Iubire de cartier

[Beatrix LaVey]

Va multumim pt comentarii ^:)^
:*
Next:

Capitolul 17
 
- Tu chiar vorbesti serios? i-am auzit vocea lui Brian cum imi vorbea, apoi se arunca in pat, langa mine. Scanci la contactul cu suprafata aceea, inca neobisnuit cu durerea aia nenorocita ce-i punea trupul la grea incercare. Miranda veni alarmata dupa el, iar eu l-am asezat mai bine in pat, incercand sa-l linistesc. Se facuse ghem in pat acum si tremura, iar Miranda veni langa el si-l luase in brate.
- Te-a batut atat de rau? intreba trista in acel moment fata, iar eu m-am uitat lung la ea, incepand deja sa ma enervez. Brian se uita la mine atent, dupa care spuse in soapta:
- De-ar fi fost numai o bataie...
Miranda insa continua sa se uite la noi ca vitelul la poarta noua, inca neintelegand ce vrea sa spuna prietenul ei. Brunetul avea retineri in a vorbi despre asta, insa ochii lui ma priveau rugatori, cerand sa ii dezvalui eu adevarul. Am oftat si, tragand-o pe Miranda cu capul spre mine pentru a fi atenta, am spus:
- L-a violat... I s-a taiat rasuflarea in acel moment si ochii i s-au umplut de lacrimi, apoi l-a luat pe Brian in brate si l-a strans, cerandu-si iertare de parca ar fi fost vina ei tot ceea ce se intamplase. Intelegeam acum ca e o prietena buna, desi eu nu prea o suportasem pentru ca era atat de superioara noua, baietilor de cartier, de parca nu am fi stat toti in acelasi loc. Baiatul se uita la mine, reusind sa revina la o pozitie cat de cat acceptabila si intreba:
- Nu mi-ai zis... Chiar putem imparti apartamentul?
- Da, am spus zambind.  Nu ramane decat sa adunam gasca si sa iti luam hainele si lucrurile de la tatal tau, am continuat si el stramba din nas cand auzi de barbatul acela. Incepuse sa tremure, dar Miranda il lua in brate, soptindu-i ca e totul bine. Ii dam si o bataie buna, am adaugat ganditor, dar Brian explica:
- M-am mutat la un hotel... Cand a facut... Ce-a facut eu nu am mai putut rezista si am lesinat,si cand m-am trezit nu mai era. Am profitat, oricum bagajele imi erau facute, si am reusit sa ajung acolo. I-am zambit trist, dupa care m-am ridicat de pe pat, spunand ca voi merge sa iau eu hainele de acolo. Miranda se oferi sa ma ajute, iar Brian ramase uimit si incepu sa rada. Nu credeam sa va vad pe voi uniti spre a face ceva impreuna, spuse chicotind, apoi se ridica si el de pe pat. Hai, mergem toti trei, oricum e timp si ajungem si la scoala.
Mi s-a taiat tot elanul cand am auzit cuvantul ala nenorocit, dar am dat afirmativ din cap si mi-am dat pantalonii in care dormisem jos, ramanand doar in boxeri, moment in care Miranda facu ochii mari si rosi. Brian deja se intorsese cu spatele, uimit si el de ceea ce facusem. Mi-am tras o pereche de pantaloni negri pe mine si un tricou, apoi m-am intins si mi-am dres vocea, semn ca terminasem. Se intorsesera amandoi spre mine si Miranda era in continuare rosie, insa mai rosu era baiatul, caruia i-am zambit discret. Se dezbraca usor de bluza, avand grija sa nu isi provoace durere, dupa care isi dadu si pantalonii jos. Fata facu ochii mari de aceasta data, uitand si de rusine si de tot.
- Ce dracului?!
Exclamatia ma facu sa tresar usor, apoi mi-am dat si seama de ce facuse asta: vanataile si ranile pe care le avea Brian pe el. Se apropie usor si vru sa atinga, insa am aprins-o de mana inainte s-o faca si realiza si ea acest lucru, apoi se intoarse cu fata la mine cat timp amicul statea privind in gol. Se imbracase cu hainele sale, insa erau prea subtiri, asa ca i-am dat un hanorac pe el. I-am vazut zambetul inocent si dulce prin care imi multumea si am simtit din nou nevoia sa il sarut. Am facut un pas spre el, ducandu-mi mana dreapta in jurul taliei sale, pe cand pe cea stanga am folosit-o sa-i dau parul din ochi. L-am tras incet spre mine si mi-am lipit buzele de ale sale intr-un sarut usor, dar am auzit-o pe fata cum isi drese glasul, privindu-ne pe amandoi de-a dreptul uimita.
- Iarta-ma, am spus in soapta si am zambit, dar Brian parea senin, nu il deranja cu nimic ceea ce se intamplase, cel putin nu de fata cu Miranda.
- Mi-e si frica sa te las sa stai aici, cu el! rosti fata dand negativ din cap. M-am pregatit sa o atac, insa continua, nedandu-mi ocazia: Daca aud ca sufera, Randy, te fac bucatele mici si te mananc. Am inceput sa radem cu totii in acel moment si am privit-o pe fata cu zambetul pe buze.
- Ma bucur ca ne intelegem asa de bine, am spus continuand sa rad, apoi tanara il lua pe Brian de brat, luand-o inainte, insa ma prinse si pe mine de mana in ultimul moment, lasandu-ma uimit. Nu credeam ca aveam sa socializez vreodata cu fiinta asta, dar iata ca cel mai bun prieten al ei ne unise pe amandoi.
 
- Deci e totul la locul lui? am intrebat uitandu-ma prin camera unde aranjasem toate lucrurile lui  Brian. Miranda statea si se uita lung la mine, pe cand Brian se agita pe-acolo sa fie totul bine. Aranja cu repeziciune totul pe-acolo si se intoarse catre noi, rostind zambitor:
- Gata de scoala! M-am uitat lung la el, apoi la Miranda si am inceput sa rad, insa ei nu intelegeau de ce. Am facut semn catre ceas, iar tanarul exclama uimit: Atat?! Si scoala noastra?
Se uita cand la mine, cand la fata, iar eu am ridicat nestiutor din umeri si m-am aruncat pe pat, langa ea, asezandu-ma lejer cu capul pe coapsele ei ferme, dar nu spusese nimc. Brian se puse in pat, insa de data asta cu grjia si veni ca un bebelus spre mine, mergand de-a buselea, si se puse cu capul pe pieptul meu, iar eu l-am strans usor si am cascat in timp ce il mangaiam pe parul negru si matasos.
Dormisem destul de bine noaptea trecuta, exceptand faptul ca mi se sculase al dracului de tare din cauza acelor atingeri aparent inofensive, dar foarte incitante pentru mine. Mi-am trecut limba peste buze, dupa care am interbat usor:
- Mai mergem? Doua ore deja s-au dus...
- Da, mergem, am lipsit mai mult decat as fi fost bolnav cu adevarat! Si sa vad cum voi motiva eu absentele, spuse alarmat, insa am explicat incet:
- In primul rand, Brian, ai fost bolnav. Foarte. Ceea ce ai patit e mai rau decat orice, am spus si Miranda ofta. In al doilea rand stai linistit, de motivat le motivam noi, ta-so lui Dean e medic si ne da si noua doua scutiri acolo. Deci putem sta acasa foarte lejer, am rostit si tanarul se uita atent la mine, dupa care zambi.
- Mai bine sa mergem la scoala, Randy, am lipsit deja destul. Miranda, esti de acord cu mine? intreba si fata dadu afirmativ din cap si se ridica din pat, astfel ramand fara perna cam tare. M-am ridicat si eu din pat cu greutate si am spus plictisit ca nu vreau la scoala, insa brunetul ma apuca de ambele maini si incepu sa traga de mine, pe cand fata ma impingea din spate. Aveam destula forta insa sa le fac fata amandurora. L-am tras pe Brian in bratele mele, iar el se uita putin pierdut in ochii mei, apoi buzele i se arcuira intr-un zambet si, inainte ca Miranda sa vada, imi dadu un sarut fugitiv pe buze.
Ma gandeam ca ceea ce se intamplase aseara fusese doar de curiozitate, insa acum ma uimea cum se comporta cu mine, continuand sa ma sarute cu fiecare ocazie. Se indeparta de mine dupa cateva momente si incepu iarasi sa traga de mine, iar eu, mai cu chiu, cu vai, m-am lasat carat si la scoala.
Am lasat-o pe Miranda la clasa ei, dupa care am venit la a noastra si ne-am instalat in locurile corespunzatoare. Diriginta noastra, o profesoara incantatoare, dar care ma enerva la culme cu disciplina ei cu tot, si anume istoria, il lua la intrebari pe Brian, apoi pe mine, cerand sa afle de ce l-am luat de la scoala, unde l-am dus si toate procariile, amenintand ca-mi scade nota la purtare.
- Doamna profesoara, asteptati, nu trageti concluzii pripite, explica tanarul din fata mea si am zambit cand i-am auzit vocea plina de siguranta. M-am simtit rau, iar Randy m-a dus acasa si apoi a plecat. Am fost la ta... Tatal meu, rosti cu jumatate de gura, si a avut el grija de mine. Randy nu merita decat multumiri.
Profesoara se uita neincrezatoare, dar, datorita faptului ca baiatul explicase atat de frumos il crezu si ne lasa pe amandoi in pace, continuand sa-si predea lectia. Nu-mi placea insa cum pronuntase acele cuvinte. Desigur, in afara mea, a Mirandei si a nenorocitului de taica-so, nimeni nu avea cum sa deduca din cuvintele sale ce ar fi insemnat '' grija '', dar pe mine ma rodea pe suflet acest lucru. Cat timp profesoara preda indisperare, mintea mea zburase la saruturile cu Brian din noaptea trecuta. Nu-mi venea sa cred inca, dar eram fericit si trebuia sa cred!