05-11-2011, 09:18 PM
MUltumim de commuri:*
Capitolul 18
Avusesem dreptate...era mult mai bine la scoala. Aici puteam sa-mi ocup mintea cu astfel incat sa nu mai fiu nevoit sa ma gandesc la ce mi s-a intamplat in urma cu doua zile, chiar daca semnele de pe corp erau dovezi clare si de netagaduit ca am fost supus unui tratament atat de scarbos. Am oftat suparat pe mintea mea ca iar aluneca pe penti periculoase in loc sa se concentreze la lectia pe care profesoara o predata. Dar nu puteam sa o condamn...indiferent din ce punct de vedere priveai lucrurile, ora era plictisitoare. Si fpatul ca eu eram inainte cu materia nu ma ajuta deloc. Cu coada ochiului l-am vazut pe Randy cum isi lasa capul pe maini si inchide ochii, semn ca era in aceeasi situatie ca si mine. Macar eu aveam bunul simt sa stau drept si nu pe trei sfert adormit. Nu-mi venea sa cred cat de mult mi s-a schimbat viata in ultima saptamana...de la elevul model dintr-o scoala prestigioasa am ajuns un copil molestat care a fugit de acasa si care urma sa traiasca impreuna cu un strain, care, pe deasupra, mai era si lider de gasca. Cum naiba am ajuns eu in situatia asta? ma intrebam pentru a mia oara si, ca de obicei, nu primea niciun raspuns.
Am incercat sa ma gandesc la lucruri mai frumoase, iar primul lucru care mi-a venit in cap a fost sarutul lui. Moliciunea buzelor sale in momentul in care le-au atins pe ale mele, magaierile tandre, vocea blanda...toate aceste noi simtamante m-au lovit cu puterea uni taifun dezlantuit si pentru o scurta clipa mi-au taait rasularea. Ce era cu mine? De ce nu ma speriasem de el? Avand in vedere tot ce stiam de la Miranda despre Rady ar trebui sa fiu infricosat, dar eu eram exact la polul opus. Totul la el ma fascina. Acest baiat era un paradox: dur, dar in acelasi timp bland, aspru, dar dragut, hotarat, dar in unele situatii rusinos...toate aceste lucruri ma puneau pe ganduri. Oare care era adevaratul Randy? Liderul de gasca ce pierdea noapte dupa noapte pe strada si vindea droguri sau persoana dulce, grijulie si blanda care avusese grija de mine?
Probabil acum voi avea ocazia sa aflu, doar voi locuii cu el, nu?
Un telefon ce suna mi-a captat atentia, facandu-ma sa ma intorc si sa-l privesc pe Randy ce se cauta prin buzunare. Intr-un final il gasise si raspunsese, netinand cont de profesoara care se uita urat la el si nici de colegii care il priveau la randul lor curiosi. Imediat s-a ridicat si a trecut pe langa mine, indreptandu-se spre iesirea din clasa.
-Trebuie sa plec, mi-a soptit, apoi s-a pierdut pe colidor. Nu am apucat sa-i raspund, caci deja era dus. m-am intrebat ce se intamplase de a trebuit sa plece asa de repede. Parea ceva serios dupa fata pe care o facuse...Am oftat inca o data si m-am apucat de scris, gandindu-ma ca dupa ce voi termina ora acesta voi merge sa-l caut. poate avea nevoie de ajutor...cine stie?
Dar nici bine nu am inceput ca directorul aparu in cadrul usii si ii ceru voie profesoarei sa ma lase sa ies de la ora ca avea ceva importat de discutat cu mine. Nu am avut incotro si l-am urmat pana la directiune, unde a inceput sa-mi insire cate oportunitati as avea eu chiar si la acest liceu si terminand cu rugamintea de a reprezenta aceasta institutie la concursul anual de dezbateri ce va avea loc peste 2 luni. Nu am avut incotro si am acceptat pana la urma, apoi am mai pierdut inca o ora in care mi-a dat si si explicat bibliografia pe care o aveam de parcurs.
Dupa ce am terminat cu el, a trebuit sa merg la biblioteca sa-mi fac rost de carti. Acolo am mai pierdut inca vreo 3 ore, caci, curios din fire m-am apucat sa citesc una dintre ele si nu m-am ridicat de la masa pana n-am terminat-o. Pana sa-mi dau seama era deja ora 5 dupamasa.
M-am dus pana in clasa ca sa-mi iau geanta, observand ca si geanta lui Randy era tot acolo, semn ca el inca nu se intorsese de pe unde naiba plecase.
Am luat-o, injurand incet si am plecat spre casa cu pasi grabiti pentru ca ploua din nou, dar chiar si asa, cand am ajuns aratam ca o mata plouata...
Mi-am schimbat hainele repede, apoi am curatat niste cartofi pe care i-am gasit intr-o plasa ca sa fie pregatiti pe cand vine Randy. Nu prea stiam ca trebuie sa faca un coleg de apartament, dar eram sigur ca era ceva de genul acesta. Dupa ce i-am curatat, m-am dus la mine in camera si m-am apucat sa rasfoiesc cartile, chiar daca etentia mea era indreptata spre ceasul de pe perete care arata deja ora 7 seara...Randy era plecat de aproape 10 ore...ce naiba facea? Daca a patit ceva?
Inima a inceput sa-mi bata mai tare cand acest gand nenorocit si-a facut aparitia la mine in cap. Eram ingrijorat...foarte ingrijorat. Stiam ca e baiat mare si ca poate sa-si poarte singur de grija, dar nu puteam sa-mi scor din minte gandul ca ceva rau i s-a intamplat.
M-am enervat, mai mult pe mine, decat pe el, am luat o geaca oarecare din dulap si am iesit afara din apartament. Era frig, ploua si ceata se lasase din nou peste blocurile cenusii. Toata atmosfera asta imi dadea fiori, dar mi-am ridicat gulerul mai sus, incercand sa ma feresc de frigul ce imediat mi-a intrat in oase si am plecat pe strazi, privind atent pe la toate colturile in speranta ca il voi zarii pe undeva. Dar dupa aproape doua ore, in care am cautat in toate cotloanele cartierului incepusem deja sa-mi pierd speranta. Randy nu era de gasit...
Totusi trebuia sa fie pe undeva...nu ar fi putut sa dispara...M-am hotarat sa-l caut ceva mai deaparte de cartierul acesta...poate voi avea noroc. Inghiteam in sec de fiecare data cand treceam pe langa un necunoscut care se uita ciudat la mine, incercand sa-mi controlez frica ce crestea cu fiecare secunda.
Intr-un final am auzit in departare niste voci barbatesti...sau mai bine zis urlete asa ca am fugit in acea directie cat de repede am putut. Cand am ajuns acolo, am vazut doua grupe de baieti ce pareau a fi in mijlocul unei dispute...Ei bine, disputa era putin spus, caci doi dintre ei era deja pe jos plini de sange in timp ce alti 8 se priveau unii pe altii cu ura. Sangele mi-a inghetat in vene cand mi-am dat seama ca printre ei se afla si Randy si ca era inconjurat...
O matahala il prinse mainile la spate, in timp ce un altul se apropia de el amenintator. Toti erau prea ocupati sa-l ajute.
-La dracu'...Randy! am strigat cat m-au tinut plamanii, captandu-le la toti atentia. El s-a intors spre mine si m-a privit cu uimire, vrand parca sa zica ceva, dar pumnul pe care la primit de la celalalt l-a oprit. A cazut in genunchi pe cimentul rece, tusind si incercand sa-si recapete suflul.
M-am repezit in acea directia cu viteza fulgerului, profitand de faptul ca eram mai mic decat majoritatea si i-am dat un croseu la cel ce se pregatea sa-l mai loveasca o data, apoi i-am aplictat matahalei care nu era atenta la mine o lovitura scurta, dar puternica intre picioare, facandu-l sa se lase jos.
-Brian, ce cauti aici? ma intreba printre dinti Randy.
-Pe tine! Ce naiba crezi ca as putea cauta. L-am prisn de brat si l-am ajutat sa se ridice, dar nu l-am privit in ochi. Eram prea nervos. Chestia asta cu bataile era stupida si putea sa se raneasca serios, dar lui nu-i pasa...
Imi venea sa-l iau eu personal la pumni ca sa-i dau o lectie, dar puteam sa las asta pe mai tarziu.
Am banuit ca cei ramasi in picioare erau prietenii noului meu coleg de apartament, caci niciunul nu schita un gest de a ma oprii cand am vrut sa plec. Toti se uitau curiosi la Randy...
-Cum m-ai gasit?
-Simplu, i-am raspuns nervos, te-am cautat...Vad ca esti bine, asa ca eu ma duc acasa... Ne vedem mai tarziu, i-am zis si m-am indepartat, lasandu- i pe toti in urma mea.
Am plecat de acolo bombanind intr-una despre una si despre alta, pierzandu-ma in ceata ce devenise mai deasa. Daca nu cunosteam locurile astea sigur m-as fi pierdut pe aici. In scurt timp am auzit pasi in urma mea, dar nu m-au infricosat. Ii recunosteam: era Randy.
Nu m-am intors si nici nu l-am asteptat, ci mi-am vazut in continuare de drum, pana ce am ajuns in apartamentul pe care il imparteam. Odata intrat, mi-am aruncat geaca pe cuier si am dat sa intru la mine in camera cand Randy ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el.
-De ce esti atat de suparat?
M-am smucit, dar nu am reusit sa scap. Era mai puternic decat mine.
-Mai intrebi?
-Spune-mi! ordona cu o voce fara inflexiuni. De ce naiba ai venit dupa mine? Puteai sa patesti ceva!
-Si cu tine cum ramane? am inceput sa urlu la el, nemaiputandu-ma abtine. Si tu poti sa patesti ceva! Nu numai eu. De ce nu esti atent? Daca nu veneam eu tipii aia te-ar fi batut pana nu ai mai fi fost in stare sa te ridici si nimeni nu te-ar fi ajutat ca toata lumea era prea ocupata sa-si salveze propriul cur.
-Brian...marai printre dinti.
-Niciun Brian, i-am taiat-o din scurt. Ai idee cate griji mi-am facut pentru tine?! Cu o forta de care nici eu nu ma credeam capabil l-am impins in perete, dar cum ma tinea strans de brat, m-a luat cu el, facand ca trupurile noastre sa se atinga. Hainele lui erau ude, la fel ca ale mele, iar pielea sa mirosea vag a ploaie in cambintie cu tenta usoara a parfumului marin...
Intr-un impuls de moment mi-am trecut mana dupa gatul lui, facandu-l sa se aplece, dupa care i-am prins buzele intr-un sarut lacom ce era dova vie a emotiilor ce m-au incercat toata ziua. Ochii i s-au marit de surpriza, dar imediat si i-a inchis si s-a lasat in voia mea. Inima imi batea cu putere pe masura ce mintea incepa sa constientizeze ce faceam, dar nu eram in stare sa ma opresc. L-am tras si mai aproape de mine, strecurandu-mi mainile pe sub tricoul lui ud, dorind sa-i simt pielea ce acum era incinsa.
-Brian...gemu el cand degetele mele i-au gasit sfarcurile intarite. Dori sa ma indeparteze, dar m-am agatat si mai strans de el, sarutandu-l in continuare cu aceeasi intensitate.
-Ai idee cate griji mi-am facut!, i-am zis cand am rupt sarutul pentru a trage o gura buna de aer...
Nu a zis nimic, doar a zambit, dupa care m-a ridicat in brate si m-a dus pana in prima camera, unde m-a lasat pe pat. S-a asezat peste mine continuand sa ma sarute...
Capitolul 18
Avusesem dreptate...era mult mai bine la scoala. Aici puteam sa-mi ocup mintea cu astfel incat sa nu mai fiu nevoit sa ma gandesc la ce mi s-a intamplat in urma cu doua zile, chiar daca semnele de pe corp erau dovezi clare si de netagaduit ca am fost supus unui tratament atat de scarbos. Am oftat suparat pe mintea mea ca iar aluneca pe penti periculoase in loc sa se concentreze la lectia pe care profesoara o predata. Dar nu puteam sa o condamn...indiferent din ce punct de vedere priveai lucrurile, ora era plictisitoare. Si fpatul ca eu eram inainte cu materia nu ma ajuta deloc. Cu coada ochiului l-am vazut pe Randy cum isi lasa capul pe maini si inchide ochii, semn ca era in aceeasi situatie ca si mine. Macar eu aveam bunul simt sa stau drept si nu pe trei sfert adormit. Nu-mi venea sa cred cat de mult mi s-a schimbat viata in ultima saptamana...de la elevul model dintr-o scoala prestigioasa am ajuns un copil molestat care a fugit de acasa si care urma sa traiasca impreuna cu un strain, care, pe deasupra, mai era si lider de gasca. Cum naiba am ajuns eu in situatia asta? ma intrebam pentru a mia oara si, ca de obicei, nu primea niciun raspuns.
Am incercat sa ma gandesc la lucruri mai frumoase, iar primul lucru care mi-a venit in cap a fost sarutul lui. Moliciunea buzelor sale in momentul in care le-au atins pe ale mele, magaierile tandre, vocea blanda...toate aceste noi simtamante m-au lovit cu puterea uni taifun dezlantuit si pentru o scurta clipa mi-au taait rasularea. Ce era cu mine? De ce nu ma speriasem de el? Avand in vedere tot ce stiam de la Miranda despre Rady ar trebui sa fiu infricosat, dar eu eram exact la polul opus. Totul la el ma fascina. Acest baiat era un paradox: dur, dar in acelasi timp bland, aspru, dar dragut, hotarat, dar in unele situatii rusinos...toate aceste lucruri ma puneau pe ganduri. Oare care era adevaratul Randy? Liderul de gasca ce pierdea noapte dupa noapte pe strada si vindea droguri sau persoana dulce, grijulie si blanda care avusese grija de mine?
Probabil acum voi avea ocazia sa aflu, doar voi locuii cu el, nu?
Un telefon ce suna mi-a captat atentia, facandu-ma sa ma intorc si sa-l privesc pe Randy ce se cauta prin buzunare. Intr-un final il gasise si raspunsese, netinand cont de profesoara care se uita urat la el si nici de colegii care il priveau la randul lor curiosi. Imediat s-a ridicat si a trecut pe langa mine, indreptandu-se spre iesirea din clasa.
-Trebuie sa plec, mi-a soptit, apoi s-a pierdut pe colidor. Nu am apucat sa-i raspund, caci deja era dus. m-am intrebat ce se intamplase de a trebuit sa plece asa de repede. Parea ceva serios dupa fata pe care o facuse...Am oftat inca o data si m-am apucat de scris, gandindu-ma ca dupa ce voi termina ora acesta voi merge sa-l caut. poate avea nevoie de ajutor...cine stie?
Dar nici bine nu am inceput ca directorul aparu in cadrul usii si ii ceru voie profesoarei sa ma lase sa ies de la ora ca avea ceva importat de discutat cu mine. Nu am avut incotro si l-am urmat pana la directiune, unde a inceput sa-mi insire cate oportunitati as avea eu chiar si la acest liceu si terminand cu rugamintea de a reprezenta aceasta institutie la concursul anual de dezbateri ce va avea loc peste 2 luni. Nu am avut incotro si am acceptat pana la urma, apoi am mai pierdut inca o ora in care mi-a dat si si explicat bibliografia pe care o aveam de parcurs.
Dupa ce am terminat cu el, a trebuit sa merg la biblioteca sa-mi fac rost de carti. Acolo am mai pierdut inca vreo 3 ore, caci, curios din fire m-am apucat sa citesc una dintre ele si nu m-am ridicat de la masa pana n-am terminat-o. Pana sa-mi dau seama era deja ora 5 dupamasa.
M-am dus pana in clasa ca sa-mi iau geanta, observand ca si geanta lui Randy era tot acolo, semn ca el inca nu se intorsese de pe unde naiba plecase.
Am luat-o, injurand incet si am plecat spre casa cu pasi grabiti pentru ca ploua din nou, dar chiar si asa, cand am ajuns aratam ca o mata plouata...
Mi-am schimbat hainele repede, apoi am curatat niste cartofi pe care i-am gasit intr-o plasa ca sa fie pregatiti pe cand vine Randy. Nu prea stiam ca trebuie sa faca un coleg de apartament, dar eram sigur ca era ceva de genul acesta. Dupa ce i-am curatat, m-am dus la mine in camera si m-am apucat sa rasfoiesc cartile, chiar daca etentia mea era indreptata spre ceasul de pe perete care arata deja ora 7 seara...Randy era plecat de aproape 10 ore...ce naiba facea? Daca a patit ceva?
Inima a inceput sa-mi bata mai tare cand acest gand nenorocit si-a facut aparitia la mine in cap. Eram ingrijorat...foarte ingrijorat. Stiam ca e baiat mare si ca poate sa-si poarte singur de grija, dar nu puteam sa-mi scor din minte gandul ca ceva rau i s-a intamplat.
M-am enervat, mai mult pe mine, decat pe el, am luat o geaca oarecare din dulap si am iesit afara din apartament. Era frig, ploua si ceata se lasase din nou peste blocurile cenusii. Toata atmosfera asta imi dadea fiori, dar mi-am ridicat gulerul mai sus, incercand sa ma feresc de frigul ce imediat mi-a intrat in oase si am plecat pe strazi, privind atent pe la toate colturile in speranta ca il voi zarii pe undeva. Dar dupa aproape doua ore, in care am cautat in toate cotloanele cartierului incepusem deja sa-mi pierd speranta. Randy nu era de gasit...
Totusi trebuia sa fie pe undeva...nu ar fi putut sa dispara...M-am hotarat sa-l caut ceva mai deaparte de cartierul acesta...poate voi avea noroc. Inghiteam in sec de fiecare data cand treceam pe langa un necunoscut care se uita ciudat la mine, incercand sa-mi controlez frica ce crestea cu fiecare secunda.
Intr-un final am auzit in departare niste voci barbatesti...sau mai bine zis urlete asa ca am fugit in acea directie cat de repede am putut. Cand am ajuns acolo, am vazut doua grupe de baieti ce pareau a fi in mijlocul unei dispute...Ei bine, disputa era putin spus, caci doi dintre ei era deja pe jos plini de sange in timp ce alti 8 se priveau unii pe altii cu ura. Sangele mi-a inghetat in vene cand mi-am dat seama ca printre ei se afla si Randy si ca era inconjurat...
O matahala il prinse mainile la spate, in timp ce un altul se apropia de el amenintator. Toti erau prea ocupati sa-l ajute.
-La dracu'...Randy! am strigat cat m-au tinut plamanii, captandu-le la toti atentia. El s-a intors spre mine si m-a privit cu uimire, vrand parca sa zica ceva, dar pumnul pe care la primit de la celalalt l-a oprit. A cazut in genunchi pe cimentul rece, tusind si incercand sa-si recapete suflul.
M-am repezit in acea directia cu viteza fulgerului, profitand de faptul ca eram mai mic decat majoritatea si i-am dat un croseu la cel ce se pregatea sa-l mai loveasca o data, apoi i-am aplictat matahalei care nu era atenta la mine o lovitura scurta, dar puternica intre picioare, facandu-l sa se lase jos.
-Brian, ce cauti aici? ma intreba printre dinti Randy.
-Pe tine! Ce naiba crezi ca as putea cauta. L-am prisn de brat si l-am ajutat sa se ridice, dar nu l-am privit in ochi. Eram prea nervos. Chestia asta cu bataile era stupida si putea sa se raneasca serios, dar lui nu-i pasa...
Imi venea sa-l iau eu personal la pumni ca sa-i dau o lectie, dar puteam sa las asta pe mai tarziu.
Am banuit ca cei ramasi in picioare erau prietenii noului meu coleg de apartament, caci niciunul nu schita un gest de a ma oprii cand am vrut sa plec. Toti se uitau curiosi la Randy...
-Cum m-ai gasit?
-Simplu, i-am raspuns nervos, te-am cautat...Vad ca esti bine, asa ca eu ma duc acasa... Ne vedem mai tarziu, i-am zis si m-am indepartat, lasandu- i pe toti in urma mea.
Am plecat de acolo bombanind intr-una despre una si despre alta, pierzandu-ma in ceata ce devenise mai deasa. Daca nu cunosteam locurile astea sigur m-as fi pierdut pe aici. In scurt timp am auzit pasi in urma mea, dar nu m-au infricosat. Ii recunosteam: era Randy.
Nu m-am intors si nici nu l-am asteptat, ci mi-am vazut in continuare de drum, pana ce am ajuns in apartamentul pe care il imparteam. Odata intrat, mi-am aruncat geaca pe cuier si am dat sa intru la mine in camera cand Randy ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el.
-De ce esti atat de suparat?
M-am smucit, dar nu am reusit sa scap. Era mai puternic decat mine.
-Mai intrebi?
-Spune-mi! ordona cu o voce fara inflexiuni. De ce naiba ai venit dupa mine? Puteai sa patesti ceva!
-Si cu tine cum ramane? am inceput sa urlu la el, nemaiputandu-ma abtine. Si tu poti sa patesti ceva! Nu numai eu. De ce nu esti atent? Daca nu veneam eu tipii aia te-ar fi batut pana nu ai mai fi fost in stare sa te ridici si nimeni nu te-ar fi ajutat ca toata lumea era prea ocupata sa-si salveze propriul cur.
-Brian...marai printre dinti.
-Niciun Brian, i-am taiat-o din scurt. Ai idee cate griji mi-am facut pentru tine?! Cu o forta de care nici eu nu ma credeam capabil l-am impins in perete, dar cum ma tinea strans de brat, m-a luat cu el, facand ca trupurile noastre sa se atinga. Hainele lui erau ude, la fel ca ale mele, iar pielea sa mirosea vag a ploaie in cambintie cu tenta usoara a parfumului marin...
Intr-un impuls de moment mi-am trecut mana dupa gatul lui, facandu-l sa se aplece, dupa care i-am prins buzele intr-un sarut lacom ce era dova vie a emotiilor ce m-au incercat toata ziua. Ochii i s-au marit de surpriza, dar imediat si i-a inchis si s-a lasat in voia mea. Inima imi batea cu putere pe masura ce mintea incepa sa constientizeze ce faceam, dar nu eram in stare sa ma opresc. L-am tras si mai aproape de mine, strecurandu-mi mainile pe sub tricoul lui ud, dorind sa-i simt pielea ce acum era incinsa.
-Brian...gemu el cand degetele mele i-au gasit sfarcurile intarite. Dori sa ma indeparteze, dar m-am agatat si mai strans de el, sarutandu-l in continuare cu aceeasi intensitate.
-Ai idee cate griji mi-am facut!, i-am zis cand am rupt sarutul pentru a trage o gura buna de aer...
Nu a zis nimic, doar a zambit, dupa care m-a ridicat in brate si m-a dus pana in prima camera, unde m-a lasat pe pat. S-a asezat peste mine continuand sa ma sarute...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui