10-03-2011, 06:58 PM
Hey Gurls, am venit cu nextu` ^^ Sper ca e mai bun ca primul capitol. Aici o sa apara si Kiru, pe la inceput voi vorbi din perspectiva lui, poate o sa aibe si el fane :perv: . Inca ceva, sper ca citesc mai multi ficul decat il comenteaza xD
~Capitolul 2 Intalnire cu un inger~
Imi trebuia un job de vara. Aveam nevoie de bani pentru masina ce doream sa mi-o cumpar. Parintii mei, mai bine zis tata e intr-o situatie foarta proasta cu banii, iar eu i-am promis ca o sa ma descurc singur. Pe timpul verii lucrez aici, la un magazin cu jocuri video fiind vanzator. Salariul nu e cine stie ce, dar stiu foarte bine sa economisesc. Sunt foarte mandru de mine.
Ma uit spre usa de la intrare si nimeni nu-si face aparitia. Stau cu coturile pe tejghea, aproape adormit caci de doua ore incoace nu am niciun client. Ma ridic de pe scaunul inalt si pasesc printer rafturi, uitandu-ma spre afisele cu jocurile noi. Ar trebui sa le incerc si eu, chiar daca nu eram un maniac al jocurilor video, macar de plictiseala. Imi trec mana prin parul ravasit, dand bretonul la o parte din ochi, lasand stralucirea lor galbena sa lumineze incaperea. Cealalta mana se duce spre gat, jucandu-se cu colierul albastru ce reprezinta un fluture. Dupa putin timp ma plictisesc sa ma tot plimb printer rafturi. Ma intorc la locul meu si stau intins cu capul pe tejghea, deasupra mainilor incrucisate. Bucuria mea la aceasta meserie : primeam acelas salariu indiferent daca aveam sau nu clienti. Simt cum ma ia somnul si trec din lumea reala, in lumea visului. Ma vad pe un varf de munte, atingand norii. Ma ridic pe varfuri si… Ah, soneria de la intrare !
Imi ridc brusc capul si privesc spre usa ce tocmai se deschisese. Doua persoane isi fac aparitia, mai exact un baiat destul de inalt, parul saten deschis cu un ten foarte alb imbracat intr-un tricou negru si o pereche de blugi de aceeasi culoare, impreuna cu o fata blonda, ce pare cam timida, imbracata si ea intr-o fusta scurta si un maieu galben, cu bretele. Imi aranjez parul blond, dorind sa dau o impresie buna caci erau primii clienti pe ziua de azi. Ma ridic de pe scaun si traversez un mic hol, mergand spre ei.
-M-ai speriat Mizuki, am crezut ca s-a intamplat ceva.
-Stai calm Matsuro, trebuia sa folosesc tonul ala la telefon ca sa fiu sigura ca nu intarzii.
Fara sa vreau aud discutia celor doi, observandu-le zambetul de pe fata. Nu gaseam nimic amuzant in discutia lor , insa micutele zambete de pe fetele lor m-au facut si pe mine sa zambesc, insa totusi mi-am mentinut tonul rece.
-Va pot ajuta cu ceva? i-am intrebat, odata ajuns in fata lor. Imi mai asez o data sacoul gri ce-l purtam impreuna cu ecusonul pe care scria numele meu, adica Kiru Tamasu , afisand un zambet calm, fara sa schitez altceva.
Cei doi ma privesc atent, fiind inconjurati acum toti trei de o liniste ce predomina chiar dinainte ca ei sa vina. Nu spunea nimeni nimic, asa ca m-am gandit ca n-au inteles ce am intrebat. Poate aveam un accent diferit si n-au putut auzi. Pregatit sa intreb inca o data, tipul saten isi desprinde buzele, lasand cateva propozitii sa isi faca aparitia. Ma gandeam daca au intrat din greseala aici, pentru ca nu pareau nicidecum interesati de jocuri video.
-Am nevoie de un joc pentru PS3, am cautat in tot orasul si…
Isi lasa privirea in jos, lucru ce ma amuza. Incep sa chicotesc, intorcandu-ma cu spatele la ei si luand-o inainte.
