15-07-2012, 02:49 PM
Va multuuuu' !!! Pupiii !
Capitolul 23
Am reusit sa ma intorc si eu intr-un final acasa. Trecusem pe la scoala sa vad daca Brian al meu mai e pe-acolo, insa plecase de mult si scoala se inchisese. Nici macar nu stiusem cat de repede trecuse timpul, fiindca trebuise neaparat sa rezolv ceva cu o banda rivala si o cearta intre ai mei si ai lor pe teritoriile unde vindeam droguri. Eram prost dispus si voiam sa ajung acasa, mai aples ca incepuse sa ploua cu picaturi uriase de apa si eram ud pana la piele. Riscul de a sta in Londra...
M-am intors acasa tare granbbid si ingrijorat ca nu reusisem sa dau de Brian pana atunci. Tremuram cand am intrat in apartament, si asta nu era neaparat din cauza frigului, ci era mai mult din cauza nervilor si ingrijorarii care ma cuprinsese. Era intuneric in casa, insa l-am gasit pe blond pe canapeaua din sufragerie, cu o carte in mana si cu pastilele si inhalatorul in cealalta. Avea in loc de lumina o veoiza aprinsa si doar atat, plus ca tusea urat, ceea ce ma ingrijora. M-am asezat langa el si l-am sarutat usor.
- Tigrule, e totul in regula? am intrebat si mi-am asezat mana pe piciorul lui, iar el se intoarse incet spre mine si isi ascunse fata in scurbura gatului meu, inca tusind usor. I-am asezat mana pe umar si l-am sarutat usor pe frunte si am vrut sa-i caut buzele, insa a dat negativ din cap si a tusit din nou, intorcandu-si chipul in partea opusa. Duse inhalatorul la gura in acel moment si trase cu putere din el, ingrjiorandu-ma pe mine groaznic de tare. Ma bucuram ca i-l luasem, eram mai linistit.
- Nu prea, a rostit in soapta si apoi s-a sprijinit de spatarul canapelei si a lasat cartea pe masa. Ma privea si puteam vedea foarte bine ca nu e in largul lui. M-am ridicat si am adus un pahar cu apa in momentul in care l-am vazut ca vrea sa ia pastilele. Imi multumit printr-o inclinare de cap, apoi m-am pus iarasi langa el, continuand sa-l mangai. Eram ingrijorat si nu-mi placea ca nu se simte bine, voiam sa il vad vesel, nu in halul in care era acum.
L-am luat si l-am strans la pieptul meu, dupa care el tusi din nou si trase din acel inhalant cu sete, luandu-si aerul de-acolo. Nu intelegeam ce anume favorizase criza de astm din prezent si eram iritat. Mi-am lipit buzele de ale sale si l-am strans in brate, apoi, ridicandu-l in brate, l-am dus in dormitor si l-am asezat pe pat. Nu-mi placea boala asta, era groaznica si imprevizibila. Nu ma asteptam ca acum, cand ma intorc, sa il gasesc in halul in care era. Nu arata rau, insa tusea ii era ingrozitoare si ma speria. Voiam doar sa fie bine si as fi dat orice ca asta sa se intaple.
- Randy, esti ud, l-am auzit cum imi spuse si parca atunci ma trezisem si eu la realitate. L-am lasat in pat si tusi din nou, apoi mi-am aruncat hainele pe jos, ramanand gol in fata lui, reusind astfel sa-i vad chipul incantator cum ramasese uimit si ochii ii sclipira, facandu-ma sa-mi trec limba peste buze intr-un mod pervers. Daca n-ar fi fost in starea asta l-as fi facut al meu din nou, insa trebuia neaparat sa ma abtin, nu ii puteam face mai mult rau decat era.
- Cum te mai simti? l-am intrebat si, luandu-mi ceva de imbracat din sifonier, si anume o pereche de boxeri negri. M-am pus in pat si mi-am lasat capul pe abdomenul lui, dupa care m-am intors si i l-am sarutat usor. Isi duse mainile in parul meu si incepu sa se joace usor cu acesta, pe cand buzele se arcuira intr-un zambet, stricat insa de o noua tuse.
- Teoretic bine, rosti si am oftat. Continua cu voce joasa: Miranda si-a dat seama ca noi doi...
A inghitit in sec in acel moment, nereusind sa duca propozitia la bun sfarsit si eu am inceput sa rad amuzat, punandu-ma peste el si sarutandu-l lung. Isi tinea inhalatorul in mana in continuare, nedespartindu-se de el, insa eu, netinand cont, am inceput sa-l sarut pe tot trupul. Tremurul isi facuse simtita prezenta din partea lui si nu mi-am putut abtine un zambet cand scapase un geamat din cauza limbii mele ce i se plimba pe abdomen.
- Ca noi doi ce? intreb trecandu-mi limba peste buze intr-un mod pervers, vrand s-aud din gura lui ceea ce are de spus, ceea ce facusem noi doi. Cumva cumva, felul lui de a fi ma incanta, ma facea sa-l iubesc, sa-l ador. Ceva mai dulce ca el nici ca putea fi vreodata, iar eu nu ma puteam abtine, trebuia sa il aud, sa il simt, sa il am. Drace! Tipul asta ma pusese pe jar fara sa faca nimic si intr-un timp atat de scurt, ceea ce altii nu reusisera incercand tot timpul. Eram confuz in ceea ce ma priveste si nu stiam la ce sa ma astept din partea acestei apropieri dintre noi doi, insa nu puteam spune ca nu-mi placea. Din contra, era incantator sa ma stiu placut de cineva cu adevarat. Inocenta lui imi spunea ca nu minte.
- Noi doi am... Stii tu... spuse incet si tusi din nou, facandu-ma sa oftez. O a doua tuse, o a treia, ceea ce ma ingrozea. Voiam sa fie bine, nu sa fie bolnav si sa pateasca acest lucru. Pur si simplu inocenta lui, felul lui de a fi, de a se purta... Poate chiar si ceea ce patise cu putin timp in urma, lucrurile oribile pe care i le facuse tatal sau, toate aceastea ma faceau sa-l vreau tot mai mult, ma facusera sa-l plac, sa il fac al meu. Eram multumit si de faptul ca nu se impotrivise, in ciuda faptului ca fusese prima lui relatie de acest gen. Mi-am trecut limba peste buze si l-am sarutat usor.
- Stiu ca stie. Oricum e normal sa isi dea seama, mai ales cum ne comportam, ii spun si ii fac apoi cu ochiul. Chicoti usor si isi puse mana pe gatul meu, mangaindu-ma in asa fel incat imi dadea fiori pe tot trupul, facandu-ma sa ma excit. Zambeam bine dispus acum, la fel si el. Nu-mi puteam alunga din minte gemetele sale in momentul in care eram in el, locul stramt de-acolo care ma facea sa ma simt atat de important, gura calda ce ma primise copilareste prima data si limbuta ce ma intampinase intr-un joc nevinovat... Totul ma fermeca la el si nu aveam de gand sa neg asta, dar nici nu aveam s-o spun de teama ca nu care cumva sa ma respinga sau sa am ia in ras.
Zambi intr-un final si ma mangaie usor pe barbie. Era cald, fierbinte, as putea spune, si atingerile sale ma faceau sa tanjesc dupa el. Ma schimbasem si nu-mi pasa, desi mereu imi fusese groaza. Nu acceptam relatiile intre barbati de multe ori, poate doar actul sexual. Sperasem de multe ori sa renunt la barbati, sa ma inclin catre sexul opus, insa se parea ca nu prea am noroc, fiindca un baiat fusese prima persoana care ma facuse sa ma simt atat de importanta pe lumea asta.
