09-06-2011, 09:20 PM
Iti multumim pentru comentariu, iubita >:D<
Next:
Capitolul 19
Mi-a inghetat sangele in vine in momentul in care am vazut ca masina lui John incepuse sa iasa de pe pista. Politia urma sa vina in curand, insa Taki disparuse de langa mine si oricum, in ciuda faptului ca eu si John ne certasem, nu puteam uita ca fusese acolo pentru mine, chiar si pentru niste nevoi pe care mi le puteam satisface oricum, insa totusi fusese acolo si ma ajutase, asa ca nu-l puteam lasa. Am vazut o masina pornind spre acel loc si, fiind sigur ca e Taki, m-am urcat si eu intr-o masina si am gonit pana acolo, ajungand exact in momentul in care trupul cuiva a fost aruncat in fata masinii mele. Am pus o frana brusca, dupa care am iesit afara din masina si am luat acel trup de pe jos, constatand cu stupoare ca era chiar Taki al meu cel ce se afla acolo.
Mi-am dat imediat seama ca de John se alesese praful si am oftat, ridicandu-mi niponul de pe cimentul rece si ducandu-l in masina. Nu mai avea niciun rost sa ramanem acolo, mai ales in conditiile in care venea politia si el avea arsuri destul de urate pe brate care eram sigur ca necesita ingrijire medicala specializata si trebuia sa il duc mai repede acolo. L-am bagat in masina mea, punandu-l pe bancheta din spate si m-am urcat la volan, calcand cu putere acceleratia si pornind.
- John, trebuie sa.... rosti tanarul si inghiti in sec, insa eu am raspuns trist:
- E prea tarziu pentru el...
Am gonit si mai tare, ajungand intr-un final in fata spitalului. Din locul din care plecasem si locul unde se afla spitalul erau cam treizeci de minute cu masina intr-un trafic normal, insa eu in mai putin de zece parcursesem totul, depasind fiecare masina care imi era in cale. Eram groaznic de alarmat cu privire la Taki, care zacea pe bancheta si scancea. M-am dat jos din masina si l-am luat in brate, strangandu-l cu putere la pieptul meu si alergand inspre spital.
De cum am ajuns acolo un doctor il prelua si am mers catre cabinet, unde incepu sa-l examineze. Spre nervozitatea mea crescuta, doctorii nu m-au lasat sa intru in sala, ci am fost obligat sa astept afara si sa ascult cu atentie ceea ce se desfasura in spital. O asistenta aparu in scurt timp in fata mea si incepu sa vorbeasca repede:
- Tanarul are niste rani usoare si va fi bandajat de domnul doctor, dupa care il puteti lua de aici. Ce s-a intamplat, de unde le-a capatat?
- Explozie de masina, am spus trist si m-am ridicat de pe scaunul meu, privind usa ce se deschidea. Taki a iesit din camera plangand, cu mainile bandajate pana la coate. Ma lua in brate, fiindca si le putea misca, pansamentele erau doar pentru a nu i se infecta, si apoi am intrat in cabinet. I-am dat cativa bani doctorului, iar acesta ii accepta zambind, si apoi am iesit multumindu-i pentru ceea ce facuse, luandu-l pe Taki spre iesirea din spital.
- Te implor, Mike, hai sa mergem sa vedem ce s-a intamplat, imi spuse tanarul plangand si se urca in masina care, spre marele nostru noroc, era chiar a mea, cea cu care venisem eu, spre deosebire de el, care preferase taxi-ul, ceea ce era si mai bine. Vreau sa vad ce se intampla cu John, spuse si eu i-am tras centura de siguranta peste abdomen, dupa care m-am urcat si am rasucit cheia in contact, apasand dupa aceea la maxim pedala de acceleratie.
- Taki, nu mai avem ce face acolo, acum e prea tarziu pentru el. A explodat masina si...
