01-08-2011, 11:40 PM
Capitolul 14
In momentul in care i-am simtit moliciunea buzelor inima mi-o lua la galop, parca dorind sa-mi sara afara din piept. Imediat am inceput sa tremur si din instinct i-am impins pieptul atat de tare incat se dezechilibra si cazu din pat, injurand printre dinti. M-am ridicat repede si am ocolit patul fara sa-mi iau privirea de la el, cautand cu mana usa pentru a iesii.
-Stai departe de mine! i-am urlat cand am vazut ca se apropie incet. Si tu...si tu.. vrei, dar nu am continuat propozitia. Nu eram in stare.
-Brian, calmeaza-te...a fost un accident. Nu vreau sa te ranesc.
-Minti! Cautam ceva cu ce sa-l lovesc si intr-un final am gasit o mica vaza de portelan. Am strans-o cu putere de parca ar fi fost un talisman norocos. El mai facu doi pasi in directia mea, iar eu am ridicat vaza pregatindu-ma sa-l lovesc, dar fix inainte de a o arunca, l-am privit in ochii verzi de smarald. Erau calzi si blanzi, nu ca cei ai tatalui meu. Am lasat obiectul sa cada, auzind cum se sparge la contactul cu podeaua si m-am lasat jos in mare de cioburi, privind in gol. Ce naiba e cu mine? am intrebat, dar nu stiam pe cine. Pe el sau pe mine insumi...Eu nu sunt asa...eu, eu nu lovesc pe nimeni. De ce ti-as face tie asa ceva? De ce te-as rani?
Imediat bratele sale ma inconjurara, iar eu mi-am lasat capul sa se odihneasca pe pieptul lui tare. Nu mai aveam lacrimi sa plang, dar asta nu ma oprii sa suspin. De ce ma schimbasem atat de mult in mai putin de o zi. Nu era normal...asta nu puteam sa fiu eu.
-Nu e vina ta, imi sopti la ureche, managindu-mi parul. Ti-e frica, dar o sa vezi ca pana la urma va trece si asta. Vocea lui era calma, linistitoare si avea un timbru placut.
-Randy...o sa pot uita?
Tacu pentru un moment, pana si mana sa oprindu-se, apoi ofta adanc si se uita la mine in ochi.
-Nu o sa uiti, dar cu timpul va fi mai bine. Vei vedea. Ma trase de mana pana ce am fost din nou in picioare si ma indemna sa merg in bucatarie unde ne astepta mancare comandata. Nu imi era deloc foame, dar am mancat doar ca sa-i fac lui pe plac. Pe tot parcursul mesei mi-am pastrat privirea plecata si nu am zis nimic. Nu aveam starea necesara ca sa port o conversatie si nici el nu parea sa o aiba. Dupa ce am terminat, am aruncat farfuriile de unica folosinta la gunoi si ne-am intors in camera, unde Randy ma indemna sa ma asez din nou in pat.
-Incearca sa te odihnesti un pic. Ai nevoie de somn.
-Cat e ceasul? l-am intrebat cand mi-am dat seama ca nu stiam nici macar ince zi suntem.
-7 seara. Ai dormit toata ziua, imi raspusese zambind.
-Atunci trebuie sa plec. Nu vreau sa te mai deranjez...ai facut si asa destul de multe pentru mine. Am dat sa ma ridic, dar nu ma lasa.
-Ramai aici in seara asta si vedem maine ce facem. Oricum nu ai unde sa te duci. Am vrut sa neg si sa-i spun ca mi-am luat o camera la hotel pentru o saptamana, dar probabil nu m-ar fi ascultat deloc. Nu il cunosteam prea bine, dar din cate am putut observa pana acum, avea o fire incapatanata.
Am oftat si m-am intins pe suprafata moale a patului,iar el ma acoperii, lasandu-mi doar capul afara. Era cald si bine, iar eu chiar eram obosit asa ca am inchis ochii, adormind aproape pe loc.
Cand m-am trezit tot apartamentul era cufundat in bezna. Pentru o clipa nu am stiut unde ma aflu, dar apoi amintirile din cursul zilei imi invadara capul, dandu-mi un raspuns: eram in apartamentul lui Randy...sau mai bine zis in patul lui. M-am ridicat si am inceput sa bajbai dupa un intrerupator, intr-un final gasindu-l in capatul opus al camerei. Am aprins lumina, clipind de cateva ori pana ce ochii mi se obisnuisera, apoi am inspectat repede camera. Eram singur. Randy nu mai era aici. M-am dus in bucatarie sa vad daca e acolo, dar nu era...
Ceasul arata ora 1 noaptea...nu-mi venea sa cred ca dormisem atat. De obicei nu dormeam mai mult de 4-5 ore pe noapte, dar acum...era diferit
Am profitat de absenta lui Randy si m-am dus in baie, unde m-am dezbracat cu greu, dupa care mi-am privit trupul in oglinda. Arata ca un curcubeu...si nu intr-un sens bun. Pe gat aveam urme de degete cum ma stransese, pe piept zgarieturi si urme de muscaturi, iar picioarele si spatele imi erau pline de vanatai. Intr-un cuvant: deplorabil.