-Urmati-ma ! le-am spus calm, mergand cu pasi marunti spre un raft din stanga magazinului plin cu o multime de jocuri . Aveau de unde alege, speram doar ca le pot fi de ajutor si mai mult. In timp ce inaintam odata cu ei, trageam o privire cu coada ochiului, analizandu-l pe tip, oprindu-ma la privirea lui. Iar eu care credeam ca decat ochii mei sunt asa stralucitori. Le arat raftul, facand un pas in spate. Existau peste 100 de jocuri acolo, plus inca cele de pe rafturile din dreapta. Amandoi priveau incantati,insa nici de data asta nimeni nu spunea nimic.
-Hmm…Mizuki, ce zici de Naruto Ultimate Ninja 5 ?
Cei doi incepura o alta discutie, insa de data asta nu m-am mai bagat intre ei. Nu auzeam nimic, chiar daca vorbeau atat de tare. Privirea imi era atintita asupra tipului saten, care din ce dedusesem eu il chema Matsuro, un nume frumos de altfel. Era slab , iar privirea lui ma atrasese intr-un fel sau altul. Imi parea foarte cunoscut acel chip alb, fara nicio pata, acei ochi micuti si caprui deschis, acele buze subtiri, lipsite de culoare. Nu, chiar nu aveam idee de unde il cunosc, dar parea interesant. In coltul gurii imi apare un zambert malefic, pe care il foloseam deseori, dar nu semnifica nimic rau.
Dupa ce pustii si-au ales jocul, l-am chemat pe saten la tejghea, acesta trebuind sa plateasca si bineinteles sa mai completeze ceva. Nici eu nu stiu exact despre ce era vorba, insa seful imi spusese ca atunci cand un clint cumpara ceva, trebuia sa completeze un mic formular care nu cerea nu stiu ce informatii, insa erau importante pentru firma de unde cumparam jocurile video, ca un fel de sondaj de la cumparatori. Formularul nu cerea decat un nume si jocul pe care cumparatorul la ales, insa eu i-am cerut si adresa, totusi, poate aveam nevoie de ea vreodata. Tanarul completeaza totul fara ezitare, stand in permanenta cu un zambet pe buze. Chipul lui nu exprima intocmai fericire, parca zambea fortat.
-Atat? ma intreaba, radicand privirea spre mine. Il privesc fix in ochii sai caprui, privirile noastre intalnindu-se. Mi se parea mie sau se inrosise? Imi duc o mana in capul lui, ciufulindu-l. Nu m-am putut abtine din a face asta !
-Sigur! Asta e tot!
Era din ce in ce mai cald. Soarele nu tinea cu noi, din contra dorea sa ne arda tenul sau sa facem insolatie. Ajunsi in parc ne asezam pe o banca, eu impreuna cu Mizuki. O privesc zambaret, neputand sa stau suparat sau nervos in preajma ei. Chipul ei angelic ma facea mereu fericit. Pacat ca nu stia ce simt pentru ea. Daca ar fi fost asa simplu sa spui “te iubesc†as fi facut-o de mult. Nu eram un pervers, insa pozitia pe care o adoptasem acum ma facea sa ma uit excact spre decolteul ei. M-am inrosit imediat, simtind cum obrajii imi ard. Parca nu era de ajuns caldura de afara, acum si trupul imi ardea. Toata senzatia pornea de la fata, apoi cobora spre trup, maini si picioare. Ma priveste in ochi.
-Ce e? ma intreaba amuzata, probabil si ea observase chipu-mi rosu.
Am ezitat sa ii raspund caci si vocea imi tremura. Imi mut privirea in alta parte, strangand in mana jocul ce tocmai il cumparasem. Imi las capul pe spate si privesc cerul senin. Nici macar un nor, nicio pasare sau avion. Era asa gol, doar soarele il acoperea cu totul. Imi inchid ochii, gandindu-ma doar la ce voi face cand o sa ajung acasa. Nu voiam sa dau iar ochii cu Inaru, nu voiam sa mai locuiesc cu el, nu mai voiam nimic. Oftez, deschizand brusc ochii si amintindu-mi de trecut. Trebuia sa sterg cumva acele amintiri.
-Matsu, imi pare rau dar va trebui sa plec. Matusa mea are nevoie de ajutor in bucatarie.
Blonda isi lua la revedere de la mine. Doream sa mai raman in parc si sa aman sosirea mea acasa, dar era imposibil, nu doream ca Inaru sa imi tina morala ca vin tarziu. Imi scutur capul si ma ridic de pe suprafata din lemn, privind-o pe Mizuki-chan cum se indeparteaza. Daca as fi putut sa o sarut sau macar sa o iau in brate. Inchid ochii, strangand din pumn si abtinandu-ma la varsarea oricarei lacrimi. Acum trebuia doar sa ma concentrez asupra drumului spre casa. Timpul trecu repede iar soarele se ascunde rapid pe undeva pe la apus. Era intuneric iar eu inca nu plecasem din parc. Ma miscam alene, de parca stiam ca avea sa se intample ceva urat acasa. Trebuia sa gandesc pozitiv. Am afisat un zambet victorios si am grabit pasul, iesind pe poarta parcului. Strazile erau aglomerate, muzica din cluburi bubuia iar trotuarele erau si ele pline de mii si mii de straini. Am vrut sa scap putin de galagia urbana si am luat-o pe scurtatura. Eram obisnuit cu acel drum, il foloseam des cand veneam de la scoala si eram mort de foame, fiind nevoit sa ajung mai repede acasa. Locul era cam pustiu, fiind si de asteptat. Drumul era prost luminat, insa era sigur. Niciun om sau caine de care sa ma speri. Inaintez grabit de data asta, de parca cineva ma fugarea. Respiratia mea devine din ce in ce mai proasta, simtind cum inima era pregatita sa-mi iasa din piept. Nu cu mult in fata mea am putut observa ultima strada, acea strada care ducea spre casa. De aici de jos puteam vedea lumina aprinsa in camera mea. M-am incruntat stiind ca nu putea fi altcineva acolo decat Inaru. Dau buzna pe usa de la intrare si urc repede treptele. Inca suflam greu de la drumul pe care-l avusesem. Deschid usa de la camera mea, inchizand-o apoi cu piciorul . Am avut dreptate! Inaru se afla in camera mea , langa pervaz, stand cu capul scos pe geam.
-De ce esti aici? L-am intrebat printre multe guri de aer. Trebuia sa ma calmez, asa ca m-am descaltat si m-am asezat pe marginea patului. Asteptam un raspuns plauzibil din partea lui. Aranjez putin patura, apoi il privesc atent dar fara sens. Nu mi-a raspuns nici la a doua intrebare pe care i-am pus-o. Aveam senzatia ca miroase a alcool, dar probabil era doar imaginatia mea . Ma pregatesc sa ma intind pe spate, poate ca daca eram indiferent cu el avea sa plece, cand… isi intoarce capul spre mine. Chipul lui ma speria, avea un zambet malefic si ochii bulbucati, rosii. Cearcanele erau acum si mai proeminente, de parca ar fi fost niste semne din nastere. Se apropie cu pasi lenti de mine, lasandu-si chipul in jos, in acelas timp ducandu-si mainile spre curea. Cu cat se apropia de mine cu atat mirosea mai mult a alcool.
-Doamne,Inaru, pleaca de aici. Duhnesti, esti beat. Iesi din camera mea ! ma agit, prinzand cearsaful in pumni, tragand usor de el. Aveam de gand sa imi acopar gura si mai ales ochii caci in secunda urmatoare si-a desfacut slitul si si-a dat drumul la pantaloni, scapand repede si de triou. Nici bine nu reusisem sa imi reglez respiratia si bataile inimii ca totul a luat-o de la inceput, ba mai mult, inima imi batea atat de tare incat nu o puteam opri.
-Inaru, esti beat ! am continuat insa fara rost. Se parea ca avea de gand sa faca ceva si nimeni nu-l putea opri. Mi-am ascuns chipul cu cearsaful, dorind sa ma ascund undeva, sa dispar din acel loc ori sa mor sau sa lesin.
Simt cum cearsaful este tras de pe mine, la fel si hainele ce erau sfasiate de mainile sale puternice. Ochii lui exprimau atata ura. Era clar ca se imbatase in acest timp si singurul lucru era sa-si satisfaca placerile cu … mine, desigur.
-Inaru, te rog, inceteaza ! am tipat cu toata puterea ce o mai aveam , incercand sa ies din camera si sa fug, gol, asa cum eram. Mi-ar fi placut sa imi opresc toata respiratia, toate bataile inimii si sa mor in acel loc, si asa traiam degeaba. Pentru el eram daor o jucarie folositoare doar atunci cand nu avea cu cine sa-si satisfaca placerile. As fi vrut sa am un frate mai mare… care sa ma apere…
~Capitolul 2 Intalnire cu un inger~
Imi trebuia un job de vara. Aveam nevoie de bani pentru masina ce doream sa mi-o cumpar. Parintii mei, mai bine zis tata e intr-o situatie foarta proasta cu banii, iar eu i-am promis ca o sa ma descurc singur. Pe timpul verii lucrez aici, la un magazin cu jocuri video fiind vanzator. Salariul nu e cine stie ce, dar stiu foarte bine sa economisesc. Sunt foarte mandru de mine.
Ma uit spre usa de la intrare si nimeni nu-si face aparitia. Stau cu coturile pe tejghea, aproape adormit caci de doua ore incoace nu am niciun client. Ma ridic de pe scaunul inalt si pasesc printer rafturi, uitandu-ma spre afisele cu jocurile noi. Ar trebui sa le incerc si eu, chiar daca nu eram un maniac al jocurilor video, macar de plictiseala. Imi trec mana prin parul ravasit, dand bretonul la o parte din ochi, lasand stralucirea lor galbena sa lumineze incaperea. Cealalta mana se duce spre gat, jucandu-se cu colierul albastru ce reprezinta un fluture. Dupa putin timp ma plictisesc sa ma tot plimb printer rafturi. Ma intorc la locul meu si stau intins cu capul pe tejghea, deasupra mainilor incrucisate. Bucuria mea la aceasta meserie : primeam acelas salariu indiferent daca aveam sau nu clienti. Simt cum ma ia somnul si trec din lumea reala, in lumea visului. Ma vad pe un varf de munte, atingand norii. Ma ridic pe varfuri si… Ah, soneria de la intrare !
Imi ridc brusc capul si privesc spre usa ce tocmai se deschisese. Doua persoane isi fac aparitia, mai exact un baiat destul de inalt, parul saten deschis cu un ten foarte alb imbracat intr-un tricou negru si o pereche de blugi de aceeasi culoare, impreuna cu o fata blonda, ce pare cam timida, imbracata si ea intr-o fusta scurta si un maieu galben, cu bretele. Imi aranjez parul blond, dorind sa dau o impresie buna caci erau primii clienti pe ziua de azi. Ma ridic de pe scaun si traversez un mic hol, mergand spre ei.
-M-ai speriat Mizuki, am crezut ca s-a intamplat ceva.
-Stai calm Matsuro, trebuia sa folosesc tonul ala la telefon ca sa fiu sigura ca nu intarzii.
Fara sa vreau aud discutia celor doi, observandu-le zambetul de pe fata. Nu gaseam nimic amuzant in discutia lor , insa micutele zambete de pe fetele lor m-au facut si pe mine sa zambesc, insa totusi mi-am mentinut tonul rece.
-Va pot ajuta cu ceva? i-am intrebat, odata ajuns in fata lor. Imi mai asez o data sacoul gri ce-l purtam impreuna cu ecusonul pe care scria numele meu, adica Kiru Tamasu , afisand un zambet calm, fara sa schitez altceva.
Cei doi ma privesc atent, fiind inconjurati acum toti trei de o liniste ce predomina chiar dinainte ca ei sa vina. Nu spunea nimeni nimic, asa ca m-am gandit ca n-au inteles ce am intrebat. Poate aveam un accent diferit si n-au putut auzi. Pregatit sa intreb inca o data, tipul saten isi desprinde buzele, lasand cateva propozitii sa isi faca aparitia. Ma gandeam daca au intrat din greseala aici, pentru ca nu pareau nicidecum interesati de jocuri video.
-Am nevoie de un joc pentru PS3, am cautat in tot orasul si…
Isi lasa privirea in jos, lucru ce ma amuza. Incep sa chicotesc, intorcandu-ma cu spatele la ei si luand-o inainte.
-Urmati-ma ! le-am spus calm, mergand cu pasi marunti spre un raft din stanga magazinului plin cu o multime de jocuri . Aveau de unde alege, speram doar ca le pot fi de ajutor si mai mult. In timp ce inaintam odata cu ei, trageam o privire cu coada ochiului, analizandu-l pe tip, oprindu-ma la privirea lui. Iar eu care credeam ca decat ochii mei sunt asa stralucitori. Le arat raftul, facand un pas in spate. Existau peste 100 de jocuri acolo, plus inca cele de pe rafturile din dreapta. Amandoi priveau incantati,insa nici de data asta nimeni nu spunea nimic.
