede si ma duc spre brunet in timp ce Hinata o sa o convinga pe Ino. As zice ca am luat treaba mai usoara.
Deci ma deplasez pana la casa lui Sai si spre surprinderea mea tocmai iesea din casa. Ma indrept spre el cu pasi mari si cand ajung langa el imi trantesc o mana pe dupa ceafa lui.
- Fratioare. Spun entuziasmat. Ce-ar fi sa ne faci la toti o favoare si sa-i ceri scuze la soramea ca sa puteti trai fericiti si intregi pana la adanci batraneti?
Ii spun in timp ce afisez un ranjet gen " fa ce-ti zic sau o sa ai de suferit".
- Stii? Defapt tocmai mergeam spre ea si nu era nevoie sa te deplasezi pana aici.
- Perfect.
Si eu care credeam ca o sa trebuiasca sa trec la amenintari mai serioase.
Il iau pe Sai si ma intorc in parc unde se pare ca deja au ajuns fetele. Il imping pe Sai mai aproape de Ino pentru ca mi se pare ca are cateva retieri. Dupa o iau pe bruneta de mana si ne indepartam de ei.
- Stii ca eu locuiesc in partea cealalta, nu?
Ma intreaba bruneta continuand totusi sa vina dupa mine.
- Cine a spus ca te duc deja acasa?
Ii spun oprindu-ma si ma intorc brusc spre ea. Obraji ei capata o nunta usoara de rosu. Zambesc vizibil. Chiar imi era dor de asta.
Mergem mai departe fara sa ne spune nimic pana bruneta imi aduce la cunostinta ca e moarta de sete. Intram in ceva magazin ratacit de civilizatie si ne procuram ceva de baut. Pentru ca mi-a amintit ca si mie imi era destul de sete. Dupa ne asezam pe o banca mai retrasa.
- Esti diferita astazi.
Ii spun dintr-o data de parca tocmai m-am trezit dintr-un vis. Aceasta imi zambeste.
- Si nu-ti place?
- Ba da. Poate imi place chiar prea mult...
- Atunci o sa-ti placa si asta.
Imi spune in timp ce se apropie de mine si pentru cateva secunde buzele noastre se ating. Imi simt inima accelerandu-si bataile instantaneu si incep sa ma intreb daca trupul meu poate suporta asa ceva. Un zambet prostesc imi apare pe fata, ca un copil care tocmai primise acadeaua mult dorita.
Bruneta se ridica de pe banca si se departeaza de mine facandu-mi doar un mic salut micut cu mana. Eu in schimb raman pironit pe banca, privind-o cum se indeparteaza si incercand sa-mi calmez trupul.
Dupa cateva minute ma ridic si eu si pornesc spre casa incet. Afises acelas zambet urias acompaniat de o stare de totala euforie. Ma intreb daca o sa ma pot vreodata opri din zambit...
scuza-ti greselile de ortografie dar la mine nu se poate fara, si pentru cei interesati am inceput un nou fic la originale (nu m-ar supara deloc niste pareri despre el :) )
inca o data la multi anii pisicutei noastre (Twisty Emerald) cu ocazia asta, bucura-te de fiecare varsta pentru ca fiecare are stralucirea ei desi poate nu o vezi inca (and, you know, this chapter is for you so I hope you like it :*)
Search, nu-ti face griji, nu prea mai am ce actiune sa grabesc, cred ca capitolul 20 o sa fie ultimul :P
MercyD, probabil ceva elixir stors din sufletul meu (metaforing vorbit) :P
Capitolul 15
Hinata pov.
Probabil ca nu as fi putut dormii azi noapte. Totusi... asta ar fi insemnat doua nopti nedormite, ceea ce e prea mult pentru mine. Dar am adormit greu, mult mai greu decat de obicei.
Cred ca e prima noapte cand nu pot sa dorm si nu e vina lui. Pentru ca imaginea lui deja mi-a bantuit prea multe nopti tinandu-ma treaza ore intregi.
Si daca stau sa ma gandesc, nici macar nu stiu ce e cu insomnia asta care ma distruge de cateva nopti bune. Chiar mai conteaza...
Ma ridic repede din pat cand alarma telefonului incepe sa scoata primele zgomote. De data asta nu ma iritata. Nu am nici o dorinta de a mai dormi macar cateva minute.