Mi-am spalat fata cu apa rece si m-am imbracat la loc, injurand printre dinti de fiecare data cand hainile se frecau de rani.
-Gata, ti-ai plans destul de mila, i-am zis reflexiei mele din oglinda. E timpul sa iti revii si sa mergi mai departe. Asa nu rezolvi nimic. Tipul din oglinda se uita la mine de parca spusesem cea mai mare tampenie din lume. Pe cine naiba pacaleam? Nu era chiar asa de usor sa-ti revii dupa o chestie de genul acesta, dar nu aveam incotro. Nu era primul obstacol pe care am fost nevoit sa-l trec si in niciun caz nu era ultimul.
M-am reintors in bucatarie si am facut o cafea tare, fiind sigur ca si lui Randy ii va prinde bine una cand va revenii.
Mi-am turnat o parte din lichidul amarui intr-o cana mare si m-am reintors in camera, incepand sa inspectez biblioteca pe care o avea acolo. Am numarat in jur de 200 de carti de toate tipurile, lucru ce ma incanta, mai ales ca pe unele dintre ele nu le citisem inca. Nu-l credeam pe Randy genul de om care sa citeasca, dar cartile pareau a fi uitizate, unele dintre ele avean chiar si adnotari pe margini, facute cu pixul. Am zambit cand imaginea unui Randy cufundat in lectura isi facu loc in mintea mea. M-am uitat din nou la ceasul ce arata
acum ora 2 si m-am intrebat ce face la ora asta afara. Auzeam sunetul stropilor de ploaie lovindu-se de geam si vantul care batea cu putere. Speram din tot sufletul sa aiba grija, caci putea sa se raceasca si mai tare decat era. Oare cu ce se ocupau liderii de gasti? Banuiam ca indiferent de ceea ce faceau, toate activitatile si le desfasurau seara...era normal.
Am deschis cartea, oftand de zor, apoi mi-am amintit ca nu mi-am luat ochelarii. M-am ridicat din nou si i-am cautat prin geaca, apoi am luat loc inapoi pe fotoliu si m-am facut comod. Cel mai bun lucru pentru mine era sa imi tin mintea ocupata. Nu vroiam sa ma gandesc la ceea ce se intamplase...nu. Asta era cea mai buna modalitate. Am inceput sa citesc, dand pagina dupa pagina pana ce am ajuns la final. Apoi am luat-o pe a doua, dar pe la jumatatea cartii mi-am simtit pleoapele grele si am adormit acolo, cu cartea in brate si cu capul cazut pe piept.
In momentul in care i-am simtit moliciunea buzelor inima mi-o lua la galop, parca dorind sa-mi sara afara din piept. Imediat am inceput sa tremur si din instinct i-am impins pieptul atat de tare incat se dezechilibra si cazu din pat, injurand printre dinti. M-am ridicat repede si am ocolit patul fara sa-mi iau privirea de la el, cautand cu mana usa pentru a iesii.
-Stai departe de mine! i-am urlat cand am vazut ca se apropie incet. Si tu...si tu.. vrei, dar nu am continuat propozitia. Nu eram in stare.
-Brian, calmeaza-te...a fost un accident. Nu vreau sa te ranesc.
-Minti! Cautam ceva cu ce sa-l lovesc si intr-un final am gasit o mica vaza de portelan. Am strans-o cu putere de parca ar fi fost un talisman norocos. El mai facu doi pasi in directia mea, iar eu am ridicat vaza pregatindu-ma sa-l lovesc, dar fix inainte de a o arunca, l-am privit in ochii verzi de smarald. Erau calzi si blanzi, nu ca cei ai tatalui meu. Am lasat obiectul sa cada, auzind cum se sparge la contactul cu podeaua si m-am lasat jos in mare de cioburi, privind in gol. Ce naiba e cu mine? am intrebat, dar nu stiam pe cine. Pe el sau pe mine insumi...Eu nu sunt asa...eu, eu nu lovesc pe nimeni. De ce ti-as face tie asa ceva? De ce te-as rani?
Imediat bratele sale ma inconjurara, iar eu mi-am lasat capul sa se odihneasca pe pieptul lui tare. Nu mai aveam lacrimi sa plang, dar asta nu ma oprii sa suspin. De ce ma schimbasem atat de mult in mai putin de o zi. Nu era normal...asta nu puteam sa fiu eu.
-Nu e vina ta, imi sopti la ureche, managindu-mi parul. Ti-e frica, dar o sa vezi ca pana la urma va trece si asta. Vocea lui era calma, linistitoare si avea un timbru placut.
-Randy...o sa pot uita?
Tacu pentru un moment, pana si mana sa oprindu-se, apoi ofta adanc si se uita la mine in ochi.
-Nu o sa uiti, dar cu timpul va fi mai bine. Vei vedea. Ma trase de mana pana ce am fost din nou in picioare si ma indemna sa merg in bucatarie unde ne astepta mancare comandata. Nu imi era deloc foame, dar am mancat doar ca sa-i fac lui pe plac. Pe tot parcursul mesei mi-am pastrat privirea plecata si nu am zis nimic. Nu aveam starea necesara ca sa port o conversatie si nici el nu parea sa o aiba. Dupa ce am terminat, am aruncat farfuriile de unica folosinta la gunoi si ne-am intors in camera, unde Randy ma indemna sa ma asez din nou in pat.
-Incearca sa te odihnesti un pic. Ai nevoie de somn.
-Cat e ceasul? l-am intrebat cand mi-am dat seama ca nu stiam nici macar ince zi suntem.
-7 seara. Ai dormit toata ziua, imi raspusese zambind.
-Atunci trebuie sa plec. Nu vreau sa te mai deranjez...ai facut si asa destul de multe pentru mine. Am dat sa ma ridic, dar nu ma lasa.
-Ramai aici in seara asta si vedem maine ce facem. Oricum nu ai unde sa te duci. Am vrut sa neg si sa-i spun ca mi-am luat o camera la hotel pentru o saptamana, dar probabil nu m-ar fi ascultat deloc. Nu il cunosteam prea bine, dar din cate am putut observa pana acum, avea o fire incapatanata.
Am oftat si m-am intins pe suprafata moale a patului,iar el ma acoperii, lasandu-mi doar capul afara. Era cald si bine, iar eu chiar eram obosit asa ca am inchis ochii, adormind aproape pe loc.
Cand m-am trezit tot apartamentul era cufundat in bezna. Pentru o clipa nu am stiut unde ma aflu, dar apoi amintirile din cursul zilei imi invadara capul, dandu-mi un raspuns: eram in apartamentul lui Randy...sau mai bine zis in patul lui. M-am ridicat si am inceput sa bajbai dupa un intrerupator, intr-un final gasindu-l in capatul opus al camerei. Am aprins lumina, clipind de cateva ori pana ce ochii mi se obisnuisera, apoi am inspectat repede camera. Eram singur. Randy nu mai era aici. M-am dus in bucatarie sa vad daca e acolo, dar nu era...
Ceasul arata ora 1 noaptea...nu-mi venea sa cred ca dormisem atat. De obicei nu dormeam mai mult de 4-5 ore pe noapte, dar acum...era diferit
Am profitat de absenta lui Randy si m-am dus in baie, unde m-am dezbracat cu greu, dupa care mi-am privit trupul in oglinda. Arata ca un curcubeu...si nu intr-un sens bun. Pe gat aveam urme de degete cum ma stransese, pe piept zgarieturi si urme de muscaturi, iar picioarele si spatele imi erau pline de vanatai. Intr-un cuvant: deplorabil.
Mi-am spalat fata cu apa rece si m-am imbracat la loc, injurand printre dinti de fiecare data cand hainile se frecau de rani.
-Gata, ti-ai plans destul de mila, i-am zis reflexiei mele din oglinda. E timpul sa iti revii si sa mergi mai departe. Asa nu rezolvi nimic. Tipul din oglinda se uita la mine de parca spusesem cea mai mare tampenie din lume. Pe cine naiba pacaleam? Nu era chiar asa de usor sa-ti revii dupa o chestie de genul acesta, dar nu aveam incotro. Nu era primul obstacol pe care am fost nevoit sa-l trec si in niciun caz nu era ultimul.
M-am reintors in bucatarie si am facut o cafea tare, fiind sigur ca si lui Randy ii va prinde bine una cand va revenii.
Mi-am turnat o parte din lichidul amarui intr-o cana mare si m-am reintors in camera, incepand sa inspectez biblioteca pe care o avea acolo. Am numarat in jur de 200 de carti de toate tipurile, lucru ce ma incanta, mai ales ca pe unele dintre ele nu le citisem inca. Nu-l credeam pe Randy genul de om care sa citeasca, dar cartile pareau a fi uitizate, unele dintre ele avean chiar si adnotari pe margini, facute cu pixul. Am zambit cand imaginea unui Randy cufundat in lectura isi facu loc in mintea mea. M-am uitat din nou la ceasul ce arata
acum ora 2 si m-am intrebat ce face la ora asta afara. Auzeam sunetul stropilor de ploaie lovindu-se de geam si vantul care batea cu putere. Speram din tot sufletul sa aiba grija, caci putea sa se raceasca si mai tare decat era. Oare cu ce se ocupau liderii de gasti? Banuiam ca indiferent de ceea ce faceau, toate activitatile si le desfasurau seara...era normal.
Am deschis cartea, oftand de zor, apoi mi-am amintit ca nu mi-am luat ochelarii. M-am ridicat din nou si i-am cautat prin geaca, apoi am luat loc inapoi pe fotoliu si m-am facut comod. Cel mai bun lucru pentru mine era sa imi tin mintea ocupata. Nu vroiam sa ma gandesc la ceea ce se intamplase...nu. Asta era cea mai buna modalitate. Am inceput sa citesc, dand pagina dupa pagina pana ce am ajuns la final. Apoi am luat-o pe a doua, dar pe la jumatatea cartii mi-am simtit pleoapele grele si am adormit acolo, cu cartea in brate si cu capul cazut pe piept.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui