[Terminat] Angel without soul - sez.1

[Rain]

Am venit cu nextul, sper ca la fel de repede ca si data trecuta Acum, revenim.. tot din perspectiva lui Matsuro vorbesc. Sper ca n-am avut greseli si.. nu stiu cand va veni urmatorul capitol pentru ca voi avea putina treaba.


~Capitolul 18 Excursie?~



Terminasem de spalat vasele si de abia asteptam ca fratele meu mai mare sa soseasca de la munca si sa il surprind cu masa pregatita, bucataria si sufrageria curate, praful sters si paturile facute in dormitor. Am crapat putin geamul, cat acel miros de la cartofii prajiti sa iasa afara, apoi am asezat cu o paleta bucatelele taiate marunt ce se aflau in tigaia incinsa cu ulei. Pentru a nu-mi murdari hainele purtam un sort ce, dupa parerea mea, imi venea chiar foarte bine. Era alb si pe alocuri avea niste linii curbe rosii ce inconjuraui talia. Noroc ca nu aveam parul mai lung caci as fi fost nevoit sa port si o bereta. Cred ca as fi aratat foarte caraghios!
Am aranjat servetelele in forma triunghiulara apoi am pus tacamurile deasupra acestora, langa farfurii. Fumul iesea din bucatile prajite de cartofi, anuntand ca mancarea inca ardea, mie insa asa imi placea mai mult, decat rece. Meniul facut de mine parca-mi facea cu ochiul si ma indemna sa mananc inainte ca blondul sa ajunga acasa, dar m-am abtinut la fel cum o facusem pana acum, si nu m-am referit la mancat.
Am presarat putina sare, apoi am asezat sticluta langa farfurii, in caz ca lui ii placea mai sarat. M-am asezat pe scaun, la masa, fiind nevoit sa il astept.
Nu trecu mult timp si am auzit usa de la intrare ce se deschise, asa ca m-am indreptat fericit spre aceasta. Barbatul inalt si blond, imbracat intr-o pereche de blugi si sacoul de un albastru inchis, isi facu aparitia in sufragerie.
-Ai venit, am constatat eu, zambindu-i copilareste.
Nici nu l-am lasat sa se schimbe caci i-am prins mana mare intr-a mea si l-am tras pana la bucatarie. Dupa expresia lui faciala, se parea ca acel miros ii dezmierdase narile, caci imediat incepu a zambi si a face un semn ca ii era foame. S-a asezat la masa, fata in fata cu mine si privi farfuria plina, apoi apuca o furculita.
-Pofta buna, Matsuro, rosti, facandu-ma sa rosesc usor.
Eram emotionat, fiind pentru prima data cand gateam in aceasta casa. Ma simteam mandru atunci cand imi spuse ca au iesit bine si ca ii plac.
Am continuat sa mancam amandoi, auzind din gura lui numai laude, apoi o gluma foarte amuzanta cum ca m-ar lua de sot. Am inceput amandoi sa radem, terminand curand cina.
Se schimba de hainele de la serviciu, apoi, dorind sa imi dau sortul jos, ma opri, spunandu-mi ca imi sta bine asa si ca ar vrea sa ii fac pe plac si sa il tin pe mine pana vom adormi, apoi ma puteam imbraca linistit in pijamale.
-Cum a fost la munca? mi-am facut eu curajul dupa cateva ezitari, sa intreb, moment in care Kiru imi facu semn sa ma asez langa el pe pat.
Isi puse mainile pe umerii mei marunti, privindu-ma de sus. Stateam fata in in fata si priveam unul in ochii altuia. Chiar daca nu faceam nimic mai mult, simteam cum chipul incepea a se face rosu si tot sangele dorea sa urce in obrajii mei. Bataile inimii le simteam atat de intense incat aveam impresia ca acel organ din pieptul meu dorea sa iasa afara.
-A fost bine, putin obositor, insa cand stii ca acasa te asteapta o masa facuta si un pusti ce iti inveseleste ziua, atunci cred ca sunt foarte nerabdator sa termin programul.
Am ramas uimit la spusele lui, dandu-mi seama destul de greu ca la mine si la mancarea facuta se referise.
Isi duse mainile pe spatele meu, incepand a-l pipai apoi a-l masa. Nu stiu daca era impresia mea, insa parea ca ma impinge mai aproape de el centimetru cu centimetru. Nu m-am impotrivit, ba din contra, m-am lasat dus de el atat de aproape incat abdomenele noastre se unira. Inca il priveam fix, fara a-l scapa din priviri, la un moment dat , buzele sale fiind prioritatea mea. Pareau asa dulci, de abia ma puteam stapani sa nu le ating, sa le prind intr-un sarut si sa le gust. De ce gandeam in halul asta? Daca el nu a facut-o pana acum, inseamna ca nu vrea. Am scuturat din cap, si totusi am revenit cu privirea asupra buzelor lui.
Chipul mi se inrosise numai cand gandul imi zbura ca i-as putea prinde buzele intr-un sarut, si de acolo l-ar continua el. Am oftat, acesta realizand imediat ceea ce ma nelinistea.
-Ce s-a intamplat? intreba, continuand sa ma tina ca o printesa in bratele lui.
-Ma gandeam la Inaru, am murmurat, fiind defapt o minciuna. Doar nu i-as fi spus ca ma gandeam la un sarut intre noi doi.
-Mi s-a parut ciudat azi. Parca plansese.
Am tresarit la spusele sale, incercand sa gasesc vreo logica in ceea ce zisese. Cum adica a plans? Niciodata, cat de mult mi-am petrecut timpul cu verisorul meu brunet, nu i-am vazut lacrimi curgandu-i din ochi. Era o persoana rece, si totusi protectoare. Nu l-as fi vazut niciodata intr-o relatie serioasa cu cineva, indiferent daca era fata sau baiat.
-Nu ti s-a parut? ma scoase din acea transa datorita tonului folosit.
-Nu, nu am fost atent. Nici nu am vrut sa il privesc.
Cu toate ca imi doream enorm sa ii vad chipul, stiam ca imi fac mai mult rau, pentru ca de cand eram cu Kiru ma simtisem asa bine, uitasem de tot, de Inaru si de tot ce imi facuse el. Ma gandeam ca asa va ramane mereu si totusi, cand am ajuns la el acasa, am vazut lacusta aia. Chiar umpluse paharul… De aceea nici n-am mai vrut sa dau ochii cu el, cu toate ca tanjeam dupa trasaturile sale atat de angelice si unice.
Nu le puteam compara oricum cu cele ale lui Kiru, parul lui blond chiar semana cu al unui inger, si nu numai aspectul, ci si sufletul sau bun. Stiu ca nu m-ar fi ranit niciodata asa cum o facuse Inaru. I-am strans materialul ce ii acoperea pieptul bine cladit, indreptandu-mi spatele si ridicandu-mi usor barbia pentru a parea ca sunt mai inalt, insa diferenta nu era foarte mare. Nu stiu de catre cine, dar parca eram impins de la spate pentru a face un pas catre buzele sale. Chipurile noastre devenira brusc atat de aproape incat ne simteam respiratia unu altuia. Chiar daca el era mult mai inalt decat mine, ma aseza pe genunchii lui incat sa fim la aceeasi inaltime.
Buzele noastre erau aproape lipite, asteptand ca fiecare sa isi guste mult asteptata dulceata, limbile noastre sa se joace iar gandurile sa ne zboare mai departe, inima batand cu putere.
Din pacate niciunul din noi nu facu primul pas, asa ca mi-am luat inima in dinti, teoretic vorbind, si mi-am impins chipul spre al sau.
Ma privi surprins, insa isi dadu seama care imi fu intentia, asa ca in clipa urmatoare ne-am inchis amandoi ochii nu inainte ca buzele noastre sa se uneasca si sa formeze un sarut atat de dulce si pasional, incat, probabil, nu l-am fi terminat foarte repede.
Sarutul nu putut fi continuat, sau macar inceput, caci sunetul deranjant al telefonului fix din sufragerie ne trezi din acel vis, ce avea sa fie foarte lung. Chil mi se inrosi imediat, stiind ca nici macar nu avusesem timp sa imi lipesc buzele de ale lui. N-am avut curajul sa imi deschid ochii nici macar atunci cand Kiru ma aseza pe pat si pleca in sufragerie sa raspunda.
Simteam cum tot trupul imi arde, nu pentru ca incepuse teelfonul a suna, ci pentru ca nu avusesem timp sa ii prind buzele in viitorul meu joc. Ma simteam penibil pentru ca stiam ca fratele meu imi cunostea intentiile, iar eu nici macar nu avusesem cum sa le pun in practica.
M-am dus in patul meu si am privit spre geam, acoperindu-mi tot trupul cu patura pana la gat, stand doar cu capul afara ca un soricel ce adulmeca bucata de branza.
Soarele deja se ascunsese dupa nori, iar cerul isi pierduse acea culoare de portocaliu specific apusului. Un aer cald intra in camera datorita geamului intre-deschis. Puteam auzi foarte clar vocea barbatului blond ce se grabise sa raspunda, insa nu o puteam distinge pe cea de la capatul celalalt al receptorului. Ma ingrijora intr-un fel tonul cu care vorbea Kiru, insa am incercat sa imi stapanesc toate emotiile si sa am rabdare pana se va intoarse. Imi era asa frica sa nu fie Inaru, pentru ca nu mi-as fi cunoscut reactiile. Totusi, nu stiam cum as putea sa imi ascund chipul imbujorat in patura, caci era ingrozitor de cald iar lipsa aerului dinauntru ma deranja.
Convonbirea nu dura mai mult de zece minute, si totusi parca trecusera zece ore. Odata cu intoarcerea blondului in camera, m-am ascuns sub patura, ca si cum as fi dormit, incercand defapt sa evit subiectul cu sarutul. N-am putut sta prea mult din cauza lipsei de aer, asa ca am iesit imediat de sub patura, insa pozitia nu mi-o schimbasem, tot ca un soricel stateam.
-S-a intamplat ceva?
-Maine o sa-ti cunosti bunica, spuse acesta, afisand un zambet multumit pe chipul sau plin de trasaturi frumoase.
Nu stiu de unde si pana unde primisem un astfel de raspuns, asa ca am ridicat o spranceana in dorinta ca imi va da mai multe detalii.
-Am vorbit cu ea la telefon si cand a auzit de tine a spus ca maine vrea sa ne vada acolo. Nu o putem lasa asa, in plus va trebui sa imi vada frumusetea de frate, rase scurt, apoi se baga si el in patul lui, ca si mine, stand pe o parte si privindu-ma atent.
Isi aseza o mana sub cap, stand cu obrazul sprijinit in palma si cu cotul indoit.
-O sa mergem la tara? am ranjit, fata parca luminandu-se atunci cand Kiru dadu din cap in semn de aprobare.
Oh, Dumnezeule, de abia asteptam! Acolo era mult aer curat, nu mai aveam rabdare pan ace trebuia sa ajungem si sa gust din acea particica de oxigen, pentru ca aici, la oras, mi se parea multa aglomeratie si in mediul urban era multa galagie.
Am adormit cu acest gand, pana la urma intorcandu-ma cu spatele la blond caci eram oboist, lasandu-l sa faca bagajele. Nu stiu la ce ora adormise el, insa eu de abia asteptam sa vina dimineata.