- Trebuia sa-l fi oprit! Stiam ca se va intampla asa ceva, am presimtit! spuse izbucnind in lacrimi, iar eu, induiosat, i-am luat mana intr-a mea si i-am sarutat-o lung. In scurt timp am ajuns acasa si m-am dat jos din masina, trecand pe cealalta parte si deschizand usa. L-am luat in brate, iar el isi incolaci mainile in jurul gatului meu, continuand sa planga amar si sa strige ca e doar vina lui. Am intrat in casa din ce in ce mai trist si am mers direct in living, dand drumul televizorului. M-am asezat cu Taki pe canapea, iar acesta se facu ghem in mine, continuand sa planga. L-am sarutat pe crestetul capului, dupa care am dat pe canalul de stiri, fiind sigur ca accidentul va fi dat in curand daca politia ajunsese acolo.
- Gata, iubire, nu mai plange, i-am spus si i-am acoperit buzele cu ale mele, insa rupse sarutul dand negativ din cap. Plangea mai tot timpul si scancea, urla de durere si nu stiam cum sa-l fac sa isi revina, insa el continua sa se zbata in bratele mele, strigand ca el e singurul vinovat. Imi era frica sa-l las singur in casa, asa ca l-am luat in brate, incolacindu-i picioarele in jurul bazinului meu si tinandu-l lipit de pieptul meu. Isi aseza instinctiv barbia pe umarul meu si mana dreapta si-o duse pe spatele meu, strangand camasa in pumn, iar pe cea stanga mi-o duse in par si incepu sa traga, scancind in continuare.
Am urcat scarile cu el in brate, ajungand intr-un final cu el sus, in baia in care tineam medicamentele. Trebuia sa-l calmez intr-un fel, si daca cu vorba buna nu intelegea ii dadeam cateva calmante, pe care insa incepu sa strige ca nu le vrea, continuand cu bine-cunoscuta '' E vina mea! ''.
- Mike, eu stiam! Daca m-ar fi ascultat si daca m-ar fi lasat sa ma uit la masina lui as fi rezolvat si n-as fi patit nimic, spuse afundandu-se tot mai tare in parul meu negru. Mi-am lipit buzele de tampla sa intr-un sarut bland, apoi se intoarse catre mine. Am profitat de acest moment si i-am acoperit buzele cu sarutul meu. Nu s-a mai retras de data asta, dar continua sa planga.
- Te rog, ia pastilutele pentru mine, am spus in soapta si l-am sarutat iarasi, iar el alese sa ia una din cele doua pastile pe care i le intinsesem, band un pahar cu apa pe care i-l intinsesem. Ne-am intors in camera, insa Taki imi ceru sa mergem in dormitor. Am stins televizorul si am urcat sus cu el, asezandu-l in pat. Desi acum doar scancea, nu mai era in stare nici sa se miste.
M-am pus pe marginea patului si am inceput sa-l dezbrac pe rand de haine, lasandu-l pana la orma doar in boxeri. M-am dezbracat si eu si l-am luat in brate, tragand plapuma pe trupurile noastre. Incepusem sa-l sarut pe buze, insa nu continuam cu nicio atingere mai deplasata, stiind ca nu e nici locul si nici momentul pentru a face ceva. Si-a bagat capul in scurbura gatului meu, dupa care adormi linistit...
M-am trezit usor alarmat de scancetele iubitului meu si am constatat usor ingrijorat ca are un cosmar. L-am luat in brate si l-am strans la pieptul meu, iar el se trezi si ma stranse la randul sau. Cat de rau imi parea ca se simtea el vinovat... Nu puteam nega ca eu nu ma simteam vinovat, dat fiind faptul ca eu insistasem ca Taki sa-l lase pe John in pace, fiindca se va descurca el si singur, fiind profesionist. Profesionalismul insa se paruse ca nu-l ajuta.
In ciuda faptului va voiam sa le alung din minte, amtintirile petrecute cu blondul, felul in care ma saruta pasional si cum imi cerea sa il fac al lui. Am dat negativ din cap, avand in vedere ca nu ma pot gandi la asa ceva, imi faceam si rau si mie si lui Taki, care era mai demoralizat ca mine. Trebuia sa fac repede ceva cu starea lui incredibil de proasta pe care o capatasem si eu, dar si el. Si imi parea groaznic de rau, fiindca stiam prea bine ca nu e el de vina, niponul meu avusese toata buna vointa de a-l face pe incapatanatul ala de John sa inceteze cu prostiile si sa terminte.
- Mike, rosti usor la urechea mea si casca obosit, iar eu am interebat printr-un '' Hm? '' ce doreste. Ma doare capul, rosti usor si ofta. Si... Am visat urat, imi spuse si l-am mangaiat usor pe par. Si sper ca ceea ce a fost cu John a fost doar un cosmar, rosti si se uita fix in ochii mei, probabil asteptand confirmarea.
Nu-mi puteam invinge nici eu tristetea, ceea ce ma frustra, fiindca nu voiam sa il demoralizez pe el mi tare decat era.
- Din pacate, Taki, nu a fost un vis, ii spun scapand un oftat, iar el se intoarse si se uita lung la mine, nevenindu-i parca sa creada. I-am vazut ochii tristi ce-si pierdusera lacrimile aseara, si isi lasa capul pe pieptul meu.
- Cand am ajuns acolo... Am incercat sa-l scot din masina, rosti scancind. Era intr-o pozitie urata... Si nu imi raspundea la intrebare. Gatul lui era sucit de parca... Si...
- Gata, nu te mai gandi, iubire, spun incet si ii sarut buzele, dupa care oftez trist. John s-a dus, iar noi trebuie sa ne purtam cu demnitate, sa-i respectam moartea, spun in soapta si imi las capul sa cada pe spate, gandindu-ma ca statusem si cu el asa candva si ne sarutasem.
- L-ai iubit? ma intreba in soapta, iar eu i-am raspuns incet:
- Am realizat ca tineam la el abia cand a disparut. Nu, nu l-am iubit, a fost doar o aventura mai lunga pentru mine, si totusi imi va fi dor de el, asa cum a fost, mi-a fost aproape.
Mi-am intins capul usr spre Taki, iar el se intinse usor si buzele ni se contopira intr-un sarut usor...
Next:
Capitolul 19
Mi-a inghetat sangele in vine in momentul in care am vazut ca masina lui John incepuse sa iasa de pe pista. Politia urma sa vina in curand, insa Taki disparuse de langa mine si oricum, in ciuda faptului ca eu si John ne certasem, nu puteam uita ca fusese acolo pentru mine, chiar si pentru niste nevoi pe care mi le puteam satisface oricum, insa totusi fusese acolo si ma ajutase, asa ca nu-l puteam lasa. Am vazut o masina pornind spre acel loc si, fiind sigur ca e Taki, m-am urcat si eu intr-o masina si am gonit pana acolo, ajungand exact in momentul in care trupul cuiva a fost aruncat in fata masinii mele. Am pus o frana brusca, dupa care am iesit afara din masina si am luat acel trup de pe jos, constatand cu stupoare ca era chiar Taki al meu cel ce se afla acolo.
Mi-am dat imediat seama ca de John se alesese praful si am oftat, ridicandu-mi niponul de pe cimentul rece si ducandu-l in masina. Nu mai avea niciun rost sa ramanem acolo, mai ales in conditiile in care venea politia si el avea arsuri destul de urate pe brate care eram sigur ca necesita ingrijire medicala specializata si trebuia sa il duc mai repede acolo. L-am bagat in masina mea, punandu-l pe bancheta din spate si m-am urcat la volan, calcand cu putere acceleratia si pornind.
- John, trebuie sa.... rosti tanarul si inghiti in sec, insa eu am raspuns trist:
- E prea tarziu pentru el...
Am gonit si mai tare, ajungand intr-un final in fata spitalului. Din locul din care plecasem si locul unde se afla spitalul erau cam treizeci de minute cu masina intr-un trafic normal, insa eu in mai putin de zece parcursesem totul, depasind fiecare masina care imi era in cale. Eram groaznic de alarmat cu privire la Taki, care zacea pe bancheta si scancea. M-am dat jos din masina si l-am luat in brate, strangandu-l cu putere la pieptul meu si alergand inspre spital.
De cum am ajuns acolo un doctor il prelua si am mers catre cabinet, unde incepu sa-l examineze. Spre nervozitatea mea crescuta, doctorii nu m-au lasat sa intru in sala, ci am fost obligat sa astept afara si sa ascult cu atentie ceea ce se desfasura in spital. O asistenta aparu in scurt timp in fata mea si incepu sa vorbeasca repede:
- Tanarul are niste rani usoare si va fi bandajat de domnul doctor, dupa care il puteti lua de aici. Ce s-a intamplat, de unde le-a capatat?
- Explozie de masina, am spus trist si m-am ridicat de pe scaunul meu, privind usa ce se deschidea. Taki a iesit din camera plangand, cu mainile bandajate pana la coate. Ma lua in brate, fiindca si le putea misca, pansamentele erau doar pentru a nu i se infecta, si apoi am intrat in cabinet. I-am dat cativa bani doctorului, iar acesta ii accepta zambind, si apoi am iesit multumindu-i pentru ceea ce facuse, luandu-l pe Taki spre iesirea din spital.
- Te implor, Mike, hai sa mergem sa vedem ce s-a intamplat, imi spuse tanarul plangand si se urca in masina care, spre marele nostru noroc, era chiar a mea, cea cu care venisem eu, spre deosebire de el, care preferase taxi-ul, ceea ce era si mai bine. Vreau sa vad ce se intampla cu John, spuse si eu i-am tras centura de siguranta peste abdomen, dupa care m-am urcat si am rasucit cheia in contact, apasand dupa aceea la maxim pedala de acceleratie.
- Taki, nu mai avem ce face acolo, acum e prea tarziu pentru el. A explodat masina si...
- Trebuia sa-l fi oprit! Stiam ca se va intampla asa ceva, am presimtit! spuse izbucnind in lacrimi, iar eu, induiosat, i-am luat mana intr-a mea si i-am sarutat-o lung. In scurt timp am ajuns acasa si m-am dat jos din masina, trecand pe cealalta parte si deschizand usa. L-am luat in brate, iar el isi incolaci mainile in jurul gatului meu, continuand sa planga amar si sa strige ca e doar vina lui. Am intrat in casa din ce in ce mai trist si am mers direct in living, dand drumul televizorului. M-am asezat cu Taki pe canapea, iar acesta se facu ghem in mine, continuand sa planga. L-am sarutat pe crestetul capului, dupa care am dat pe canalul de stiri, fiind sigur ca accidentul va fi dat in curand daca politia ajunsese acolo.
- Gata, iubire, nu mai plange, i-am spus si i-am acoperit buzele cu ale mele, insa rupse sarutul dand negativ din cap. Plangea mai tot timpul si scancea, urla de durere si nu stiam cum sa-l fac sa isi revina, insa el continua sa se zbata in bratele mele, strigand ca el e singurul vinovat. Imi era frica sa-l las singur in casa, asa ca l-am luat in brate, incolacindu-i picioarele in jurul bazinului meu si tinandu-l lipit de pieptul meu. Isi aseza instinctiv barbia pe umarul meu si mana dreapta si-o duse pe spatele meu, strangand camasa in pumn, iar pe cea stanga mi-o duse in par si incepu sa traga, scancind in continuare.
Am urcat scarile cu el in brate, ajungand intr-un final cu el sus, in baia in care tineam medicamentele. Trebuia sa-l calmez intr-un fel, si daca cu vorba buna nu intelegea ii dadeam cateva calmante, pe care insa incepu sa strige ca nu le vrea, continuand cu bine-cunoscuta '' E vina mea! ''.
- Mike, eu stiam! Daca m-ar fi ascultat si daca m-ar fi lasat sa ma uit la masina lui as fi rezolvat si n-as fi patit nimic, spuse afundandu-se tot mai tare in parul meu negru. Mi-am lipit buzele de tampla sa intr-un sarut bland, apoi se intoarse catre mine. Am profitat de acest moment si i-am acoperit buzele cu sarutul meu. Nu s-a mai retras de data asta, dar continua sa planga.
- Te rog, ia pastilutele pentru mine, am spus in soapta si l-am sarutat iarasi, iar el alese sa ia una din cele doua pastile pe care i le intinsesem, band un pahar cu apa pe care i-l intinsesem. Ne-am intors in camera, insa Taki imi ceru sa mergem in dormitor. Am stins televizorul si am urcat sus cu el, asezandu-l in pat. Desi acum doar scancea, nu mai era in stare nici sa se miste.
M-am pus pe marginea patului si am inceput sa-l dezbrac pe rand de haine, lasandu-l pana la orma doar in boxeri. M-am dezbracat si eu si l-am luat in brate, tragand plapuma pe trupurile noastre. Incepusem sa-l sarut pe buze, insa nu continuam cu nicio atingere mai deplasata, stiind ca nu e nici locul si nici momentul pentru a face ceva. Si-a bagat capul in scurbura gatului meu, dupa care adormi linistit...
M-am trezit usor alarmat de scancetele iubitului meu si am constatat usor ingrijorat ca are un cosmar. L-am luat in brate si l-am strans la pieptul meu, iar el se trezi si ma stranse la randul sau. Cat de rau imi parea ca se simtea el vinovat... Nu puteam nega ca eu nu ma simteam vinovat, dat fiind faptul ca eu insistasem ca Taki sa-l lase pe John in pace, fiindca se va descurca el si singur, fiind profesionist. Profesionalismul insa se paruse ca nu-l ajuta.
In ciuda faptului va voiam sa le alung din minte, amtintirile petrecute cu blondul, felul in care ma saruta pasional si cum imi cerea sa il fac al lui. Am dat negativ din cap, avand in vedere ca nu ma pot gandi la asa ceva, imi faceam si rau si mie si lui Taki, care era mai demoralizat ca mine. Trebuia sa fac repede ceva cu starea lui incredibil de proasta pe care o capatasem si eu, dar si el. Si imi parea groaznic de rau, fiindca stiam prea bine ca nu e el de vina, niponul meu avusese toata buna vointa de a-l face pe incapatanatul ala de John sa inceteze cu prostiile si sa terminte.
- Mike, rosti usor la urechea mea si casca obosit, iar eu am interebat printr-un '' Hm? '' ce doreste. Ma doare capul, rosti usor si ofta. Si... Am visat urat, imi spuse si l-am mangaiat usor pe par. Si sper ca ceea ce a fost cu John a fost doar un cosmar, rosti si se uita fix in ochii mei, probabil asteptand confirmarea.
Nu-mi puteam invinge nici eu tristetea, ceea ce ma frustra, fiindca nu voiam sa il demoralizez pe el mi tare decat era.
- Din pacate, Taki, nu a fost un vis, ii spun scapand un oftat, iar el se intoarse si se uita lung la mine, nevenindu-i parca sa creada. I-am vazut ochii tristi ce-si pierdusera lacrimile aseara, si isi lasa capul pe pieptul meu.
- Cand am ajuns acolo... Am incercat sa-l scot din masina, rosti scancind. Era intr-o pozitie urata... Si nu imi raspundea la intrebare. Gatul lui era sucit de parca... Si...
- Gata, nu te mai gandi, iubire, spun incet si ii sarut buzele, dupa care oftez trist. John s-a dus, iar noi trebuie sa ne purtam cu demnitate, sa-i respectam moartea, spun in soapta si imi las capul sa cada pe spate, gandindu-ma ca statusem si cu el asa candva si ne sarutasem.
- L-ai iubit? ma intreba in soapta, iar eu i-am raspuns incet:
- Am realizat ca tineam la el abia cand a disparut. Nu, nu l-am iubit, a fost doar o aventura mai lunga pentru mine, si totusi imi va fi dor de el, asa cum a fost, mi-a fost aproape.
Mi-am intins capul usr spre Taki, iar el se intinse usor si buzele ni se contopira intr-un sarut usor...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour