Capitulare

[Beatrix LaVey]

Va multumesc enorm pentru comentariile date! :X Ma bucur enorm ca va place!
Spor la citit! :*
Am venit cu next:


*
Eric se uita cu parere de rau si imi dadu un sarut pe buzele ce le tineam itnredeschise, senzuale ca de fiecare data. Realizam ca pana si sa stau fara sa fac nimic l-ar fi excitat pe contele ce nu-si mai incapea in piele cand se afla in jurul meu.
Nici macar nu se adancise in totalitate in mine, se abtinuse s-o faca, era totusi in mare parte in locul meu stramt. Simteam ca nu am sa-l pot primi pe tot, ceea ce ma facea sa incep sa tremur incontrolabil, de rusine, de jena. Deja plangeam de durere, si actul in sine era abia la inceput.
Micul orificiu parca ma ardea, ma ustura si ameninta sa se stranga in jurul sau, facandu-ma sa ma rusinez si mai tare de aceste lucruri ce se intamplau, fara insa vreo sansa de scapare sau impotrivire. Ajunsesem la mila lui...
- Imi pare rau, dulceata mea, nu vreau sa simti durere, stii prea bine acest lucru! imi spuse muscandu-mi usor buzele, apoi isi trecu limba peste ele, facand un gest tandru care ma incanta. Chiar de-as fi vrut, nu as fi ptuut pleca de-acolo, fiindca realizam ca fara Eric, acum mi-ar fi fost mult mai greu. Incepusem sa tin la el....
M-am arcuit usor, dupa care am dat sa ma indepartez iarasi, ca si la inceput, dar nu mi-a dat voie, dintii sai prinzandu-mi buza inferioara, pe cand talia-mi era inca inconjurata de mainile sale.
Am scos un scancetat lung, apoi i-am simtit limba patruzandu-ma cu aceeasi dorinta de fiecare data in interiorul gurii, incepand a o cauta pe a mea, timp in care imi oferea senzatii ce ma faceau sa ma excit si mai tare decat eram.
Gemusem usor, primindu-l, si imediat, buzele dulci ale sale se presasera peste ale mele, incepand sa mi le guste multumit, scotand sunete primitive, lasandu-si toate dorintele sa se exteriorizeze. Lui nu-i era rusine sa ma arate ca ma place, pe cand eu... Eu nici macar nu acceptam ca-l plac, desi o stiam.
Mi-am inchis ochii, dupa care am inceput sa-l sarut lung, cu o dorinta de necontrolat. Iata dovada ca-l voiam: nu ma puteam impotrivi vointei sale, nu ma puteam abtine si... Nici nu voiam s-o fac. Nu stiam ce se intamplase cu mine, pur si simplu devenisem o alta persoana care tinea la un alt barbat.
Mi-am strans ochii, gemand lung atunci cand se ridicase in fund, cu mine in brate. Picioarele mele continuau sa stea in jurul taliei sale, iar eu gemusem usor, din nou incercand sa scap, deoarece ajunsese atat de adanc, incat chiar simtisem durere, una arzatoare, mult superioara celei de la inceput, care nu-mi dadea sansa sa ma relaxez macar putin pentru a putea continua. Lacrimile curgeau siroaie acum, iar gemetele de durere se faceau des auzite din gura mea, cand n junghi mai puternic ma apuca. In continuare, Eric ramanea ferm pe pozitie,refuzand insa sa ma faca sa sufar si mai tare.
Toata placerea pe care o simtisem pana atunci se spulberase, astfel ca acum simteam numai durere, o durere teribila, dar dulce, care ma facea sa ma simt si vlaguit, dar si implinit in acelasi timp. Senzatia aceea se schimbase atat de brusc, parca si eu ma schimbasem. Nu se ameliorase nimic, el nu facuse nimic,nici eu, dar pur si simplu, trupul meu reactionase, facand in asa fel, incat sa-mi placa acea durere.
Micul orificiu pe care Eric il ocupa cu dimensiunea sa continua sa pulseze si ma durea, insa totusi era o durere ce o puteam suporta.
Simteam ca si cum ma arde acel loc, insa nu faceam nimic decat sa ma agat mai mult de Eric, de parca asta m-ar fi putut sa imi revin, sa uit de durere. Imi tineam picioarele puternic stranse in jurul trupului barbatului, temandu-ma parca sa fac orice pentru a nu spori durerea teribila.
Mi-am inchis ochii, apoi Eric, usor, se impinse in mine, facandu-ma sa gem si sa ma arcuiesc.
- Mai... incet! am strigat gemand din nou de durere, iar el imi dadu un lung sarut pe buze, incercand sa ma faca sa ma linistesc in mare masura. Mi-am simtit lacrimile calde strabatandu-mi chipul, iar el se ridica ingrijorat, iesind practic din mine. Mi-am inchis ochii, multumit ca nu mai simteam acel lucru pulsand in mine, acel loc strangandu-se in jurul lui. Durerea insa persista si ma simteam injositor, stiind ca, pentru a doua oara, in mine intrase... Ceea ce ajungea doar intr-o fata.
Cu toate astea, crestea in mine dorinta de a-l avea din nou. Se parea ca nu am scrupule, caci nu ma puteam opri defe. Nu eram sigur de ce face, dar in urmatorul moment l-am vazut cum se ridica din pat, indepartandu-se. M-am ingrijorat imediat, fiindca nu-mi doream sub niciun chip sa-l supar in vreun fel anume si sa-l fac sa plece de langa mine.
- Eric, iarta-ma! am spus cu ochii in lacrimi, acum din cauza dezamagirii ca gresisem. Contele si-a dus degetul la buze si, fara sa spuna nimic, a iesit din camera. M-am facut ghem pe saltea, luandu-mi trupul in brate, si priveam deznadajduit usa.
"L-am suparat rau, daca a plecat..." mi-am spus in sinea mea, insa, nu dupa mult timp, acesta se intoarse, tinand in mana un fel de cutiuta din sticla, acolo fiind o substanta gelationasa.
- Nu vreau sa mi te mai vad plangand! imi spuse si m-a trecut imediat un fior la gandul ca ii pasa de mine si ceea ce simt. Dupa modul in care o spusese, eu ii apartineam lui si nimanui altcuiva. Am suras bine dispus, insa tot curios si confuz.
- Ce e acolo?am intrebat fluturandu-mi genele dese ale frumosilor mei ochi albastrii ca cerul. Se uita cu o expresie vicleana catre micuta cutiuta, apoi se puse iar in pat. Abia atunci realizasem si eu ca ar fi putut fi vazut de cineva, deoarece iesise gol pusca. Imediat, in mine aparu un oarecare sentiment de gelozie. In pieptul meu se crease un monstru ce prindea viata. Nu credeam sa fiu gelos pe cineva, mai ales fara motiv. Contele insa se puse langa mine si, lingandu-si buzele usor, imi zambi. Desfacu micul capacel de sticla, apoi baga doua degete in aceasta, scotind de acolo o substanta de culoare rozalie, pe care mi-o intinse o data cu mana sa. Am mirosit-o, apoi am exclamat fermecat:
- Trandafiri! Ma privi facandu-mi cu ochiul si incuviinta, dupa care eu am continuat: Dar pentru ce? Perversitatea expresii sale faciale ma facu aproape imediat sa regret intrebarea. Mana cu acel unguent pe ea se cobori intre picioarele mele, eu gemand imediat ce locul unde pana nu demult il cercetase Eric imi fusese atins. Era rece, iar eu nu am facut decat sa scot un geamat de protest cand un deget al sau incepuse sa se miste in cercuri in jurul ingustului orificiu. Plictisit rapid de scurtul joc pus la cale chiar de el, Eric ceru pe un ton soptit:
- Spune-mi ce sa fac in continuare!
Mai rosu ca niciodata in obraji, mi-am inchis ochii. Nu indrazneam sa ma mai uit la el si nu intelegeam de ce imi cerea acele lucruri. Oare isi batea joc de mine? Era atat de rau, incat sa ceara sa ii spun ce sa fac? Parca ma jignise acel lucru, asa ca tacusem din gura si imi muscasem buzele nemultumit, vrand sa spun ceva. Eric mai lua unguent, continuand sa mangaie acel loc in timp ce ma privea.
- Nimic, am spus pe un ton care-mi trada nemultumirea. Oricum nu vei face ce-ti spun eu!
Starea mea de spirit se modificase din nou, devenind nemultumit. Nu pricepeam de ce pusese acea intrebare, astfel ca ma deranjase enorm.
- Ce ai? Te-ai saturat? intreba aplecandu-se peste mine, parca nevrad sa-mi vada nemultumirea. Am refuzat sa-l privesc, strangandu-mi ochii, dar doar atat si nimic mai mult. Caleb, ce s-a intamplat? intreba confuz acum.
Ce sa-i raspund ? Sa ma fac de ras? Nici macar eu nu stiam ce sa fac, insa modul meu de a fi sincer intotdeauna ma facu sa raspund calm, profund, fara sa ma ascund:
- Mi-e frica, Eric. Si nu-mi place ca tratezi frica mea ca pe ceva copilaresc. "Spune-mi ce sa fac in continure!" am repetat dupa el. Ia spune-mi, pune-te in locul meu. Esti sub un conte, unul din inalta societate, tu, un pictor sarac, e doar a doua oara cand faci acest lucru si iti vine sa intri in pamant. Contele iti cere sa-i spui ce sa faca. Tu, care stii ca o sa doara ingrozitor, o sa te simti despicat in doua, nu-ti doresti sa fii luat inras sau sa se supere pe tine. Ce-ai face?




p,s: Nu e corectat, ca de fiecare data.