22-05-2011, 08:58 PM
Capitolul 10
Dimineata veni mai repede decat m-am asteptat si odata cu ea veni si momentul in care trebuia sa iau o decizie finala. Nu ma simteam in siguranta aici, nu cand tatal meu se droga din nou. Acesta fusese motivul pentru care mama divortase si se mutase impreuna cu mine in Liverpool in urma cu 10 ani. Tipul asta, pe care eu inca il numesc tata, a picat in patima drogurilor si a bauturii si din barbatul ce era o data a ajuns un nimic, violent si fara minte. Nu mai ramasese nici macar o urma cat de mica din tatal ce ma crescuse. Totul a fost distrus de droguri...totul.
M-am ridicat din pat si am inceput sa-mi fac bagajele, avand grija sa nu uit nimic important. Pentru moment, puteam sa merg la un hotel ceva, iar de maine sa-mi caut un apartament propriu. Bine macar ca aveam bani, caci altfel nu stiu cum as fi in stare sa ma descurc...
Am pierdut cateva ore bune pana ce am strans tot, dar intr-un final am terminat, putand sa rasuflu usurat.
Insa pe cand sa ies afara din apartament, usa se deschise si inauntru pasii insasi tatal meu, rupt si mirosind puternic a alcool si marijuana. Se clatina pe picioare, apoi se sprijinii cu spatele de perete si ma privii prin patura de fum a tigarii sale.
-Ce dracu' faci cu bagajele alea, copile? Unde crezi ca pleci?
Am inghitit in sec cand i-am auzit glasul, simtind fiori de teama in tot corpul, dar nu am dat inapoi. Trebuia sa-l infrunt sau nu voi scapa niciodata de frica asta.
-Ma mut. Ti-am zis ca stau aici doar daca nu te mai droghezi, dar vad ca nu ai fost in stare sa le lasi. Deci, eu plec.
Am vrut sa trec pe langa el, dar ma prinse de geaca si ma tranti cu putere de perete, facandu-ma sa gem de durere.
-Nu pleci niciunde! Ce crezi? ca-ti permit sa faci acelasi lucru ca ma-ta? Cine te crezi ca sa vi aici si sa-ti bati joc de mine?! Imi puse mana in gat si incepu sa stranga cu putere, pana ce am simtit ca nu mai pot respira. Nu vroiam sa mor aici, de mana lui. Cu greutate am reusit sa-mi ridic bratele care pana atunci au stat inerte langa corp si am incercat sa-l imping, dar nu aveam foarte multa forta.
Pana la urma imi dadu drumul, iar eu am cazut la pamant tusind violent. Se apropie de mine si-mi ridica fata spre el.
-Tata...? l-am intrebat cu o voce stinsa...
-Semeni cu ma-ta, zise si ochii sai capatara o tenta ciudata, probabil din cauza tampenilor pe care le baga in el.
Isi trecu mana pe obrazul meu, intr-un gest ce se vroia tandru, dar, care pe mine ma dezgusta, apoi imi prinse barbia si o stranse pana ce mi-am deschis gura. Imediat limba sa patrunse inauntru, incepand sa ma violeze cu miscari brutale.Am ramas socat...acesta era tatal meu. Nu era posibil! Nu putea fi adevarat! Intr-un moment de luciditate l-am muscat cat de tare am putut. Se desprinse de mine injurand si scuipand sange, apoi ma lovi cu piciorul in stomac, facandu-ma sa ma chircesc la podea.
-Pui de catea, ce esti! Iti arat eu cum sa te comporti!
Nu ma uitam la el, dar am auzit sunetul unei catarame ce era desfacute si atunci mi-am dat seama cu groaza ce avea de gand sa faca. M-am ridicat, dorind sa fug, dar mi-a mai dat una peste fata, facandu-ma sa cad din nou la podea.
-Stai...ce faci? Sunt eu Brian, fiul tau. Nu pot sa-mi faci asta, i-am zis in pragul isteriei.
-Taci! Nu ai drept sa vorbesti aici. Se aplecat peste mine si incepu sa ma stranga de zona dintre picioare cu miscari brutale ce imi cauzau durere. Nu mai vroiam! Ce naiba cautam eu aici? De ce eu?