- Randy? intreba in soapta, iar eu am inganat un '' Hm? '' incet, zambind in acelasi timp de faptul ca fusesem tras din amintirile mele si gandurile mele cu atata usurinta, cand de obicei nici dracu` nu ma scotea, nu ma aducea la realitate. De ce ai plecat? continua intr-un final si mai incet, pe un ton sfios.
- Pentru ca era o problema cu locurile pe unde vindem droguri, am spus cu nonsalanta, parca era ceva normal ceea ce se intampla. Brian insa ramasese uimit de tot ceea ce auzise in acel moment si eu, usor obosit, m-am ridicat in maini si mi-am dus chipul catre cel al sau, acaparandu-i bland buzele incredibil de dulci si fine. Nu paru sa-l deranjeze, mi se alaturase fara sa se gandeasca prea mult la aceste lucruri, ceea ce adoram la el. Pentru altii, un astfel de sarut nu inseamna nimic. Pentru mine insemna mult. Pentru Brian era la fel, insemna mult, dar se alatura cu tandretea specifica si copilareasca. Ii prinsesem barbia intre degete acum si ii despartisem armura buzelor cu limba, strecurandu-mi-o in gurita lui fierbinte si doritoare.
Probabil ca am fi continuat asa minute in sir daca nu ne vedeam nevoiti sa ne oprim din lipsa de aer. L-am luat in brate si l-am strans, respirand obosit, cautand sa-mi iau aerul necesar plamanilor insetati. Am oftat, apoi buzele mi se lipira de ale sale pentru a doua oara.
- Ai mancat ceva azi? ma itreba si tusi din nou, iar eu l-am batut usor pe spate si l-am sarutat iarasi apasat. Era incantator de dulce si bland si doream sa-l fac fericit. Poate nu constientizasem de la inceput acel lucru, de cand il vazusem, dar acum stiam prea bine ca am nevoie de el si tin la el, chiar daca poate nu ar fi crezut asta nici in ruptul capului. Mereu am avut vise, insa de putine ori avusesem parte de implinirea unuia si speram cat mai curand si el sa tina la mine, sa ma iubeasca, sa ma placa si sa n-ajunga sa ma urasca vreodata pentru ceea ce fac, ceea ce sunt sau ceea ce i-am facut. Nu-mi reprosase cu nimic faptul ca-l posedasem si stiam ca, desi ma miscasem usor si cu grjia, poate il duruse mai tare decat oricand.
- Nu, spun incet si ii zambesc, apoi il sarut iarasi pe buze. Dar tu?
La intrebarea mea, Brian raspunse negativ si am chicotit usor, dupa care limba mi se strecura printre buzele sale fine, doritoare de iubitul vals pe care doar el stia sa-l initieze. Ma sarutasem cu multe persoane pana acum, dar nimeni nu reusise sa ma faca sa devin dependent de el. Isi incolaci mainile in jurul gatului meu, tragandu-se mult mai aproape de mine astfel incat trupurile se lipisera parca intr-unul singur. Rupse insa sarutul dupa cateva secunde, incepand sa tuseasca din nou, ceea ce ma irita al dracului de tare.
- Scuze, rosti in soapta, iar eu, cu o voce serioasa, am spus:
- Maine mergem la doctor! Nu vreau sa aud niciun comentariu, mergem si punct.
- Randy, esti nebun? E astm, nu ai ce sa-i faci decat sa...
- Mergem! am repetat si l-am luat pe sus, ducandu-l in bucatarie. Tinea inhalatorul intr-o mana, iar pe cealalta o folosea ca sa se tina agatat de mine. Am zambit si l-am sarutat lung, asezandu-l cu grija pe scaunul inalt de la masa din bucatarie, dupa care m-am indreptat catre frigider, sa fac ceva de mancare. M-am dat insa batut cand am vazut numai mezeluri si, injurand nervos, i-am spus: Mancam la restaurant!
Am zambit siret, gandindu-ma la o atmosfera romantica intr-un separeu si doar noi doi.