-Hmm…Mizuki, ce zici de Naruto Ultimate Ninja 5 ?
Cei doi incepura o alta discutie, insa de data asta nu m-am mai bagat intre ei. Nu auzeam nimic, chiar daca vorbeau atat de tare. Privirea imi era atintita asupra tipului saten, care din ce dedusesem eu il chema Matsuro, un nume frumos de altfel. Era slab , iar privirea lui ma atrasese intr-un fel sau altul. Imi parea foarte cunoscut acel chip alb, fara nicio pata, acei ochi micuti si caprui deschis, acele buze subtiri, lipsite de culoare. Nu, chiar nu aveam idee de unde il cunosc, dar parea interesant. In coltul gurii imi apare un zambert malefic, pe care il foloseam deseori, dar nu semnifica nimic rau.
Dupa ce pustii si-au ales jocul, l-am chemat pe saten la tejghea, acesta trebuind sa plateasca si bineinteles sa mai completeze ceva. Nici eu nu stiu exact despre ce era vorba, insa seful imi spusese ca atunci cand un clint cumpara ceva, trebuia sa completeze un mic formular care nu cerea nu stiu ce informatii, insa erau importante pentru firma de unde cumparam jocurile video, ca un fel de sondaj de la cumparatori. Formularul nu cerea decat un nume si jocul pe care cumparatorul la ales, insa eu i-am cerut si adresa, totusi, poate aveam nevoie de ea vreodata. Tanarul completeaza totul fara ezitare, stand in permanenta cu un zambet pe buze. Chipul lui nu exprima intocmai fericire, parca zambea fortat.
-Atat? ma intreaba, radicand privirea spre mine. Il privesc fix in ochii sai caprui, privirile noastre intalnindu-se. Mi se parea mie sau se inrosise? Imi duc o mana in capul lui, ciufulindu-l. Nu m-am putut abtine din a face asta !
-Sigur! Asta e tot!
Era din ce in ce mai cald. Soarele nu tinea cu noi, din contra dorea sa ne arda tenul sau sa facem insolatie. Ajunsi in parc ne asezam pe o banca, eu impreuna cu Mizuki. O privesc zambaret, neputand sa stau suparat sau nervos in preajma ei. Chipul ei angelic ma facea mereu fericit. Pacat ca nu stia ce simt pentru ea. Daca ar fi fost asa simplu sa spui “te iubesc†as fi facut-o de mult. Nu eram un pervers, insa pozitia pe care o adoptasem acum ma facea sa ma uit excact spre decolteul ei. M-am inrosit imediat, simtind cum obrajii imi ard. Parca nu era de ajuns caldura de afara, acum si trupul imi ardea. Toata senzatia pornea de la fata, apoi cobora spre trup, maini si picioare. Ma priveste in ochi.
-Ce e? ma intreaba amuzata, probabil si ea observase chipu-mi rosu.
Am ezitat sa ii raspund caci si vocea imi tremura. Imi mut privirea in alta parte, strangand in mana jocul ce tocmai il cumparasem. Imi las capul pe spate si privesc cerul senin. Nici macar un nor, nicio pasare sau avion. Era asa gol, doar soarele il acoperea cu totul. Imi inchid ochii, gandindu-ma doar la ce voi face cand o sa ajung acasa. Nu voiam sa dau iar ochii cu Inaru, nu voiam sa mai locuiesc cu el, nu mai voiam nimic. Oftez, deschizand brusc ochii si amintindu-mi de trecut. Trebuia sa sterg cumva acele amintiri.
-Matsu, imi pare rau dar va trebui sa plec. Matusa mea are nevoie de ajutor in bucatarie.
Blonda isi lua la revedere de la mine. Doream sa mai raman in parc si sa aman sosirea mea acasa, dar era imposibil, nu doream ca Inaru sa imi tina morala ca vin tarziu. Imi scutur capul si ma ridic de pe suprafata din lemn, privind-o pe Mizuki-chan cum se indeparteaza. Daca as fi putut sa o sarut sau macar sa o iau in brate. Inchid ochii, strangand din pumn si abtinandu-ma la varsarea oricarei lacrimi. Acum trebuia doar sa ma concentrez asupra drumului spre casa. Timpul trecu repede iar soarele se ascunde rapid pe undeva pe la apus. Era intuneric iar eu inca nu plecasem din parc. Ma miscam alene, de parca stiam ca avea sa se intample ceva urat acasa. Trebuia sa gandesc pozitiv. Am afisat un zambet victorios si am grabit pasul, iesind pe poarta parcului. Strazile erau aglomerate, muzica din cluburi bubuia iar trotuarele erau si ele pline de mii si mii de straini. Am vrut sa scap putin de galagia urbana si am luat-o pe scurtatura. Eram obisnuit cu acel drum, il foloseam des cand veneam de la scoala si eram mort de foame, fiind nevoit sa ajung mai repede acasa. Locul era cam pustiu, fiind si de asteptat. Drumul era prost luminat, insa era sigur. Niciun om sau caine de care sa ma speri. Inaintez grabit de data asta, de parca cineva ma fugarea. Respiratia mea devine din ce in ce mai proasta, simtind cum inima era pregatita sa-mi iasa din piept. Nu cu mult in fata mea am putut observa ultima strada, acea strada care ducea spre casa. De aici de jos puteam vedea lumina aprinsa in camera mea. M-am incruntat stiind ca nu putea fi altcineva acolo decat Inaru. Dau buzna pe usa de la intrare si urc repede treptele. Inca suflam greu de la drumul pe care-l avusesem. Deschid usa de la camera mea, inchizand-o apoi cu piciorul . Am avut dreptate! Inaru se afla in camera mea , langa pervaz, stand cu capul scos pe geam.
-De ce esti aici? L-am intrebat printre multe guri de aer. Trebuia sa ma calmez, asa ca m-am descaltat si m-am asezat pe marginea patului. Asteptam un raspuns plauzibil din partea lui. Aranjez putin patura, apoi il privesc atent dar fara sens. Nu mi-a raspuns nici la a doua intrebare pe care i-am pus-o. Aveam senzatia ca miroase a alcool, dar probabil era doar imaginatia mea . Ma pregatesc sa ma intind pe spate, poate ca daca eram indiferent cu el avea sa plece, cand… isi intoarce capul spre mine. Chipul lui ma speria, avea un zambet malefic si ochii bulbucati, rosii. Cearcanele erau acum si mai proeminente, de parca ar fi fost niste semne din nastere. Se apropie cu pasi lenti de mine, lasandu-si chipul in jos, in acelas timp ducandu-si mainile spre curea. Cu cat se apropia de mine cu atat mirosea mai mult a alcool.
-Doamne,Inaru, pleaca de aici. Duhnesti, esti beat. Iesi din camera mea ! ma agit, prinzand cearsaful in pumni, tragand usor de el. Aveam de gand sa imi acopar gura si mai ales ochii caci in secunda urmatoare si-a desfacut slitul si si-a dat drumul la pantaloni, scapand repede si de triou. Nici bine nu reusisem sa imi reglez respiratia si bataile inimii ca totul a luat-o de la inceput, ba mai mult, inima imi batea atat de tare incat nu o puteam opri.
-Inaru, esti beat ! am continuat insa fara rost. Se parea ca avea de gand sa faca ceva si nimeni nu-l putea opri. Mi-am ascuns chipul cu cearsaful, dorind sa ma ascund undeva, sa dispar din acel loc ori sa mor sau sa lesin.
Simt cum cearsaful este tras de pe mine, la fel si hainele ce erau sfasiate de mainile sale puternice. Ochii lui exprimau atata ura. Era clar ca se imbatase in acest timp si singurul lucru era sa-si satisfaca placerile cu … mine, desigur.
-Inaru, te rog, inceteaza ! am tipat cu toata puterea ce o mai aveam , incercand sa ies din camera si sa fug, gol, asa cum eram. Mi-ar fi placut sa imi opresc toata respiratia, toate bataile inimii si sa mor in acel loc, si asa traiam degeaba. Pentru el eram daor o jucarie folositoare doar atunci cand nu avea cu cine sa-si satisfaca placerile. As fi vrut sa am un frate mai mare… care sa ma apere…
![[Imagine: dbigps.png]](http://i42.tinypic.com/dbigps.png)