Rupse tricolul de pe mine si incepu sa-mi linga pieptul, apoi sa-mi muste sfarcurile pana ce imi dadu sangele. Imi era scarba...atat de scarba de el si de mine. M-am zbatut, dar degeaba. Mainile lui imi tineau bratele ca intr-o menghina. Eram prins, fara scapare.
Am observat cand isi dadu pantalonii si boxerii jos, dar nu a vrut sa ma uit si la restul asa ca am inchis ochii, rugandu-ma sa fie doar un cosmar si sa am trezesc in patul meu cald din Liverpool, dar cand mi-am simtit proprii pantaloni dati jos, apoi mangaierile lui brutale, am stiut ca nu era un cosmar. Asta era realitatea.
Ma patrunse printr-o miscare brusca, animalica ce ma facu sa urlu, dar am tacut imediat ce palam lui lua contact cu obrazul meu. Inainta in mine, nepasandu-i de durerea mea, de ceea ce facea si de faptul ca eu eram fiul lui. Ma vioala. Propriul meu tata ma viola si ii placea. Il simteam adanc infipt in trupul meu ce tremura ca si cum ar sta sa se dezintegreze. Acum avea ochii inchisi si gemea de placere, pe masura ce miscarile deveneau din ce in ce mai rapide. Ultima oara cand se impinse in mine, durerea fusese atat de mare incat am pierdut contactul cu realitatea...
M-am trezit mult mai tarziu, sigur in apartament, cu hainele rupte pe mine. Ma simteam atat de nenorocit si de murdar incat nu mai aveam putere nici macar sa plang. Trupul imi era plin de vanatai, iar pe jos am putu sa observ un pic de sange, probabil de la mine. M-am ridicat cu greu, gemand de durere, dar luandu-ma ametelile m-am lasat din nou jos. Imi era atat de greata, incat m-am intors pe-o parte si am dat totul afara, chiar si ce nu am mancat, apoi am ramas o vreme asa privind in gol. De ce-mi facuse asta? De ce?
In apartament se lasa bezna semn ca venise seara. Am oftat si m-am ridicat de jos, tinandu-ma cu mainile de pereti pentru a-mi gasi sprijin. Mi-am luat un tricou pe mine cu miscari stangace si m-am incheiat la pantaloni, apoi fara sa privesc in urma, mi-am luat geanta si am plecat din acel loc blestemat, jurand sa nu ma mai intorc niciodata.
Am reusit sa ajung pana la primul hotel, unde cu greu am facut rost de o camera, avand in vedere ca eram minor, dar cu ceva bani dati in plus orice se rezolva. Ajuns in camera m-am trantit in pat asa cum eram si am inchis ochii incercand sa adorm, dar imaginile de mai devreme se intorsera sa ma bantuie din nou si din nou pana ce am crezut ca imi voi pierde mintile. Si asa fusese toata noaptea.
La liceu toata lumea ma privea ciudat...mai ciudat ca in prima zi si eram sigur ca era din cauza bataii la care luasem parte, dar nu ma interesa. Nu mai mai interesa nimic acum. Nici macar nu stiam de ce venisem in primul rand aici. Mai bine ma duceam dracu'. M-am indreptat cu pasi grei spre clasa mea, unde deja toata lumea era prezenta, inclusiv Randy. M-am asezat in banca, cu grija si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe maini. Am simtit pe cineva apropindu-se, dar nu m-am uitat sa vad cine era.
-Multumesc pentru supa. Vocea lui Randy nu mai era atat de ragusita. La auzul ei, mi-am ridicat ochii incercanati spre el. Arata mai bine. Supa si medicamentele isi faceau efectul. Am incercat sa-i zambesc, dar nu prea am reusit.
-Nu ai pentru ce. Ma bucur ca te simtit mai bine. Pana si eu mi-amd at seama de cat de ciudata imi era vocea.
-Nu arati bine, imi zise ezitand si intinse mana pentru a ma atinge. Inima incep sa-mi bata mai tare si reactionand din instinct m-am ferit, ridicandu-ma si facand cativa pasi in spate, speriat. Nu vroiam sa ma atinga. Daca imi facea si el ceva?! Nu mai vroiam asa ceva.
Se uita la mine perplex si facu un pas inainte. Brian...ce ai patit?
-Nimic, i-am raspus poate un pic prea repede. Am trecut pe langa el, aproape alergand spre baie. Trebuia sa ma adun.
Odata ajuns inauntru, m-am dus direct la ghiuveta si am dat drumul la apa rece, apoi mi-am spalat fata de cateva ori. Am respirat adanc, rugandu-ma ca inima sa-si calmeze bataile.
-Asta nu este nimic, am auzit o voce in spatele meu. M-am intors rapid, aproape impiedicandu-ma in propriile picioare si am vrut sa ma dau mai in spate, dar nu aveam unde. Te comporti ca o mata speriata. Ce naiba e cu tine?
Se apropie de mine cu repeziciune si ma prinse de maini, imobilizandu-ma...la fel ca el. M-am zabatut, dar din nou incercarea mea a fost in van.
-Nu...nu mai vreau...lasa-ma, i-am zis cu adevarat speriat, iar el ma privii confuz.
-Brian, ce e cu tine? Cand m-am zbatut maneca bluzei se ridica, lasand la vedere vanataile pe care mi le lasase tata in urma cu o zi. Se uita la ele pentru cateva momente, apoi injura printre dinti. Cine ti-a facut astea? Vazand ca nu raspund, m-a zgaltait un pic. Cine? intreba cu o voce amenitatoare, ce-mi ingheta sangele in vene.
Atunci autocontrolul meu se rupse si am dat drumul la lacrimile ce imi inundara imediat fata. L-am cuprins in brate, agatandu-ma de bluza lui ca de un colac de salvare si am inceput sa plang cu suspine. Nu mai rezistam...era prea mult pentru mine...
-De ce mi-a facut asta? l-am intrebat printre suspine. Nu i-am facut nimic...tatal meu...de ce? Mainile sale imi cuprinsera trupul ce tremura, intr-o imbratisare stransa. Vreau sa mor...i-am mai zis plangand in continuare...
Dimineata veni mai repede decat m-am asteptat si odata cu ea veni si momentul in care trebuia sa iau o decizie finala. Nu ma simteam in siguranta aici, nu cand tatal meu se droga din nou. Acesta fusese motivul pentru care mama divortase si se mutase impreuna cu mine in Liverpool in urma cu 10 ani. Tipul asta, pe care eu inca il numesc tata, a picat in patima drogurilor si a bauturii si din barbatul ce era o data a ajuns un nimic, violent si fara minte. Nu mai ramasese nici macar o urma cat de mica din tatal ce ma crescuse. Totul a fost distrus de droguri...totul.
M-am ridicat din pat si am inceput sa-mi fac bagajele, avand grija sa nu uit nimic important. Pentru moment, puteam sa merg la un hotel ceva, iar de maine sa-mi caut un apartament propriu. Bine macar ca aveam bani, caci altfel nu stiu cum as fi in stare sa ma descurc...
Am pierdut cateva ore bune pana ce am strans tot, dar intr-un final am terminat, putand sa rasuflu usurat.
Insa pe cand sa ies afara din apartament, usa se deschise si inauntru pasii insasi tatal meu, rupt si mirosind puternic a alcool si marijuana. Se clatina pe picioare, apoi se sprijinii cu spatele de perete si ma privii prin patura de fum a tigarii sale.
-Ce dracu' faci cu bagajele alea, copile? Unde crezi ca pleci?
Am inghitit in sec cand i-am auzit glasul, simtind fiori de teama in tot corpul, dar nu am dat inapoi. Trebuia sa-l infrunt sau nu voi scapa niciodata de frica asta.
-Ma mut. Ti-am zis ca stau aici doar daca nu te mai droghezi, dar vad ca nu ai fost in stare sa le lasi. Deci, eu plec.
Am vrut sa trec pe langa el, dar ma prinse de geaca si ma tranti cu putere de perete, facandu-ma sa gem de durere.
-Nu pleci niciunde! Ce crezi? ca-ti permit sa faci acelasi lucru ca ma-ta? Cine te crezi ca sa vi aici si sa-ti bati joc de mine?! Imi puse mana in gat si incepu sa stranga cu putere, pana ce am simtit ca nu mai pot respira. Nu vroiam sa mor aici, de mana lui. Cu greutate am reusit sa-mi ridic bratele care pana atunci au stat inerte langa corp si am incercat sa-l imping, dar nu aveam foarte multa forta.
Pana la urma imi dadu drumul, iar eu am cazut la pamant tusind violent. Se apropie de mine si-mi ridica fata spre el.
-Tata...? l-am intrebat cu o voce stinsa...
-Semeni cu ma-ta, zise si ochii sai capatara o tenta ciudata, probabil din cauza tampenilor pe care le baga in el.
Isi trecu mana pe obrazul meu, intr-un gest ce se vroia tandru, dar, care pe mine ma dezgusta, apoi imi prinse barbia si o stranse pana ce mi-am deschis gura. Imediat limba sa patrunse inauntru, incepand sa ma violeze cu miscari brutale.Am ramas socat...acesta era tatal meu. Nu era posibil! Nu putea fi adevarat! Intr-un moment de luciditate l-am muscat cat de tare am putut. Se desprinse de mine injurand si scuipand sange, apoi ma lovi cu piciorul in stomac, facandu-ma sa ma chircesc la podea.
-Pui de catea, ce esti! Iti arat eu cum sa te comporti!
Nu ma uitam la el, dar am auzit sunetul unei catarame ce era desfacute si atunci mi-am dat seama cu groaza ce avea de gand sa faca. M-am ridicat, dorind sa fug, dar mi-a mai dat una peste fata, facandu-ma sa cad din nou la podea.
-Stai...ce faci? Sunt eu Brian, fiul tau. Nu pot sa-mi faci asta, i-am zis in pragul isteriei.
-Taci! Nu ai drept sa vorbesti aici. Se aplecat peste mine si incepu sa ma stranga de zona dintre picioare cu miscari brutale ce imi cauzau durere. Nu mai vroiam! Ce naiba cautam eu aici? De ce eu?
Rupse tricolul de pe mine si incepu sa-mi linga pieptul, apoi sa-mi muste sfarcurile pana ce imi dadu sangele. Imi era scarba...atat de scarba de el si de mine. M-am zbatut, dar degeaba. Mainile lui imi tineau bratele ca intr-o menghina. Eram prins, fara scapare.
Am observat cand isi dadu pantalonii si boxerii jos, dar nu a vrut sa ma uit si la restul asa ca am inchis ochii, rugandu-ma sa fie doar un cosmar si sa am trezesc in patul meu cald din Liverpool, dar cand mi-am simtit proprii pantaloni dati jos, apoi mangaierile lui brutale, am stiut ca nu era un cosmar. Asta era realitatea.
Ma patrunse printr-o miscare brusca, animalica ce ma facu sa urlu, dar am tacut imediat ce palam lui lua contact cu obrazul meu. Inainta in mine, nepasandu-i de durerea mea, de ceea ce facea si de faptul ca eu eram fiul lui. Ma vioala. Propriul meu tata ma viola si ii placea. Il simteam adanc infipt in trupul meu ce tremura ca si cum ar sta sa se dezintegreze. Acum avea ochii inchisi si gemea de placere, pe masura ce miscarile deveneau din ce in ce mai rapide. Ultima oara cand se impinse in mine, durerea fusese atat de mare incat am pierdut contactul cu realitatea...
M-am trezit mult mai tarziu, sigur in apartament, cu hainele rupte pe mine. Ma simteam atat de nenorocit si de murdar incat nu mai aveam putere nici macar sa plang. Trupul imi era plin de vanatai, iar pe jos am putu sa observ un pic de sange, probabil de la mine. M-am ridicat cu greu, gemand de durere, dar luandu-ma ametelile m-am lasat din nou jos. Imi era atat de greata, incat m-am intors pe-o parte si am dat totul afara, chiar si ce nu am mancat, apoi am ramas o vreme asa privind in gol. De ce-mi facuse asta? De ce?
In apartament se lasa bezna semn ca venise seara. Am oftat si m-am ridicat de jos, tinandu-ma cu mainile de pereti pentru a-mi gasi sprijin. Mi-am luat un tricou pe mine cu miscari stangace si m-am incheiat la pantaloni, apoi fara sa privesc in urma, mi-am luat geanta si am plecat din acel loc blestemat, jurand sa nu ma mai intorc niciodata.
Am reusit sa ajung pana la primul hotel, unde cu greu am facut rost de o camera, avand in vedere ca eram minor, dar cu ceva bani dati in plus orice se rezolva. Ajuns in camera m-am trantit in pat asa cum eram si am inchis ochii incercand sa adorm, dar imaginile de mai devreme se intorsera sa ma bantuie din nou si din nou pana ce am crezut ca imi voi pierde mintile. Si asa fusese toata noaptea.
La liceu toata lumea ma privea ciudat...mai ciudat ca in prima zi si eram sigur ca era din cauza bataii la care luasem parte, dar nu ma interesa. Nu mai mai interesa nimic acum. Nici macar nu stiam de ce venisem in primul rand aici. Mai bine ma duceam dracu'. M-am indreptat cu pasi grei spre clasa mea, unde deja toata lumea era prezenta, inclusiv Randy. M-am asezat in banca, cu grija si mi-am lasat capul sa se odihneasca pe maini. Am simtit pe cineva apropindu-se, dar nu m-am uitat sa vad cine era.
-Multumesc pentru supa. Vocea lui Randy nu mai era atat de ragusita. La auzul ei, mi-am ridicat ochii incercanati spre el. Arata mai bine. Supa si medicamentele isi faceau efectul. Am incercat sa-i zambesc, dar nu prea am reusit.
-Nu ai pentru ce. Ma bucur ca te simtit mai bine. Pana si eu mi-amd at seama de cat de ciudata imi era vocea.
-Nu arati bine, imi zise ezitand si intinse mana pentru a ma atinge. Inima incep sa-mi bata mai tare si reactionand din instinct m-am ferit, ridicandu-ma si facand cativa pasi in spate, speriat. Nu vroiam sa ma atinga. Daca imi facea si el ceva?! Nu mai vroiam asa ceva.
Se uita la mine perplex si facu un pas inainte. Brian...ce ai patit?
-Nimic, i-am raspus poate un pic prea repede. Am trecut pe langa el, aproape alergand spre baie. Trebuia sa ma adun.
Odata ajuns inauntru, m-am dus direct la ghiuveta si am dat drumul la apa rece, apoi mi-am spalat fata de cateva ori. Am respirat adanc, rugandu-ma ca inima sa-si calmeze bataile.
-Asta nu este nimic, am auzit o voce in spatele meu. M-am intors rapid, aproape impiedicandu-ma in propriile picioare si am vrut sa ma dau mai in spate, dar nu aveam unde. Te comporti ca o mata speriata. Ce naiba e cu tine?
Se apropie de mine cu repeziciune si ma prinse de maini, imobilizandu-ma...la fel ca el. M-am zabatut, dar din nou incercarea mea a fost in van.
-Nu...nu mai vreau...lasa-ma, i-am zis cu adevarat speriat, iar el ma privii confuz.
-Brian, ce e cu tine? Cand m-am zbatut maneca bluzei se ridica, lasand la vedere vanataile pe care mi le lasase tata in urma cu o zi. Se uita la ele pentru cateva momente, apoi injura printre dinti. Cine ti-a facut astea? Vazand ca nu raspund, m-a zgaltait un pic. Cine? intreba cu o voce amenitatoare, ce-mi ingheta sangele in vene.
Atunci autocontrolul meu se rupse si am dat drumul la lacrimile ce imi inundara imediat fata. L-am cuprins in brate, agatandu-ma de bluza lui ca de un colac de salvare si am inceput sa plang cu suspine. Nu mai rezistam...era prea mult pentru mine...
-De ce mi-a facut asta? l-am intrebat printre suspine. Nu i-am facut nimic...tatal meu...de ce? Mainile sale imi cuprinsera trupul ce tremura, intr-o imbratisare stransa. Vreau sa mor...i-am mai zis plangand in continuare...
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui