20-03-2011, 10:16 PM
hello. Cred ca va ajuns cat a-ti rabdat aici si ca sa vedeti ca nu-s rea...v-am adus nextu. Sper sa va placa si ca m-am descurcat:D si sincer chiar citesc capitolul de vreo 5 ori si tot imi scapa greseliX( Deci fara alte comentarii: Domnisoarelor si Cavalerilor Lectura placuta:X
SAKURA:
Merg pe strada cu fetele, iar pentru prima data de cand sunt cu ele gandurile m-au prins in mrejele lor. Cat urasc asta! Uneori gandesc prea mult. Oare mai am toti neuroni? Ma mir cum de nu miroase a creier ars. Efectiv nu imi pot scoate din minte aceste intrebari. Cum vor fi noi mei colegi? Niste fitosi? Vor fi ca toti fosti mei colegi? Vor rade de mine? Mii si mii de intrebari imi apar in minte si oricat incerc nu pot sa le scot. Dar pana la urma de ce imi pasa? Adica ma inteleg minunat cu cele doua “nebuneâ€, daca le am pe ele nu mai am nevoie si de ceilalti. Nu, ma mint singura. Oricat incerc nu pot. Ma doare sa stiu ca altii ma considera o “lepra†si ca nu se apropie de mine, de parca am vreo boala incurabila si contagioasa. Doare. Chiar daca nu vreau sa arat, doare. Incerc sa ma mint pe mine, desi stiu foarte bine ca nu imi iese si in adancul sufletului tristetea cauta razbunare si zambeste exact ca un monstru ce e pe punctul de a scapa din cusca lui. Nu mai vreau sa fie cum a fost. Vreau sa fie diferit. Da vreau. Pentru prima data stiu ce imi doresc cu adevarat.
Toate aceste ganduri imi dispar, doar intrebarile mai raman. Se pare ca am ajuns, oare cat timp am fost prinsa in aceasta “capcana� Oare fetele m-au strigat? Se pare ca timpul a trecut iar pe langa mine si eu nici nu am admirat aceasta minunata dimineata. Ce nepasatoare am ajuns, dar e doar azi. Gata Sakura. Revinoti! Bun, deci acum ori niciodata.
Tocmai ce am pasit in curtea scolii si privirile sunt indreptate spre noi. Mai exact eu. Vai cat urasc sa se uite cineva insistent la mine. Nu ma simt bine, ma simt stanjenita, exact ca intr-o cusca de unde ma privesc mii de ochi. Acum inteleg ce simt animalele de la zoo.
-Hei Sakura! Ce ai patit? Esti bine? -Pauza...nu raspund, nici nu cred ca am auzit ceva, am vazut doar ca a dat din buze Karin.- Aloo Pamantu catre Sakura? Ma auzi? Raspunde, te rog! Nu te aud, mai tare!
Acum chiar am auzit ce mi-a spus satena, iar Hinata inca ma clatina in speranta sa revin cu picioarele pe pamant. Le spun ca nu am nimic dupa care pasesc timida in curtea liceului cu miile de priviri spre mine. Se uita la noi, mai exact eu, nu trebuie sa le bag si pe fete aici, mai ceva ca la masini straine. Zici ca au vazut un extraterestru, daca nu arat chiar asa. Stop! Ce naiba e cu mine? Nu e prima data cand vin la o scoala noua. Se pare ca deja au inceput sa barfeasca si pun pariu ca e despre mine ca se aud rasete. Da din nou acele oribile rasete care ma zgarie pe creier. Acum urasc ceea ce am descoperit, zambetul. Din nou tristetea isi face loc “la petrecerea†din interiorul meu, dar parca nu e la fel de puternica.
Las la o parte micile vietati cu barfele lor si imi urmez prietenele pana la umbra unui copac mare si batran cu o banca langa el. Acolo se afla inca doua fete. O fata cu parul ca spicele graului putin mai jos de umeri si cu ochi verzi ca iarba proaspata iesita de sub zapada, iar cealalta este satena cu parul lung, pana la mijlocul spinarii, si ochii ii sunt de culoarea ciocolatei amare, sper doar ca ea sa nu fie amara ci dulce. Ce ciudat doua combinatii opuse..amar si dulce se potrivesc de minune in acest context, abia acum realizez asta.
- Hei. Bine ai venit la noi! Eu sunt Temari, spune blonda. Cea mai rebela din aceasta institutie.
- Salut. Eu sunt Tenten. Incanta. Sa zicem ca sunt la fel ca si Temari.
Le raspund si eu la fel de vesela, se pare ca vom fi colege si prietene. Imi plac aceste doua fete, deci chiar va fi diferit. Imi indrept privirea spre directorul Kakashi care isi incepe discursul sau plictisitor. Da oare nu isi da seama ca elevii mai au oleaca si pica in nas de somn, chiar ne-a plictisit. Cred ca daca ar fi cateva paturi aici in curte elevi s-ar batea pentru un loc. Dupa o ora plictisitoare se termina si acest infern. Ma indrept cu fetele spre clasa de la etajul unu. Intru in clasa si raman oarecum impresionata. Bancile maronii sunt de cate o persoana, pe pereti sunt pictati cativa imparati si conducatori ai satului Konoha, un dulap cu diferite obiecte arheologice, unul cu carti si revite. Imi aleg o banca, a patra de la fereastra, in fata mea e Temari, in spatele meu Karin, iar pe celalalt rand, aproape de noi sunt Hinata si Tenten.
