Why can't a girl fight with love???

[Jasmine]

Stiu ca o sa-mi dati numai acatiste pentru giganticul capitol, dar promit ca-mi fac mai mult timp sa scriu :grin:


Continuarea:

La auzul acelui cuvant, brunetul se trezi brusc.
- Si...ce ti-a zis?
- Uhm, l-au sunat de la scoala, ca n-am fost la ore..si a aflat si ca aseara n-am fost la Tara...spuse aceasta inghitind in sec. Trebuie sa plec acasa Max, mi-a zis sa ma duc sa-i dau explicatii,si sa vin cu cine sunt, dar mai bine ma duc singura, nu vreau sa..
- Merg cu tine.
Era hotarat, niciodata nu mai fusese asa. Pentru prima oara in viata lui vroia sa faca lucrurile cum trebuie, sa le puna in ordine, sa faca in asa fel incat sa fie bine! O vedea pe ea in fata lui, cu mainile tremurande, ingrijorata pentru viitorul ei, surprinsa de comportamentul lui. Si lui ii era frica de actiunile sale, si intr-un fel era surprins de ceea ce facea. Niciodata nu daduse socoteala cuiva, niciodata nu-si asumase responsabilitatea pentru ceva, mereu lasa greul pe ceilalti. Dar de data asta vroia sa fie diferit. Vroia ca persoana din fata lui sa ajunga sa tina la el incetul cu incetul, vroia sa nu o mai raneasca, sa nu ii mai faca viata un calvar, mai mult decat era in momentul de fata.
Misa se uita lung la el, pe chipul sau citindu-se uimirea si teama. Teama ca vroia sa-i faca mai mult rau, ca ii va spune tatalui sau tot adevarul, ca o va condamna la o viata mizerabila. Nu vroia sa fie el calaul sau pentru a doua oara in aceeasi zi!
- Max, cum sa mergi cu mine?! Ai inebunit?! Vrei sa ne omoare tata pe amandoi? Ce-o sa-i zici?!
- Calmeaza-te. spuse acesta sarutand-o pe frunte. O sa fie bine, ai sa vezi. Asteapta sa fac un dus si mergem.
Adolescenta ramase in dubii, si se tranti absenta pe canapeaua din sufragerie. Mii de ganduri ii treceau prin minte, dar mai mult decat faptul ca a fost prinsa si a dat-o in bara, o ingrijora reactia tatalui sau. Deja ii spusese sa vina cu cine era, dar daca Max nu mergea, putea sa inventeze ceva si in final ar fi scapat...Dar acesta mergea cu ea, si situatia era total scapata de sub control!
Se temea. Mult. De reactia tatalui sau, de reactia Matildei, de neprevazut! Si mai ales de ce ii va spune brunetul tatalui sau..Daca ii va marturisi adevarul, ii va semna cu adevarat condamnarea la moarte... Totul, sau ceea ce mai ramasese, depundea de ce ii va spune Max. Totul depindea numai de el..

***

In cealalta locuinta, Tara cazuse grav pe ganduri in patul sau. Nici mieunaturile pisicii sale mult iubite, nici tipetele mamei sale, nu o trezeau din starea de reverie pe care o avea. Nu se gandea la nimic, nici la cele petrecute in acea zi, nici la iubitul sau dupa care tanjea atata, nici la noul sau coleg care ii starnea atata intriga si interes. La nimic! Tot ce vedea era peretele din fata sa, atat. Si il examina in cel mai mic detaliu, isi imagina prin cate a trecut acel perete sa ajunga asa cum era. De la fundatia casei, pana la ultimul strat de glet aplicat.
Parea stupid tot ceea la ce se gandea, dar ii tinea mintea ocupata. Si atata timp cat ii tinea mintea ocupata, era perfect. Nici nu vroia mai mult.
Nu vroia sa mai stie de nimic si de nimeni. Vroia sa pluteasca in aer, sa fie dusa de vant ca un fulg, lasata in voia destinului.
" Nu mai vreau sa mai simt, nu mai vreau sa aud, sa vad, sa stiu, sau sa ma mai consum! De azi inainte voi lasa lucrurile sa decurga in voia sortii, si eu nici ca ma mai impotrivesc! Imi voi da frau liber impulsurilor, viselor, si dorintelor! "

***