[Terminat] "Good Boys Never Die" [naruto][+18]

[hiimera]

Dupa zile intregi am reusit si eu sa scriu ceva.. :))
Acest capitol e cu dedicatie pentru : Mina-chan fiindca mi-a mai dat idei. Si pentru ca este o cititoare fidela. :*
Sper sa va placa, inca nu e corectat de tot, la final nu am mai reusit, insa am sa revin cu un edit cat de repede pot.
Si da stiu ca nu este foarte lung, dar momentan atata am putut scrie.
Oricum in urmatorul capitol are sa fie mai multa actiune.. sper sa ca va multumiti si cu atat. ^^
Enjoy !

Capitolul X
~ Hinata ~

“- Esti o exceptie, din pacate nu putem sa punem mana pe tine, am fi ca si morti.
- Seful este strict in privinta fetelor pe care le prindem noi, insa tu esti mina cu aur, asa ca fi fata ascultatoare si spune tot ce stii sau daca nu...”

Ma bateti pana cand sangele inceapa sa-mi curga din gura, pana ce loviturile isi lasa amprenta usturator pe piele, iar mintea imi este invadata de spaima, urmata apoi de un tratament cutremurator, prin care toate oasele imi clentane si tremura in mine de frica acuta.
As putea sa va numesc “Demoni ai Satanei” deoarece din acea odioasa creatura nascuta din cel mai negru praf, rea precum focul de arzator si forma precum un monstru satanic, va trageti voi, oameni care nu aveti pic de mila de semenii vostri si mai ales de femei.
Le tratati precum un nimic, de parca v-ar fi servitoare la curte, iar voi mari regi. Dar rectific, sunteti niste lepadaturi ordinare...
- Jigodiilor... Am inceput sa strig printre suspinuri, ca sa ma auda si sa simta exact ce simt si eu, ura si dispret, frica si dezamagire in faptul ca s-ar putea sa mai aiba o farama de mila in ei.
Dar chiar daca strigam si imi loveam mainile de podea, nu reuseam sa le captez atentia, erau indiferenti si reci precum iernile frigiroase din ianuarie. Imi raceam gura degeaba cu ei, fiindca tot ce spuneam trecea pe langa ei, mai rau enervandu-i si chiar si asa nu m-am oprit.
- Nemernici ordinari ce sunteti, nu aveti pic de mila... si va mai permiteti sa va numiti “oameni”...
- Liniste ! a trigat unul dintre ei, in timp ce se apropia si mai mult de mine.
A apucat de materialul subtire al camasii in pumn, m-a ridicat pana cand am ajuns la nivelul lui, in asa fel incat ochii lui sa-i sageteze pe ai mei.
Puteam sa vad ura pe ca mi-o purta, nu-l condamnam intr-un fel... insa imi era si mai teama ca la inceput, insa nu doream sa arat asta.
- Jin potolete`, nu o mai speria fiindca daca seful vede ca ai atins-o fara sa primesti comanda de la el, te omoara.
In momentul acela credeam ca el are sa-mi fie salvarea si ca are farama de mila pentru mine, insa degeaba.
Imi era greu sa cred una ca asta, cu toate ca vocea lui lasa de dorit, iar ranjetul acela sadic si pervers de pe chip ma dezgusta, cu atat mai mult ma facea sa inteleg ca sunt inconjurata de niste mafioti periculori si al naiba de salbatici.
Acum tot ceea ce mai puteam face era sa sper... sa sper ca Naruto are sa vina si sa ma salveze din ghearele animalelor acestora.
Nu vreau sa sfarsesc pe tava nenorocitului aceluia, nu vreau sa-mi pierd puritatea... nu vreau sa fiu murdara.
Ah, si acum plang fara incetare, trupul imi pica jos, imi duc genunchi la piept si ma ghemuiesc precum o pisica fara stapan, asteptand minunea de a veni cineva sa ma salveze.
Lacrimile imi umezesc ochii si se preling pe obraji mei rosii si rumeni, care mai au putin si iau foc. Inima isi mareste ritmul, batand cu mai multa putere ca niciodata, spaima ma incolteste si o simt cum imi zgarie pielea, vrea sa se agate de mine sa ma patrunda asa de tare incat eu sa raman fara suflare.
Ce chin ingrozitor, ce frica mortala, fiind inconjurata de asemenea oameni, ce vor doar raul... il creaza nu-l imita. E atat de pur, negru ca abisul si feroce precum o fiara dezlantuita in natura intunecasa, insetata de sange uman sau animal.
Eu devin victima, imi joc bine rolul, sunt precum un iepure prins in sezonul vanatorii, doar ca pusca se transforma in salbaticiune, gloantele in colti si tragaciul in ghiare.
E ceva de necrezut, am o imaginative bogata si ma intreb cum de reusesc sa imi creez atatea imagini infioratoare, as prefer sa inchid ochii si moarta sa ma prefac, ca toti astea sa ma lase in pace.
Dar deodata sunt rupta din visarea mea nebuna si ajung sa fiu pusa in picioare, partial, caci imediat pic jos, fiind grav izbita de peretele din lemn al incaperii intunecate.
Ochii imi sunt tulburi, incercand disperati sa gaseasca un fragment de lumina. Lumanarea s-a stins ? Se poate, asa sunt tratata, precum un sclav, o marioneta inca pretioasa... dar nu pentru mult timp, caci imediat soarta imi va fi decisa in acest loc infect.
- Tu vi cu noi ! porunceste un indivit, a carui claritate corporala nu o pot definii, fiind prea inghitit de intunericul abisal din camera.
Speriata, infricosata la auzul glasului grav pe care il avea, imi dadeam seama ca nu are sa ma lase sa plec de aici...
- Nu, nu... ! Nu vreau sa vin, lasa-ma, am tipat eu disperata la el, incepand sa ma clatin in toate partile posibile, in incercarea de a ma elibera din bratele lui.
Dar degeaba, m-a tras si mai aproape de el, strangandu-mi mijlocul asa de tare incat am lesinat in bratele lui.
Putea fi ceva romantic daca eram cu Kenji, cum ar fi ca eu sa-i lesin in brate, insa nu de durere, ci de placere.. la naiba ce tot gandesc, deja vad negru...

Incet incet puteam vedea lumina, era slaba, insa era colo.
Mi-am intins mana ca sa o prind, sa o ating si sa zambesc de fericire. Caci credeam ca nu am sa o mai vad sau sa ii simt caldura arzatoare si blanda.
Eram intr-o stare de ameteala, imaginea imi fura privirea, totul se rotea in jurul meu... nici nu mai imi aduceam aminte bine ce se intamplase acum cateva minute. Insa chipul pe care il intalnisem atunci cand ochii mi se deschisera, pur si simplu ma speriase, ma facuse sa sar din loc si sa ma feresc de persoana ce statea langa mine asa de calma si asa de zambareata.
Pentru un moment am crezut ca este blondul, incat vazand asta grijile imi disparusera.. dar cand totul incepea sa se clarifice in faţa ochilor mei, imi dadusem seama cu stupoare ca cel din dreapta mea nu era Naruto, ci individual acela nenorocit care ma rapise.
- Te-ai trezit Alba ca Zapada, esti mai frumoasa ca oricand, spune el pe un ton asa de siropos, incat mi se apleca.
M-am retras intr-un colt, nici nu-mi daduse-m seama ca eram asezata pe un asterut moale, asemanator cu un pat, insa acoperit cu cele mai fine matasuri si cele mai colorate cearceafuri. Am tresarit atunci cand dansul se miscase din loc, apropiindu-se de mine. La inceput privirea ii era blanda si calma, credeam ca visez, dar totul avea sa se transforme intr-un cosmar, mai curand decat credeam eu.
- Nu, te rog nu ma atinge... am spus eu in timp ce mi-am pus mainile in pozitii de aparare, formand un “x” in asa fel incat sa ma feresc de chipul lui sau de trupul lui.
- Nu am sa te ranesc frumoaso, vreau doar sa...
Si ma prins de incheietura piciorului, tragandu-am violent aproape de el, lasandu-ma intinsa pe asternutul rosiatic, punandu-se deasupra mea. Vreau doar sa te ating putin si sa-ti simt vibratiile corporale, fiindca imi apartii.
- Nu iti apartin nemernicule...
Imediat palma lui a facut contact cu obrazul meu, acum rosu ca focul arzand de caldura, iar ochii mi se umezeau treptat, lasand un sir de lacrimi sa se rostogoleasca pe cearceaf.
In momentul acela, cand am suspinat, acesta s-a napustit brutal spre mine, acaparandu-mi intreg trupul cu al lui... Simtisem un fior cum imi electrizase sirea spinarii, iar cu mainile libere il loveam de nenumarate ori in spate, incercand sa-l opresc, dar in zadar.
Reusise sa se ridice, fara a fi atins de mine.
Mi le imobilizase deasupra capului, legandule cu ceva in asa fel incat sa sed bland, ca el sa faca din mine tot ce doreste...
Am gemut de cateva ori, apoi am incercat sa opresc sunetele rusinoase ce-mi ieseau pe gura, muscandu-ma de limba, insa durerea era acaparate de niste fiori al naiba de nervanti, ma faceau sa cedez incetul, cu incetul, iar el radea satisfacut de reactiile mele inocente.
- Pustoaico, reusesti sa sucesti mintile oricarui barbat, sunt sigura ca dragul tau iubit e multumit de tine...
Ma lasase masca, de unde stia el ca am iubit ? Adica ar fi o explicatie logica, doar este seful unui clan de mafioti, are el sursele lui prin care afla tot ce misca in aceasta ţara.
Insa totusi...
- Da-mi drumul bestie ce esti, nu vreau... lasa-ma ! I-am poruncit eu ridicandu-ma la nivelul chipului sau, strigand asa de tare incat sa-l asurzesc.
Dar buzele lui le-au acaparat pe ale mele, intr-un sarut brutale si violent, apoi mana lui dreapta s-a strecurat pe sub camasa mea de noapte, iar cu cealalata a incercat sa-mi de-a jos lenjeria, ce-mi acoperea zona intima...
De ce nu se opreste chinul asta sufocant, asa de rau ma simt, parca ma frang in doua si nici macar nu a inceput el bine treaba... mereu trebuie sa suport un asemenea tratament din partea dusmanilor lui bunicu`, insa il iubesc asa ca pentru el am sa incerc sa rezist, dar momentan nu gasesc nici o cale prin care sa evadez.
“Naruto... unde esti ?” imi spun eu in gand, fiind foarte derutata si foarte agitata, aflandu-ma intr-o situatie asa de jenanta... deja ma intorsese in toate partile acest barbat nebun. Mai avea putin si ma lasa goala, daca nu il loveam eu in burta cu talpa piciorului. Dar ce burta, caci era bine lucrat, tanar in varsta sigur de treizeci de ani.
Trebuie sa evadez, acum am sansa, cat timp el se vaita de durere... ce tot spun ? Nu am cum usa este incuiata si deodata se izbeste tipul de mine, atat de violent incat ma striveste de lemnul dur al usii glisante.
- Ah .. ! am scrancit eu de durere, el continua sa se bage in mine, apan ama facea sa tip de spaima si durere.
- Sa nu crezi ca am sa-ti dau drumul bruneto, esti a mea si acum vreau sa te si fac femeia mea, ai inteles ? ma intreaba el ranjind.
- Nu ! Nu inteleg, nu vreau, nici nu se pune discutia jigodie, am tipat eu la el in timp ce scranceam de durere. Mai avea putin si ma trecea pe partea cealalata a camerei, fiindca se impinge asa de tare in mine incat nu mai aveam aer.
- Nu te juca fetito, aici totul este serios, iar tu esti doar o sclava, care imi apartine, nu te impotrivii, spun el asa de increzator si mandru pe sine, isi linge usor buzele cu limba si apoi continua, usor strecurandu-si mana prin chilotii mei, atingand acea zona sensibila, ce ma face imediat sa gem... lasandu-ma fara speranta. Stiu ca vrei asta...
- Nu, nu vreau, am spus eu plangand , iar capul mi l-am lasat in jos.
Nu mai era mult si puritatea mea avea sa fie luata, curand aveam sa devin murdata, patata de acest om rau... nu mai este speranta, nimeni nu mai vine. Iar acum tot ce pot face este sa tac si sa plang, uitandu-ma cum imi este furat ce imi este mai de pret...
Din nou se napustise asupra mea si mai violent si mai pervers ca data trecuta, acum lasandu-ma goala in partea de jos si aproape asa sis us, eram complet dezvelita si cat de mult imi doream acum sa imi acopar trupul fragil si neajutorat cu ceva.
Nu, nu vreau asta, as vrea ca cineva sa ma cuprinda in brate tandru si sa ma protejeze.
Sa-mi fie scut si sa-mi sopteasca la ureche vorbe bune si blande.
Vreau sa fiu iubita, nu vreau sa fiu badjocorita, nu vreau sa ajung in halul asta... te vreau aici, langa mine, nu vreau sa sfarsesc asa...Naruto.
- Naruto... ! am strigat eu, atat de tare incat plamanii sa-mi iasa din piept si inima sa-mi plesneasca.
Nu mai suport, nu mai doresc... vreau sa vi sa ma salvezi, nu ma lasa aici te rog ...
Usile de la camera se deschid, cineva intra inauntru si il anunta pe seful lui ca au un intrus in sediu.
- Naruto, ne intalnim din nou, spune ranjind barbatul.