Totusi nu renunt la cafeaua care a devenit o obisnuinta in ultimele zile. Nu ca pare sa aiba vreun efect prea puternic asupra mea dar cred ca a inceput sa-mi placa gustul ei amarui. Gust pe care cu doar cateva saptamani in urma il detestam atat de tare.
Abia acum realizez cat de mult ma schimbasem recent. Intr-un fel parca am uitat sa fiu acea fata timida si ciudata care o mai poti regasi doar in poze acuma. Am uitat sa ma emotionez cu o usurinta aberanta. Si zambesc atat de mult. Rad cu toata fiinta mea de fiecare lucru minor. De fiecare gluma spusa la intamplare care odata mi s-ar fi parut chiar prosteasca.
Dar odata cu toate astea am devenit si atat de nepasatoare cu tot ce se intampla in jurul meu. Fata de persoanele care spre surprinderea mea tin enorm la mine. In special fata de Ino. Abia acum realizez cat de mult am indepartat-o de mine. Nu i-am zis nimic nici macar de toata faza cu Kiba desi parea atat de afectata de suferinta mea. Am lasat-o pur si simplu in umbra. Si totusi, niciodata nu mi-a reprosat nimic, nu m-a luat la intrebari. Dar ieri, ieri s-a eliberat si tot ce a tinut in ea atata timp a erupt pur si simplu. Plangea...
Eram atat de obisnuita cu ea sa-si exprime reprosurile si nemultumirile prin tipete si lovituri incat m-a intreb daca nu a fost ceva mai mult. Poata toata chestia de ieri a fost doar o scuza ca sa se poata elibera fara sa-mi spuna de fapt motivul.
In orice caz, am sa aflu totul cat de curand.
Nu ma mai uit nici macar la ceas ce doar ies din casa si pornesc cu o viteza neobisnuita pentru mine spre scoala.
Ajung la scoala in final dupa ce scap de aglomeratia specifica orelor matinale . Se pare ca sunt printre codasi de data asta. Mda, trebuia sa se intample si asta odata.
Urc scarile la fel de grabita cum am parcurs si drumul si intru in clasa ca o avalansa. Toate privirle colegilor raman atintite asupra mea pentru cateva secunde. Cel putin acuma stiu toti ca sunt si eu in clasa asta. Desigur, asta ii doar partea pozitiva a lucrurilor...
Imi dau ochii peste cap dandu-le de inteles ca privirile lor ma irita si imi indrept privirea spre banca lui Ino. E acolo. Ea nu ma priveste. Probabil ca nu a facut-o de la inceput. Pana la urma e obisnuita si cu mine cea "furtunoasa" si imprevizibila.
Un ranjet imi apare pe fata de parca as fi castigat cine stie ce concurs. Ma duc la banca mea si imi arunc efectiv geanta pe scaun. Dupa o iau pe Ino de mana si o trag afara din clasa. Bine, cred ca mai mult o tarai desi nu prea opune nici ea rezistenta.
- Trebuie sa vorbim. Ce a fost cu toata faza de ieri? Si cum adica te obosim eu si Naruto pe tine?
I-am spus dintr-o rasuflare. Poate am fost prea directa si dura dar in momentul asta simt ca am tot dreptul.
Blonda isi lasa putin capul in jos fara sa zica nimic si respira mai greu de cateva ori dupa care iti deschide gura.
- Scuze Hina. Nu e vina ta, bine? E doar ca eu si Sai...
Nu mai continua si nici nu mai ii nevoie sa o faca. La naiba, deci asta insemna "ar trebui sa fi mai atenta la ce se intampla in jurul tau". Stiam eu ca e cava mai mare, dar Sai? Stiu sigur ca e indragostit de ea pana peste cap deci ce naiba a mers prost.
Imi scapa un oftat dupa care ii ridic chipul blondei facand-o sa ma priveasca.
- Hai, sa mergem! Nu am mai chiulit demult impreuna pana la urma.
Pe fata lui Ino apare un zambet micut si fara sa mai stam pe ganduri, iesim din scoala si ne indreptam spre un parculet. Unde am de gand sa o pun sa-mi povesteaca totul cu lux de amanunte. Pana la urma nu puteam lasa lucrurile sa o ia in directia asta. Macar atata.
Cand ajungem in parc, dupa multe insistente, o conving pe Ino sa-mi zica absolut totul. Nu am fost niciodata o prea buna ascultatoare dar macar se descarca putin.
Deci am ascultat toata povestea, normal ca exagerata si dramatizata la maxim. Desigur, din poveste ei trebuia sa reiasa ca Sai e singurul vinovat. Ca doar el e cel care i-a jignit "simtul artistic". O prostie pana la urma. Doar nu se astepta ca Sai sa accepte ei toate parerile sau gusturile. Mai ales cand s-a bagat pe domeniul lui.
Cred ca am oftat de nenumarate ori cat timp mi-a povestit. Toata chestia asta era o prostie din punctul meu de vedere. Un lucru atat de marunt pana la urma sa distruga o relatie ca a lor. Dar ea spunea cu o convingere falsa ca nu mai vrea sa-l vada niciodata desi lacrimile o tradau mult prea usor.
Bine, nu ca as fi oligata sau ceva dar i-am zis blondei sa lase lucrurile in seama mea. Si ca era timpul ca eu si Naruto sa ne recompensam pentru ignoranta cu care am tratat-o in ultimul timp. Normal ca Ino a acceptat imediat si starea ei de spirit a devenit vizibil mai buna. Deci ca sa nu pierdem si alte ore aiurea ne-am intors la scoala.
De data asta cand am trecut pragul usi privirea mea il cauta pe Naruto. Se pare ca e la el in banca, sta pe scaun privind undeva in gol presupun.
'Ce a patit?'. Nu , de data asta refuz sa ma ingrijorez pentru el. Poate mai tarziu, chiar acuma aveam lucruri mai importante de discutat cu el.
Ma indrept hotarata catre banca si imi trag un scaun langa el de parca acolo ar fi fost locul meu dintotdeauna. Imi simt bataile inimi amplificandu-se dar ciudat, obraji nu-i mai simt arzand atat de tare. In schimb ma cuprinde o stare de euforie ciudata. 'Nu e timp pentru asta. Nu te pierde Hinata' imi repet in gand si imi scutur putin capul ca sa-mi revin. Intre timp isi observa prezenta si blondul si ma priveste mirat si ciudat de insistent. Bineee, sper ca nu am nimic pe fata. Dar sa trecem la subiect.
- O sa trec direct la subiect. Surioara ta si prietenul ei au avut o cearta stupida urmata de o despartire la fel de stupida. Si... i-am promis la Ino ca vom avea noi grija sa...
Nu mai continui. Doar tac si ii astept reactia. Nu pare deloc surprins, probabil s-a obisnuit cu chesti de genu. In schimb, ii apare un zambet destul de ciudat pe fata. La naiba, incepe sa ma sperie.
- Si mie ce-mi iasa daca te ajut cu toata chestia asta?
Ma intreaba clipind putin din ochii. Dar astazi sunt altfel, chiar daca poate el nu a obseravat asta inca. Adica ma rog, intr-o oarecare masura.
- Placerea companiei mele.
Ii raspund prefacandu-ma calma si daruindu-i dupa un zambet micut. Acestuia ii scapa un chicotit dupa care ma priveste direct in ochii incercand poate sa ma intmideze. 'Nu astazi dragule'.
- Accept targul.
Doar atat si un zambet micut. De ajuns pentru moment as zice.
Naruto pov.
"Placerea companiei mele". A spus-o cu atata usurinta si cu un calm neobisnuit ei. De fapt, nimic din comportamentul ei de astazi nu-mi aducea aminte de ceva din comportamentul ei normal. Cu care m-am obisnuit atat de usor.
Si totusi... as fi un ipocrit daca as zice ca aceasta parte a ei nu ma atrage ingrozitor de tare. De ce? Pentru ca totul mi se pare atat de natural. Modul acesta de a fi al ei imi pare atat de potrivit pentru ea. Totusi, nu stiu de ce si-a ascuns acest caracter tot acest timp. Sau poate e doar o chestie de o zi. Poate incearca sa fie altfel macar pentru o zi ca o razvratire fata de "ea" cea cu care ne-a obisnuit.
Si de ce ma gadesc la toate astea acum. Poate ar trebui sa ma gandesc la un fel de "plan" despre cum o sa-i convingem pe soramea sa se impace cu artistul ei. Mda, cu siguranta nu sunt bun la chestii de genu si nici macar nu stiu motivul clar. Stiu doar ca e unul "stupid". Si totusi o chestie care noua ni se pare stupida poate sa o raneasca enorm pe surioara mea.
Si de ce ma stresez cu asta. Pana la urma Hinata cu siguranta s-a gandit la toate. Si apropo de ea, cat naiba mai are de gand sa intarzie? Cred ca de vreo zece minute o astept pe o banca care devine din ce in ce mai incomoda. Si pana la urma ea a stabilit locul si oraaa.
Si tocmai cand cica devin iritat, nu ca chiar as putea sa ma enervez pe ea, apare fugind ca o bezmetica spre banca unde urma sa-mi dau duhul cat de curand. Ma saluta scurt si nici nu apuc sa-i raspund ca incepe sa-mi explice cum ca eu o sa ma duc sa vorbesc cu Sai si ca trebuie sa-l conving sa-si ceara scuze. In timp ce ea o sa rezolve cu Ino si peste o ora ii aducem pe amandoi aici.
Accept cu oarecare retineri. Se pare ca pana la urma o sa ma "bucur" de compania lui Sai. Ma resemnez repede si ma duc spre brunet in timp ce Hinata o sa o convinga pe Ino. As zice ca am luat treaba mai usoara.
Deci ma deplasez pana la casa lui Sai si spre surprinderea mea tocmai iesea din casa. Ma indrept spre el cu pasi mari si cand ajung langa el imi trantesc o mana pe dupa ceafa lui.
- Fratioare. Spun entuziasmat. Ce-ar fi sa ne faci la toti o favoare si sa-i ceri scuze la soramea ca sa puteti trai fericiti si intregi pana la adanci batraneti?
Ii spun in timp ce afisez un ranjet gen " fa ce-ti zic sau o sa ai de suferit".
- Stii? Defapt tocmai mergeam spre ea si nu era nevoie sa te deplasezi pana aici.
- Perfect.
Si eu care credeam ca o sa trebuiasca sa trec la amenintari mai serioase.
Il iau pe Sai si ma intorc in parc unde se pare ca deja au ajuns fetele. Il imping pe Sai mai aproape de Ino pentru ca mi se pare ca are cateva retieri. Dupa o iau pe bruneta de mana si ne indepartam de ei.
- Stii ca eu locuiesc in partea cealalta, nu?
Ma intreaba bruneta continuand totusi sa vina dupa mine.
- Cine a spus ca te duc deja acasa?
Ii spun oprindu-ma si ma intorc brusc spre ea. Obraji ei capata o nunta usoara de rosu. Zambesc vizibil. Chiar imi era dor de asta.
Mergem mai departe fara sa ne spune nimic pana bruneta imi aduce la cunostinta ca e moarta de sete. Intram in ceva magazin ratacit de civilizatie si ne procuram ceva de baut. Pentru ca mi-a amintit ca si mie imi era destul de sete. Dupa ne asezam pe o banca mai retrasa.
- Esti diferita astazi.
Ii spun dintr-o data de parca tocmai m-am trezit dintr-un vis. Aceasta imi zambeste.
- Si nu-ti place?
- Ba da. Poate imi place chiar prea mult...
- Atunci o sa-ti placa si asta.
Imi spune in timp ce se apropie de mine si pentru cateva secunde buzele noastre se ating. Imi simt inima accelerandu-si bataile instantaneu si incep sa ma intreb daca trupul meu poate suporta asa ceva. Un zambet prostesc imi apare pe fata, ca un copil care tocmai primise acadeaua mult dorita.
Bruneta se ridica de pe banca si se departeaza de mine facandu-mi doar un mic salut micut cu mana. Eu in schimb raman pironit pe banca, privind-o cum se indeparteaza si incercand sa-mi calmez trupul.
Dupa cateva minute ma ridic si eu si pornesc spre casa incet. Afises acelas zambet urias acompaniat de o stare de totala euforie. Ma intreb daca o sa ma pot vreodata opri din zambit...
scuza-ti greselile de ortografie dar la mine nu se poate fara, si pentru cei interesati am inceput un nou fic la originale (nu m-ar supara deloc niste pareri despre el :) )
