Iubire de cartier

[MiraA]

Capitolul 22

Am mers la scoala ca in fiecare zi, iar Randy a venit cu noi, chiar daca se putea vedea de la o posta ca nu avea deloc chef de cursuri. Pana la urma cine naiba avea. Chiar si eu, care de obicei doar la scoala inconjurat de carti ma simteam in elementul meu, acum vroiam sa fiu in orice alta parte si daca se putea colegul meu de apartament sa fie cu mine. Tot drumul m-am intrebat daca ceea ce s-a intamplat ieri intre noi a schimbat parametrii relatiei noastre intr-ul fel. Pe de-o parte as fi vrut sa ne fi apropiat mai mult, dar eram din nou constient de diferentele dintre mine si celalalt baiat. De ce dracu ma tot gandeam la asa ceva? A fost sex...nimic mai mult, nimci mai putin.
-Brian, la ce te gandesti? Mi-am ridicat ochii din carte si am privit-o confuz pe Miranda, care imi zambea.
-Miranda...? ce cauti aici? Suntem in timpul orei.
-Defapt, Brian, ora s-a terminat acum 10 minute. E timpul pranzului.
Am clipit confuz si m-am uitat la ceasul de pe mana stanga. Aveam deptate: era ora 12 dupaamiaza. Cum de trecusera orele asa de repede? Si ce ne predasera oare profesorii? Am deschis caietul, dar imediat am observat ca nu mi-am luat nicio notita. Nimic.
-Hai sa mergem sa mancam ceva. M-am ridicat usor, avand grija sa nu-mi provoc durere si am urmat-o pe fata pana la cantina scolii, unde ne-am luat doua sucuri si cateva sandwichuri, dupa care ne-am asezat la o masa libera si mai retrasa. Mi-am deschis sucul si am inceput sa beau cu sete cand am auzit-o din nou pe Miranda:
-Deci, cum a fost sexul? E asa de bun la pat precum se spune?
M-am innecat si am scuipat totul pe masa, tusind.
-Miranda!! Despre ce naiba vorbesti?
-Despre sex evident. Sau mai bine zis, despre partida de sex dintre tine si Randy.
-De unde nai...?
-Azi dimineata erai dezbracat si Randy se comporta mai mult decat galant cu tine. Poate nu sunt un geniu ca tine, dar asta nu inseamna ca nu vad animite lucruri, Brian.
M-am incruntat si mi-am plecat privirea in pamant. Nu stiam ce sa-i zic. Miranda era cea mai buna prietena a mea, dar oare puteam sa-i vorbesc despre asa ceva? As fi vrut sa-i cer sfatul, sa ma ajute sa ainteleg ce naiba se petrece cu mine si ce sa fac in continuare, caci aseara cand am inceput ce am inceput, nu m-am gandit nici macar o clipa la consecinte. Si iar ma gandeam la Randy. Ma intrebam pe unde o fi acum. Chiar daca nu am fost atent la cursuri l-am auzit cand mi-a spus ca are ceva de rezolvat si ca ne vom vedea mia tarziu. Speram ca acel ceva sa nu fie din nou o bataie. Deveneau anoste dupa o vreme...
-Bine, ai dreptate: m-am culcat cu el. Esti multumita?
-Nu eu trebuie sa fiu multumita, Brian. Nu fii copil. Te simti bine? Nu te-a ranit? intreba ezitand un pic.
-Nu m-a ranit. Ma simt perfect. I-am zambit ca sa-mi intresc spusele.
-Si atunci de ce esti asa de ametit si cu capul in nori. La ce te tot gandesti de azi dimineata?
Fata lua o gura de suc si o muscatura mica din sandichul cu sunca ce il avea in fata, asteptand rabdatoare raspunsul meu care intarzia.
-Acum ce voi face? am intrebat-o intr-un final.
-Cum adica ce vei face? Nu inteleg...
-Ne-am culcat, am zis printre dinti si in soapta ca sa nu ne auda nimeni. Cum va schimba asta lucrurile? Am oftat si mi-am plecat privirea in pamant. Stiu ca Randy nu e genul care sa se ataseze de oameni sau, mai bine zis, de oamenii cu care face sex...
-Il placi, concluziona fata cu nonsalanta.
-Nu, nu, nu. Nu il plac. Imi simteam tot sangele strangandu-se in obrajii ce imi ardeaude la rusine.
-Bri, daca te gandesti la lucruri de genul trebuie sa-l placi macar un pic.
La naiba, nu puteam sa o pacalesc. Avea o minte foarte agera cand vroia.
-Bine, il plac un pic. Un pic mai mult, am adaugat in gand.
-Vorbim despre Randy aici, deci e o intrebare grea si lucrurile sunt cam complicate.
-Ce vrei sa spui cu asta? am intrebat-o curios.
-Stiu ca ti-am zis ca Randy se culca cu tot ce apuca, dar pana acum nu s-a arata interesat de bunastarea lor. Era sex si gata. In privinta ta, e diferit. Te-ai agndit macar un pic ca si el s-ar putea sa te placa?
Da, ma gandisem, dar nu vroiam sa-mi fac sperante desarte. Preferam sa cred ca ce s-a intamplat a fost doar o scapare si sa fiu placut surprins in eventualitatea in care Randy chiar avea niste sentimente pentru mine, decat sa-mi fac sperante si sa mi le naruiesc cand il voi vedea cu altcineva. Era mai bine sa am grija.
-Nu cred. Defapt nici eu nu mai stiu. Totul e complicat.
-Relatiile sunt complicate, zise fata filosofic.
-Nu e o relatie!
-Inca, dar poate deveni una. Mi-a zambit, dupa care m-a anuntat ca trebuie sa se reintoarca la ore.I-am multumit pentru ca a venit si m-a scos din clasa, caci, daca nu venea ea, probabil nici nu mi-as fi dat seama ca era prazul deja. Am luat tavile si le-am golit, apoi am iesit si eu din cantina, dar m-am indreptat spre biblioteca. In urmatoarele doua saptamani eram invoit dupamasa de la ore pentru a ma putea pregatii pentru concursul ala idiot de care nu aveam niciun chef.
Bibliotecara ma cunostea deja. Mi-a zambit calduros, apoi mi-a aratat unde imi pusese cartile de care aveam nevoie, lasandu-ma apoi singur ca sa pot citit si invata. Ce bine ar fi fost daca mintea mi-ar fi stat aici si nu in alta parte. Dar, chiar si asa, am reusit pana la urma sa ma concentrez destul de mult incat sa pricep ce citeam.
Asa au trecut orele, una dupa alta, pana cand am observat luminile aprinzandu-se in incinta, semn ca se intunecase deja. Ceasul de pe maina mea arata ora 7 seara. Stiam ca in curand se va inchide si biblioteca asa ca am luat vreo 3 carti ca sa am ce lucra la noapte si am plecat spre casa.
Eram mai obosit decat de obicei, lucru ce ma irita, iar in curand am inceput si sa tusesc si sa respir greu. M-am cautat prin buzunare incercand sa gasesc inhalatorul sau pastilele, dar nu le aveam la mine. La cat aiurit fusesem probabil le-am uitat pe ambele acasa de dimineata. Am respirat adanc de cateva ori, in incercarea de a ma calma. In curand voi ajunge acasa si totul va fi bine. Trebuia sa rezist pana atunci. Nu era nimic ce nu putea fi rezolvat cu un inhalator.
Am continuat sa merg prin ploaie, din ce in ce mai repede si tusind tot mai tare...