Capitulare

[Beatrix LaVey]

Imi pare rau T^T a trecut o buna bucata de timp de cand am postat ultima data, am fost cu tezele ,d racii, cand imi aduceam aminte sa postez erau prea multe posturi noi, etc, etc.
Va multumesc pentru comentarii, fetelor, apreciez enorm!

Acum, continuarea:


*

Imi dadeam foarte bine seama ca din ceea ce spusesem rezula ca aveam de gand sa mai facem acele lucruri perverse si nerusinate. SI chiar aveam de gand asta, spre rusinea mea, voiam sa stiu cum este acea placere din timpul dragostei. Eric se parea ca sesizase acest lucru, caci ma impinse in intunericul padurii si ma lipi de primul copac pe care il intalni in cale si incepu sa ma sarute pe gat asa incat trupul incepu sa-mi tremure de placere, tradandu-ma din nou, desi mintea, constiinta mea urla sa opresc ceea ce avea sa se intample. Imi era teama de durerea ce imi stapanise trupul intaia oara cand facusem acel lucru rusinos, plus ca mi-era si rusine de ce se intamplase.
- Eric, te rog, nu aici si nu acum! am spus rapid, inghitind in sec de multe ori, apoi rasucindu-mi capul ca sa nu ma mai sarute. Daca ne vede cineva... ? am continuat ingrijorat. Incepusem din nou sa tremur, gandindu-ma ca m-ar fi putut avea chiar acolo, pe pamantul rece sau mai stiu eu ce idee i-ar mai fi venit lui in minte. M-am lasat in jos si am scancit usor cand am atins pamantul cu sezutul. Nu-mi venea sa cred, lui chiar ii placea sa o faca, ii placea sa ma incite si sa ma sacaie in acelasi timp, insa felul in care o facea era incantator, dadea depenedenta. Deja imi placea la nebunie sa petrec timpul cu el, imi placuse de prima data... Desi lucrurile o luasera razna de cand devenisem al lui, de cand se itnamplase tot ceea ce se intamplase pe pianul acela.
L-as fi respins, insa nici eu nu stiam ce ma tine locului, de ce nu reusesc sa plec dracului. Poate era diferenta dintre locurile in care crescusem, eu fiind doar un baiat banal, pe cand el era un adevarat conte. Si, stand cu el, poate reuseam sa devin un adevarat pictor, sa fac ceea ce imi doresc. Erau multe lucruri in mintea mea pe care le-as fi putut pune in aplicare, insa nu eram in stare, nu puteam. Pur si simplu imi era prea greu sa plec, sa ma gandesc la altceva. El se comportase incantator cu mine, in afara faptului ca profitase de mine, de inocenta mea, de tot.
Contele ma luase in brate, ridicandu-ma de pe jos. In incercarea de a ma ridica de acolo, am reusit sa ma dezechilibrez si am cazut pe spate, lovindu-ma intr-po piatra exact in punctul critic. M-am arcuit dintr-o data de spate, scancind. Eric ma lua iarasi in brate si ma saruta apasat pe buze, dupa care incepu sa ma mangaie usor, incercand sa ma linisteasca. Locoul ardea, insa atingerile lui parca faceau aceasta senzatie sa dispara incetul cu incetul si sa nu mai simt nimic. Zambisem si eu intr-un final, cand durerea trecuse de-a dreptul, apoi mi-am privit contele, incolacindu-mi bratele in jurul taliei lui.
- Sst, pup unde te-ai lovit si trece!
Am rosit tot cand a zis ca pupa acolo. Nu putea pupa locul ala, nu ma lovisem la deget, ma lovisem.. Undeva unde stia. Si unde fusese, atinsese, patrunsese. Culoarea obrajilor mei s-a schimbat in scurt timp, iar eu am simtit brusc nevoia sa-mi ascund chipul de cel al sau. Nu radea de mine, observasem asta din urma cu o noapte, insa nici nu era placut sa stiu ca vede totul si ca ma observa, incepe sa ma cunoasca. Nu lasasem niciodata oamenii sa se apropie de mine. Lucas fusese o exceptie si... Atat.
- Eric, ma doare, i-am spus in soapta si l-am sarutat pe frunte. Nu intelegeam nici eu de ce ma comportam asa cu el. Nu era fira mea, ajunsesem sa ma comport cum se comportau fetele cu mine dupa ajungeam sa le posed. Imi era rusine de felul in care ajunsesem sa ma port, mai ales cu un barbat. Nu-mi venea sa cred ca tot ceea ce se intampla ma schimbase pe mine atat de mult. Devenisem alta persoana si incepuse sa conteze faptul ca el fusese primul pentr mine, desi toate acele lucruri nu ar fi trebuit sa se intample vreodata. M-am imbratisat contele, facandu-ma sa ma pierd in ochii sai ca intr-o mare de placeri incantatoare.
- Dulceata mea... Hai, te duc acasa, puiule. Stai in patut astazi si cat timp de mai doare. Vocea lui dulce ma facu sa zambesc. Se comporta cu mine ca si cum as fi fost un copilas la ananghie.
- Nu! am strigat si am sarit in picioare. Nu mergem acasa, te rog, vreau sa vedem tot, scumpete!
Cuvintele mele se parea ca-l uimisera, fiindca nu-l mai numisem asa niciodata. El imi tot atribuia diferite apelative, pe cand eu ii spuneam pur si simplu pe nume. Zambi si ma imbratisa, strangandu-ma la pieptul sau. Mainile mi se impletira la spatele capului sau, iar buzele mele, arcuite intr-un zambet dulce, le cautara pe ale sale si le gasira in scurt timp. Fara sa stau prea mult sa ma gandesc, mi-am strecurat limba in gura lui, incepand sa inspectez cadura umeda a acesteia. Era incantator de dulce si mi se alatura fara doar si poate. L-am strans in brate, apoi m-am ridicand usor, dandu-i drumul buzelor sale dulci. Hai sa ne plimbam, am spus s il-am luat de mana, tragandu-l dupa mine. Haisa luam calutul si sa mergem. Si dormim diseara si daca ma doare, si maine. Rosisem usor si imi intorsesem chipul pentru ca el sa nu mi-l vada. M-am intins plictisit si am inceput sa inaintez fredonand o melodie, nepasandu-mi astfel de durerea pe care o uram din inima.
Acum insa, nimic nu mai conta, pentru ca era mult mai interesant ceea ce se vedea. Eric luase calul, apoi ma luase si pe mine de mana, incepand sa inainteze alaturi de mine catre interiorul padurii. Il tineam strans, parca temandu-ma ca nu cumva el sa plece fara mine. De-ndata ce panta se inclinase, eu deja fusesem strafulgerat de durere. Realizam ca nu ma pot apleca, fiindca era ca si cum m-as rupe in doua, ceea ce ma faceam sa scancesc la fiecare pas.
- Te doare, scumpete? ma intreba si mana cu care ma tinea i se incolaci in jurul taliei mele, strangandu-ma aproape de el. Am scancit in acel moment si mi-amdat capul pe spate, dupa care am scos un marait din cauza durerii. Ma lua in brate si ma aseza pe cal, apoi continua sa traga de haturi, conducand calutul. Imi placea mult potecuta pe care ne aflam.
Era atat de frumos ceea ce se desfasura acum inaintea noastra... Ne aflam intr-o poienita ce mirosea a iarba verde si flori parfumate si era imbracata in zeci de culori superbe ce confereau pajistii un covor multicolor. La mica departare se afla un lac si blandul soare de mai se olgindea in apa rece a acestuia, conferindu-i un aspect mirific.
- Facem baie! am strigat sarind de pec cal, insa parca picioarele mi se inmuiasera si, daca nu ma prindea cotele in brate, as fi cazut la pamant. Mi-am trecut limba peste buze in acele momente, strangand din dinti, si ochii mi-i tineam inchisi, pleopapele stranse, sa nu care cumva sa ma doara si mai tare. Mainile lui mari ma trasera inapoi pe cal, sarutandu-ma apasat pe buze, insa destul de scurt. L-am privit cu ochii inlacrimati si i-am zambit, iar el imi sterse lacirmile si ma lua in brate.
- Usor, dulceata, ca nu esti in stare sa faci baie, plusca apa e rece si nu vreau sa racesti.
Ma incanta grija dpe care mi-o purta, dar in acelasi timp nu imi placea, ma simteam mic, prea mic. M-am incolacit cu totul in jurul sau, maraid din cauza durerii. M-am dat jos de pe cal, de data asta cu grija, fara sa ma mai ranesc. M-am indreptat catre lacul acela incantator, pasind cu grija. Nu ma mai durea nimic daca eram atent.
M-am asezat pe vine, jucandu-ma cu apa rece a lacului de munte. Eric veni in spatele meu si mainile sale se asezara pe umerii mei, apoi picioarele sale ma inconjurara. Ma trase cu blandete pe spate, impunandu-mi sama asez peste el, cu fundul pe picioarele sale.
- Ce... Ce faci? l-am intrebat in soapta, deja aducandu-mi aminte de ceea ce se intamplase cuu putin timp in urma. Deja incepuse sa-mi bata inima mai tare cand el imis arutase pavilionul si pulsul mi se marise. Trupul meu deja ma trada si simteam ca-mi creste tensiunea.
- Nu-ti fac nimic. Te doare asa? m-a intrebat si eu am dat negativ din cap, apoi am zambit. Imi placea sa stau asa cu el, era simpatic si de treaba, insa ma temeam de ceea ce s-ar putea intampla daca ne-ar vedea cineva.Desi spunea sa nu-mi pese, nu puteam sa nu-mi pese, ma tot gandeam la asta. Mi-am dat capul pe spate, inchizandu-mi ochii, si el se lasa o data cu mine, ajungand sa stau intins pe pieptul si trupul lui. O multime de sentimente imi invadau inima, iar ipotezele cu privire la ceea ce simteam se inmulteau. Nu intelegeam de ce,ce anume facuse toate aceste lucruri sa devina asa, insa acum nu cream sa mai existe si o cale de intoarcere, era totul o ciudatenie totala. Stateam asa cu el, privind cerul, si mi-am muscat buzele cand am simtit o picatura rece pe fruntea mea. M-am ridicat usor de pe el.
- Eric... ?
S-a ridicat cu mine cu tot si ne-am indreptat spre cal in timp ce incantatorul vazduh lua, de la acea frumoasa culoare de albastru divin avuta, la un cenusiu sters, urat. Cerul.. Plangea cerul. Era insa frumos si nu voiam sa plec. Tuna puternic si calul se ridica pe doua picioare, nechezand. Eric il potoli insa si se uita la mine.
- O sa doara. O sa alergam. Imi pare rau, ma bine sa te doara pe moment decat sa iti fie rau din cauza racelii. Aici sunt foarte reci ploile. Mi-a luat fata in maini si m-a sarutat pe buze, dupa care m-a pus pe calut si s-a urcat in spatele meu. Tuna iar si fulgera, dar calul nu se mai speria. Contele ii dadu usor cu piciorul in burta si acesta porni la vale. Avea dreptate, ma durea, dar am strans din dinti si, pe deasupra, am strans de mana sa care ma tinea de talie. Atata timp cat avea sa fie el langa mine era in regula.