Capitolul 23
Am reusit sa ma intorc si eu intr-un final acasa. Trecusem pe la scoala sa vad daca Brian al meu mai e pe-acolo, insa plecase de mult si scoala se inchisese. Nici macar nu stiusem cat de repede trecuse timpul, fiindca trebuise neaparat sa rezolv ceva cu o banda rivala si o cearta intre ai mei si ai lor pe teritoriile unde vindeam droguri. Eram prost dispus si voiam sa ajung acasa, mai aples ca incepuse sa ploua cu picaturi uriase de apa si eram ud pana la piele. Riscul de a sta in Londra...
M-am intors acasa tare granbbid si ingrijorat ca nu reusisem sa dau de Brian pana atunci. Tremuram cand am intrat in apartament, si asta nu era neaparat din cauza frigului, ci era mai mult din cauza nervilor si ingrijorarii care ma cuprinsese. Era intuneric in casa, insa l-am gasit pe blond pe canapeaua din sufragerie, cu o carte in mana si cu pastilele si inhalatorul in cealalta. Avea in loc de lumina o veoiza aprinsa si doar atat, plus ca tusea urat, ceea ce ma ingrijora. M-am asezat langa el si l-am sarutat usor.
- Tigrule, e totul in regula? am intrebat si mi-am asezat mana pe piciorul lui, iar el se intoarse incet spre mine si isi ascunse fata in scurbura gatului meu, inca tusind usor. I-am asezat mana pe umar si l-am sarutat usor pe frunte si am vrut sa-i caut buzele, insa a dat negativ din cap si a tusit din nou, intorcandu-si chipul in partea opusa. Duse inhalatorul la gura in acel moment si trase cu putere din el, ingrjiorandu-ma pe mine groaznic de tare. Ma bucuram ca i-l luasem, eram mai linistit.
- Nu prea, a rostit in soapta si apoi s-a sprijinit de spatarul canapelei si a lasat cartea pe masa. Ma privea si puteam vedea foarte bine ca nu e in largul lui. M-am ridicat si am adus un pahar cu apa in momentul in care l-am vazut ca vrea sa ia pastilele. Imi multumit printr-o inclinare de cap, apoi m-am pus iarasi langa el, continuand sa-l mangai. Eram ingrijorat si nu-mi placea ca nu se simte bine, voiam sa il vad vesel, nu in halul in care era acum.
L-am luat si l-am strans la pieptul meu, dupa care el tusi din nou si trase din acel inhalant cu sete, luandu-si aerul de-acolo. Nu intelegeam ce anume favorizase criza de astm din prezent si eram iritat. Mi-am lipit buzele de ale sale si l-am strans in brate, apoi, ridicandu-l in brate, l-am dus in dormitor si l-am asezat pe pat. Nu-mi placea boala asta, era groaznica si imprevizibila. Nu ma asteptam ca acum, cand ma intorc, sa il gasesc in halul in care era. Nu arata rau, insa tusea ii era ingrozitoare si ma speria. Voiam doar sa fie bine si as fi dat orice ca asta sa se intaple.
- Randy, esti ud, l-am auzit cum imi spuse si parca atunci ma trezisem si eu la realitate. L-am lasat in pat si tusi din nou, apoi mi-am aruncat hainele pe jos, ramanand gol in fata lui, reusind astfel sa-i vad chipul incantator cum ramasese uimit si ochii ii sclipira, facandu-ma sa-mi trec limba peste buze intr-un mod pervers. Daca n-ar fi fost in starea asta l-as fi facut al meu din nou, insa trebuia neaparat sa ma abtin, nu ii puteam face mai mult rau decat era.
- Cum te mai simti? l-am intrebat si, luandu-mi ceva de imbracat din sifonier, si anume o pereche de boxeri negri. M-am pus in pat si mi-am lasat capul pe abdomenul lui, dupa care m-am intors si i l-am sarutat usor. Isi duse mainile in parul meu si incepu sa se joace usor cu acesta, pe cand buzele se arcuira intr-un zambet, stricat insa de o noua tuse.
- Teoretic bine, rosti si am oftat. Continua cu voce joasa: Miranda si-a dat seama ca noi doi...
A inghitit in sec in acel moment, nereusind sa duca propozitia la bun sfarsit si eu am inceput sa rad amuzat, punandu-ma peste el si sarutandu-l lung. Isi tinea inhalatorul in mana in continuare, nedespartindu-se de el, insa eu, netinand cont, am inceput sa-l sarut pe tot trupul. Tremurul isi facuse simtita prezenta din partea lui si nu mi-am putut abtine un zambet cand scapase un geamat din cauza limbii mele ce i se plimba pe abdomen.
- Ca noi doi ce? intreb trecandu-mi limba peste buze intr-un mod pervers, vrand s-aud din gura lui ceea ce are de spus, ceea ce facusem noi doi. Cumva cumva, felul lui de a fi ma incanta, ma facea sa-l iubesc, sa-l ador. Ceva mai dulce ca el nici ca putea fi vreodata, iar eu nu ma puteam abtine, trebuia sa il aud, sa il simt, sa il am. Drace! Tipul asta ma pusese pe jar fara sa faca nimic si intr-un timp atat de scurt, ceea ce altii nu reusisera incercand tot timpul. Eram confuz in ceea ce ma priveste si nu stiam la ce sa ma astept din partea acestei apropieri dintre noi doi, insa nu puteam spune ca nu-mi placea. Din contra, era incantator sa ma stiu placut de cineva cu adevarat. Inocenta lui imi spunea ca nu minte.
- Noi doi am... Stii tu... spuse incet si tusi din nou, facandu-ma sa oftez. O a doua tuse, o a treia, ceea ce ma ingrozea. Voiam sa fie bine, nu sa fie bolnav si sa pateasca acest lucru. Pur si simplu inocenta lui, felul lui de a fi, de a se purta... Poate chiar si ceea ce patise cu putin timp in urma, lucrurile oribile pe care i le facuse tatal sau, toate aceastea ma faceau sa-l vreau tot mai mult, ma facusera sa-l plac, sa il fac al meu. Eram multumit si de faptul ca nu se impotrivise, in ciuda faptului ca fusese prima lui relatie de acest gen. Mi-am trecut limba peste buze si l-am sarutat usor.
- Stiu ca stie. Oricum e normal sa isi dea seama, mai ales cum ne comportam, ii spun si ii fac apoi cu ochiul. Chicoti usor si isi puse mana pe gatul meu, mangaindu-ma in asa fel incat imi dadea fiori pe tot trupul, facandu-ma sa ma excit. Zambeam bine dispus acum, la fel si el. Nu-mi puteam alunga din minte gemetele sale in momentul in care eram in el, locul stramt de-acolo care ma facea sa ma simt atat de important, gura calda ce ma primise copilareste prima data si limbuta ce ma intampinase intr-un joc nevinovat... Totul ma fermeca la el si nu aveam de gand sa neg asta, dar nici nu aveam s-o spun de teama ca nu care cumva sa ma respinga sau sa am ia in ras.
Zambi intr-un final si ma mangaie usor pe barbie. Era cald, fierbinte, as putea spune, si atingerile sale ma faceau sa tanjesc dupa el. Ma schimbasem si nu-mi pasa, desi mereu imi fusese groaza. Nu acceptam relatiile intre barbati de multe ori, poate doar actul sexual. Sperasem de multe ori sa renunt la barbati, sa ma inclin catre sexul opus, insa se parea ca nu prea am noroc, fiindca un baiat fusese prima persoana care ma facuse sa ma simt atat de importanta pe lumea asta.
- Randy? intreba in soapta, iar eu am inganat un '' Hm? '' incet, zambind in acelasi timp de faptul ca fusesem tras din amintirile mele si gandurile mele cu atata usurinta, cand de obicei nici dracu` nu ma scotea, nu ma aducea la realitate. De ce ai plecat? continua intr-un final si mai incet, pe un ton sfios.
- Pentru ca era o problema cu locurile pe unde vindem droguri, am spus cu nonsalanta, parca era ceva normal ceea ce se intampla. Brian insa ramasese uimit de tot ceea ce auzise in acel moment si eu, usor obosit, m-am ridicat in maini si mi-am dus chipul catre cel al sau, acaparandu-i bland buzele incredibil de dulci si fine. Nu paru sa-l deranjeze, mi se alaturase fara sa se gandeasca prea mult la aceste lucruri, ceea ce adoram la el. Pentru altii, un astfel de sarut nu inseamna nimic. Pentru mine insemna mult. Pentru Brian era la fel, insemna mult, dar se alatura cu tandretea specifica si copilareasca. Ii prinsesem barbia intre degete acum si ii despartisem armura buzelor cu limba, strecurandu-mi-o in gurita lui fierbinte si doritoare.
Probabil ca am fi continuat asa minute in sir daca nu ne vedeam nevoiti sa ne oprim din lipsa de aer. L-am luat in brate si l-am strans, respirand obosit, cautand sa-mi iau aerul necesar plamanilor insetati. Am oftat, apoi buzele mi se lipira de ale sale pentru a doua oara.
- Ai mancat ceva azi? ma itreba si tusi din nou, iar eu l-am batut usor pe spate si l-am sarutat iarasi apasat. Era incantator de dulce si bland si doream sa-l fac fericit. Poate nu constientizasem de la inceput acel lucru, de cand il vazusem, dar acum stiam prea bine ca am nevoie de el si tin la el, chiar daca poate nu ar fi crezut asta nici in ruptul capului. Mereu am avut vise, insa de putine ori avusesem parte de implinirea unuia si speram cat mai curand si el sa tina la mine, sa ma iubeasca, sa ma placa si sa n-ajunga sa ma urasca vreodata pentru ceea ce fac, ceea ce sunt sau ceea ce i-am facut. Nu-mi reprosase cu nimic faptul ca-l posedasem si stiam ca, desi ma miscasem usor si cu grjia, poate il duruse mai tare decat oricand.
- Nu, spun incet si ii zambesc, apoi il sarut iarasi pe buze. Dar tu?
La intrebarea mea, Brian raspunse negativ si am chicotit usor, dupa care limba mi se strecura printre buzele sale fine, doritoare de iubitul vals pe care doar el stia sa-l initieze. Ma sarutasem cu multe persoane pana acum, dar nimeni nu reusise sa ma faca sa devin dependent de el. Isi incolaci mainile in jurul gatului meu, tragandu-se mult mai aproape de mine astfel incat trupurile se lipisera parca intr-unul singur. Rupse insa sarutul dupa cateva secunde, incepand sa tuseasca din nou, ceea ce ma irita al dracului de tare.
- Scuze, rosti in soapta, iar eu, cu o voce serioasa, am spus:
- Maine mergem la doctor! Nu vreau sa aud niciun comentariu, mergem si punct.
- Randy, esti nebun? E astm, nu ai ce sa-i faci decat sa...
- Mergem! am repetat si l-am luat pe sus, ducandu-l in bucatarie. Tinea inhalatorul intr-o mana, iar pe cealalta o folosea ca sa se tina agatat de mine. Am zambit si l-am sarutat lung, asezandu-l cu grija pe scaunul inalt de la masa din bucatarie, dupa care m-am indreptat catre frigider, sa fac ceva de mancare. M-am dat insa batut cand am vazut numai mezeluri si, injurand nervos, i-am spus: Mancam la restaurant!
Am zambit siret, gandindu-ma la o atmosfera romantica intr-un separeu si doar noi doi.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour