Iubire de cartier

[MiraA]

:* ms de comm si acm next

Capitolul 2

Ziua de astazi....un adevarat cosmar. Stiam ca asa va fi si deja ma obsnuisem cu ideea ca ma mutasem in Iad. Am oftat, privindu-mi chipil palid si incercanat in oglinda. Nu dormise prea mult in ultimele zile, dar nici nu era de mirare, avand in vedere decizia pe care am luat-o. Parul lungut pana dedesubtul urechilor era intr-o dezordine totala, dar nu ma interesa prea mult. Nu avea decat sa ramana asa din partea mea...
M-am imbracat intr-o pereche de blugi spalacitit si un tricou inchis la culoare simplu, peste care am luat o geaca neagra de piele. Am mai privit inca o data pe geam peisajul mohorat care mi se afisa. Nici macar nu-ti dadeai seama ca esti in Londra. De aici nu puteam vedea niciunul din vestigiile orasului pe care l-am iubit atat de mult in trecut, ci doar cartiere cu blocuri vechi, gri, unele mai darapanate decat altele, fabrici, iar in departare fumul ce se ridica de la unele uzine. Pentru a mia oara ma intrebam ce naiba caut eu intr-un loc ca asta?
Apoi imi aduceam aminte si inghiteam in sec, incercand sa nu injur. Fusese decizia mea sa ma mut aici, inapoi la tatal meu. Poate nu era cel mai bun lucru pentru mine, dar sigur era cel mai bun lucru pentru mama mea. Noul ei sot era de treaba si meritau un pic de liniste si timp doar pentru ei doi...eu eram in plus acolo.
Mi-am luat geanta de pe pat, unde aveam toate cartile si caietele si am iesit din apartamentul minuscul, inchizand usa cu cheia.
Afara era frig si destul de intunecat,ar in curand incepu sa ploua, la inceput cu picuri mici si neinsemnati, apoi din ce in ce mai mari, facandu-ma sa arat ca o mata plouata cand am ajuns la portile instituiei de invatamant.
Am injurat in gand si am intrat inauntru, mergand prima data la secretariat pentru a-mi lua orarul. Acolo o tipa destul de simaptica si invarsta imi dadu foaia cu pricina si inca o foaie pe care trebuiau sa o semneze toti profesorii mei, apoi ma ruga sa ma grabesc ca deja intarziasem la ore. Am ascultat-o fara sa comentez, caci, pana la urma, nu vroiam probleme din prima mea zi la noua scoala. Nu-mi doream decat sa merg ore si apoi acasa ca sa-mi mai plang o tura de mila. Doamne, de patetic eram!
Pasii mei rasunau pe holurile pustii, ecoul lor lovindu-se de peretii mazgaliti cu grafitti si carioca. Cine dracu facea asa ceva in scoli?! Dar, pana la urma de ce ma mai miram? Trebuia sa tin minte ca aici nu e Liverpool, ci ghetoul Londrei, iar scoala asta este una publica, nu privata ca aceea la care am fost pana acum. Si pentru a mia una oara m-am intrebat ce naiba cautam eu aici...
Intr-un final mi-am gasit clasa si am batut usor la usa, apoi am intrat cand am auzit vocea profesorului. I-am dat tacut foaia de la secretariat, incercand sa nu privesc decat la el si nu la colegii mei. Mi-a zambit calduros.
-Brian O'Hara, bine ai venit la scoala noastra. Am fost foarte incantati cand am auzit ca te-ai inscris aici. Apoi se intoarse spre colegii mei: Va fac cunostiinta cu Brian. Tocmai s-a transferat de la o scoala prestigioasa din Liverpool. Nu am putut sa nu observ ca a pus accent pe cuvantul prestigioasa. Ce naiba era cu tipul asta? Vroia sa-mi faca viata cu calvar din prima zi? Apoi l-am auzit continuand: Domnul O'Hara este unul dintre cei mai buni elevi din tara; ne-a reprezentat la foarte multe concursuri internationale, zise cu mandrie de parca eram copilul sau, nu un strain oarecare.
Mi-a facut semn sa iau loc in sigura banca libera din clasa, in fata unui baiat saten ce privea pierdut pe geam. L-am ascultar, ignorand privirile curioase ale noilor mei colegi si m-am asezat oftat din adancul sufletului.
Randy, am auzit din nou vocea profesorului, sa nu te legi de noul tau coleg. Ai inteles?
Am clipit de cateva ori si mi-am privit cu coada ochiului colegul din spate, care tresari. Mormai ceva neintelicibil catre profesor, apoi ma pironii cu o privire ciudata, care ma facu sa inghit in sec pentru catev secunde. Ochii sai erau atat de reci, incat aveam impresia ca ar putea sa-mi inghete sufletul. Zambii siret catre mine, apoi se linse pe buze de parca vazu ceva delicios, facandu-ma sa ma incrunt. Nu m-am putut abtine, asa ca l-am privit in acelasi mod. Si eu puteam sa fac asta...ochii mei erau la fel de reci ca ai sai. I-am zambit ironic, dupa care m-am intors nebagandu-l in seama.
Nu mai aveam nevoie si de alte necazuri.
Ora trecu mai repede decat m-am asteptat...poate din cauza ca stiam deja tot ce spusese profesorul sau poate pentru ca am visat cu ochii deschisi la fosta mea scoala, fosta ma casa, fosta mea viata...in orice caz, numai la lucruri ce aveau cuvantul "fosta" in fata. In momentul in care a sunat de pauza m-am lungit in banca, cascand zgomotos si intinzandu-mi mainile si picioarele. Toata lumea iesise, inafara de mine, colegul din spatele meu si inca vreo doi baieti care stateau in partea opusa a salii.
Imi venea sa inchid ochii si sa trag un pui de somn, dar exact atunci incepu sa-mi sune telefonul. L-am scos din buzunar de la geaca si am raspuns plictisit, fara sa ma uit cine ma suna defapt.
-Brian, ce faci? Cum ti se pare scoala noastra?
La dracu trebuia sa ma astept la una ca asta.
-Salut, Miranda. Intr-un cuvant: plictistoare...
-Pe tine chiar nimic nu te impresioneaza, nu-i asa? zise vocea destul de enervata. Te sun de trei zile si nu-mi raspunzi. Ce naiba ai facut trei zile de unul singur?
-Ce as fi putut sa fac?! Am fost prin cluburi, am facut sex nebun si neprotejat cu oricine am apucat si m-am drogat, am zis la misto, stiid ca o voi enerva. Totusi asa am reusit sa atrag atentia si colegului meu din spate, care, cand ma auzii isi ridica ochii spre mine surprins.
-Te urascccc, Brian! urla fata in timpanul meu si-mi inchise telefonul, dar pana sa respir usurat i-am auzit vocea venind de pe colidor.
-La dracu'. Cine naiba s-o gandit ca e la scoala! Am dat sa ma ridic de pe scaun, dar nu am mai apucat, caci ea deja intrase in clasa, atragand toate privirile. Nici nu era de mirare la felul in care arata. Miranda ar fi putut foarte bine sa pozeze intr-una din revistele de moda, corpul inalt atletic ii era pus in evidenta de blugii stramti, negrii si topul bleomarin ce se asorta cu culoare ochilor ei. Parul negru ii cadea in cascade pe umerii ingusti si ii incadra fata de copil inocent ce acum arata cat de nervoasa este.
-Asa vorbesti tu cu mine?! zise scoasa din sarite si-mi dadu peste cap cu una dintre cartile pe care le avea in brate. Droguri si sex nebun? si-mi mai dadu inca una peste cap.
-Hey, Miranda, ma doare, ce naiba! Glumeam.
-Nu te-ai schimbat deloc in ultimii 10 ani, zise oftand si ma inspecta cu luare aminte.
-Cum sa nu ma schimb? Am mai crescut, nu crezi? i-am zis zambind, iar ea ma aproba.
Cu coada ochiului vedeam ce priviri ii trageau baietii, lucru care m-a nelinistit. Mergi acasa, am intrebat-o repede, nedandu-le ocazia celolalti de a se baga in seama.
-Da, am terminat pe ziua de azi. Abia astept sa ajung acasa si sa fac o baie.
Aproape puteam vedea balele ce le curgeau tipilor cand auzisera cuvantul baie, lucru ce ma dezgusta. Cat de obsedat puteai fii.
-Te conduc.
-Is in stare sa am grija de mine si singura, Brian. Nu mai sunt un copil.
-Stiu asta, dar ce fel de prieten as fi daca te-as lasa sa mergi de una singura acasa pe vremea asta,i-am zis aratand fereastra. Inca ploua, din pacate.
-Deci, cu alte cuvinte, zise fata intr-un final, esti ud leoarca si vrei niste haine imprumut de la fratele meu? intreba razand.
-Vinovat! M-ai prins.
-Mda...chiar nu te-ai schimbat deloc, imi zise si ma lua de mana tragndu-ma dupa ea afara din clasa, lasandu-i pe toti cu gurile cascate, inclusiv pe colegul din spatele meu. Mi-am trecut mainile pe dupa umerii ei, ignorandu-i pe ceilalti si am continuat sa merg ascultandu-i in continuare povestile...