Iubire de cartier

[MiraA]

Capitolul 16

Primul lucru pe care l-am observat a fost ca atingerea lui nu ma dezgusta...chiar deloc. Buzele sale erau moi si se mulau perfect peste alea mele, intr-un mod bland si atat de usor incat abia le-am simtit. Si totusi inauntrul meu incepu o adevarata furtuna de emotii si senzatii noi. Imi era frica...atat de frica incat as fi vrut sa fug si sa ma ascund, dar, in acelasi timp eram curios si doritor.
Ochii lui verzi de smarald erau atat de adanci incat aveam impresia ca ma voi pierde in ei. Ne uitam unul la altul, neindraznind sa facem nicio miscare. Parca timpul se oprise in loc, nemaiexistand nimic inafara acestei incaperi, nimic inafara de noi. Am inghitit in sec, incercand sa-mi infrang pornirea de a-l atinge, dar era deja prea tarziu, caci mana mea actionase inaintea mintii. I-am atins parul si i l-am dat la o parte din ochi, coborandu-mi degetele pe fata sa palida, trasand cu ele linii imaginare pe obrajo, apoi in jurul ochilor, pana jos la barbia care ii tremura usor. Acum respira sacadat si nu intelegeam de ce, dar nu m-am oprit. Mana se misca de la sine coborand pe gat, din ce in ce mai jos pana ce ajunse pe pieptul lui frumos lucrat. Eram de-a dreptul uimit de felul in care i se infiora pilea la cea mai mica atingere a mea, asa ca am continuat, privindu-l in continuare atent. In momentul in care i-am atins unul dintre sfarcuri a tresarit, gemand usor,apoi si-a inchis ochii.
-Ce faci? intreba printre dinti, expirand aerul pe care il avea in plamani.
-Nu stiu, i-am raspuns sincer...nu inteleg de ce...de ce esti altfel...
-Brian, inceteaza sau nu garantez ca ma voi putea controla, zise pe acelsi ton scazut.
Ciudat, dar afirmatia lui nu ma infricosa asa cum ar fi trebuit, ci din contra...Mi-am trecut limba peste buze, si mi-am apropiat capul de al sau pana ce i-am simtit respiratia calda pe fata.
-Pot? l-am intrebat nesigur...
Cand dadu din cap in semn ca da, i-am cuprins buzele intr-un sarut, la fel cum facuse si el mai devreme. Clipii de cateva ori, probabil surprins de gestul meu, dar ramasese pe loc, nefacand nicio miscare, lasandu-am pe mine sa conduc. Avea cu gust delicios si m-am trezit dorind sa nu ma opresc. Mi-am inclestat mainile in umerii sai si l-am tras inconstient mai aproape de mine. Mi-am trecut limba peste buzele sale intredeshise, apoi am facut un lucru inimaginabil: am introdus-o in cavitatea lui bucala, incarcand sa-i invat gustul. Geamatul sau stins se auzi in toata incapere, dar nici acest lucru nu ma sperie. Ma imbratisa strans, raspunzandu-mi la sarut intr-un mod care imi taiase rasuflarea. Tot corpul mi se incalzise instantaneu, pe masura ce sarutul deveni mai lacom, mai adanc, pana ce am reusit sa uit de tot si de toate.
Capul imi vajaia, dar era placut, ca si cum as fi scapat de o mare greutate, putandu-ma bucura pentru prima oara de libertate. Totusi...se oprii si ma impinse un pic, apoi trase cateva guri bune de aer ca si cum ar fi incercat sa se calmeze.
-Doamne, Brian...esti atat de...atat de...trebuie sa ne oprim aici sau nu ma voi mai putea oprii. Nu vreau sa-ti fac rau.
-Imi pare rau, i-am zis cu o voce stanjenita si mi-am ascuns capul sub plapuma. Nu stiu ce m-a apucat. Nu am vrut sa...
-Stai linistit. Nu-ti cere scuze...imi depuse un sarut pe frunte, dupa care ma ciufulii un pic. Dormi ca imediat se face dimineata.
L-am aprobat si ma inchis ochii simtindu-ma pentru prima ora de cand venisem in Londra in siguranta.

M-au trezit niste batai atat de puternice in usa incat am sarit speriat din pat. Ce naiba se intampla aici? L-am privit pe Randy, dar dormea dus, intins pe burta. Nu m-a lasat inima sa-l trezesc asa ca m-am ridicat din pat si am mers pe varfuri pana la usa de la intrare pe care am deschi-o numaidecat, pregatit sa-l infrunt pe cel ce dernja la ora aia infernala. Dar cuvintele mi-au stat in gat cand am vazut cine era in fata mea.
-Miranda, ce faci aici?
-Intrebarea este Brian, ce faci tu aici? zise fata ocolindu-ma si intrand inauntru. Ai idee cate griji mi-am facut? La scoala nu erai...acasa nu erai...am crezut ca ai patit ceva. Tonul ei ridicat reusi sa-l trezeasca pe Randy care veni somnoros pana in bucatarie unde ne aflam noi.
-Ce dracu se intampla aici? zise frecandu-se la ochi.
-Tu!! zise Miranda, apropindu-se de el si impungandu-l cu degetul in piept. De ce nu l-ai putut lasa in pace? Nu ti-au ajuns cei pe care i-ai avut? Il vrei si pe el? O sa-ti bati joc de el si o sa-l arunci ca pe ceilalti? Fata arunca cu sageti de gheata din ochii ei la fel de albastrii ca ai mei.
-Miranda, nu e ceea ce pare. Poti sa te calmezi si sa ma lasi sa-ti explic, dar nu ma asculta deloc. Se intoarse spre mine cu aceeasi privire ucigatoare si continua:
-Iar tu...ma asteptam sa ai mai mult minte decat atat. Nu e treaba mea sa ma bag in viata ta intima, dar dintre toti, tocmai cu el ai reusit sa te incurci. E lider de gasca...vinde droguri. La dracu, Brian! Se opri pentru o clipa, tragand aer in piept, apoi se pregati pentru runda a 2a. Am fost la tine si l-am intalnit pe tatal tau si a zis...
In momentul in care am azit de acel barbat sangele imi inghta in vene. Am prins-o de mana, strnagd-o cu putere si am zgaltait-o de cateva ori pana ce a tacut din gura.
-Niciodata sa nu mai vorbesti cu barbatul ala! Ai inteles? numai gandul ca ea ar putea sa pateasca ce am patit eu...ma lasa fara grai.
-Brian, ce s-a intamplat? Ce imi ascunzi? zise un pic surprinsa de iesirea pe care am avut-o.
Randy se uita cand la unul cand la altul evident nemultumit de conversatia pe care o aveam.
Privirea fetei cazu pe gatul meu si se incrunta. Uitasem de vanatai...
Tu i-ai facut asta? il intreba pe Randy pregatita sa-i dea o palma, dar i-am prins mana la timp.
-Nu el mi-a facut asta, Miranda...ci tata.
Ochii ei se marira de groaza si surpriza. In bucatarie se lasa tacerea pana ce am continuat. Intelegi de ce nu vreau sa te apropii de el?
A dat din cap in semn ca da, apoi a mormait un scuze anemic catre Randy care nici nu o baga in seama, fiind prea ocupat sa-i puna cafea intr-o cana.
-Si acum ce vei face? Unde vei locui? Nu poti sa te intorci acolo...Statu un moment pe ganduri...Poti sa vi la mine...camera fratelui meu e libera si...
-Va locui aici, zise Randy indiferent. Oricum aveam nevoie de un coleg de apartament...sorbii linistit din cafea, neluand in seama mutrele noastre uimite.
-Poftim?! am intrebat eu si fata la unison.
-Nu mai este nimic de discutat. Tu ai nevoie de un loc unde sa stai, eu am nevoie de companie. Chiria e mica, apartamentul e destul de mare pentru amandoi. Cred ca e o afacere buna...Zambi si pleca inapoi in camera, lasandu-ne pe noi in bucatarie...