Cainii vagabonzi

[Betty]

Nu am ceva cu ei , deşi uneori mă calcă pe nervi.
Şi nici nu-mi e frică de câini , am crescut cu ei de mică şi m-am obişnuit, plus ştiu că dacă eu nu mă i-au de ei, nici eu n-o să se i-a de mine. Şi deşi îmi e milă când îi văd murind de foame, ezit să le dau celor care nu stau pe lângă blocul meu mâncare fiindcă nu am nici un chef să mă trezesc muşcată de unul sau să aflu că alţii au fost muşcaţi căci le era câinilor foame. Mi se pare greşit ceea ce fac şi eu, dar deh...- prea bună - .
Apoi, nu sunt nici de acord cu eutaniserea lor. Dar de ce să-i omorâm? Mă întreb cum o fi dacă ar omorâ vreo 10 „de-ai noştri” , oare cum ne-am simţi noi? ._."
Nu ştiu, mă gândesc că ar de sute de ori mai bine dacă i-am duce într-un adăpost din care nu se fură mâncarea or smth like that - parcă se întâmplase asta o dată - , unde câinii nu ar fi maltraţi şi toate cele. Şi sunt sigură că exista măcar unul de genul acesta în România. :]
Eh, asta-i părerea mea şi nu cred că mi-o voi schimba prea curând.