Dupa cinci minute isi face aparitia si diriginta noastra Kurenai, o femeie in jur de douazeci si opt de ani, bruneta si cu ochii rosii. Pare a fi o persoana blanda. Oooo nu! Nu vreau sa ma puna ma duc in fata clasei sa ma prezint. Sper sa uite. Imi doresc lucru asta. Chiar nu vreau sa vad privirile atintite asupra mea, sunt exact ca sagetile gata sa te raneasca si nu stii cum sa te feresti.
- Buna ziua, elevi! Ma numesc Kurenai Yuhi, pentru cei care nu stiu. Sunt profesoara voastra de istorie si diriginata deasemenea. Inainte de toate vom incepe cu prezenta....Haruno Sakura.
- Prezent.
- Bine ai venit la noi Sakura! Felicitari pentru toate concursurile castigate. Apropo dupa prezenta vei veni in fata clasei sa te prezinti putin, -imi spune diriginta cu zambetul pe buze. Vezi sa nu am si eu zambetul pe buze.- Hyuuga Hinata, Hyuuga Neji, Karin...-privirile imi umbla prin clasa. Asa mai cunosc si eu lumea. Privirea mi-a cazut pe un baiat de pe randul de la perete, a patra banca, ca si mine. Ma intreb cum il cheama?- Uchiha Sasuke...
Deci numele lui e Sasuke, Sasuke Uchiha. E chiar dragut. Parul negru cu reflexii albastre, aranjat rebel si ochii cred ca sunt negri, iar uniforma ii scoate in evidenta trupul bine lucrat. Asta e si din cauza ca primi trei nasturi de la camasa sunt descheiati. Waw, chiar e frumos. Stai! Ce naiba fac? La ce naiba ma gandesc eu aici. Frumos? Da e frumos. Stop ca spun bazaconii. Eu zic ca toata lumea e frumoasa asa ca nu am de ce ma mira de el. Dar tot nu-mi pot lua ochii de la el, dar totul se sfarseste aici. Diriginta m-a chemat in fata sa ma prezint. Offf si eu speram sa uite. Uite ca speranta nu ajuta aici.
-Buna. Numele meu e Sakura Haruno. Sunt noua in aceasta scoala. Desi m-am nascut aici am fost plecata de mica. Sunt o fata vesela si sper sa ne intelegem bine cu toti.
Ma indrept spre locul meu, dar spre nefericirea mea, Ino si “prietenele†ei sunt in clasa cu mine si deja susotesc pe acolo. Tot ce am putut auzi a fost: “Vesela? Vezi sa nu? Poate urata si o tocilara.†Se vede de la o posta ca a vorbit in batjocora, dar nu o voi lasa sa-mi strice ziua. Acum trebuie doar sa astept oraru si dupa plec acasa. Nu mai am chef de nimic. Sper sa nu se supere fetele pe mine.
Ma ridic cu un oftat lung dupa care ma indrept spre iesire, iar in acel moment, la o banca distanta de mine se afla...
http://fc01.deviantart.com/fs21/f/2007/2...hebann.jpg -temari
http://xx-mini-by-little-xx.deviantart.c...-173837211 -tenten
http://saishuu-hinoiri.deviantart.com/ar...i-84321881 -kurenai
Cap 6 Un nou capitol..totul incepe...
SAKURA:
Merg pe strada cu fetele, iar pentru prima data de cand sunt cu ele gandurile m-au prins in mrejele lor. Cat urasc asta! Uneori gandesc prea mult. Oare mai am toti neuroni? Ma mir cum de nu miroase a creier ars. Efectiv nu imi pot scoate din minte aceste intrebari. Cum vor fi noi mei colegi? Niste fitosi? Vor fi ca toti fosti mei colegi? Vor rade de mine? Mii si mii de intrebari imi apar in minte si oricat incerc nu pot sa le scot. Dar pana la urma de ce imi pasa? Adica ma inteleg minunat cu cele doua “nebuneâ€, daca le am pe ele nu mai am nevoie si de ceilalti. Nu, ma mint singura. Oricat incerc nu pot. Ma doare sa stiu ca altii ma considera o “lepra†si ca nu se apropie de mine, de parca am vreo boala incurabila si contagioasa. Doare. Chiar daca nu vreau sa arat, doare. Incerc sa ma mint pe mine, desi stiu foarte bine ca nu imi iese si in adancul sufletului tristetea cauta razbunare si zambeste exact ca un monstru ce e pe punctul de a scapa din cusca lui. Nu mai vreau sa fie cum a fost. Vreau sa fie diferit. Da vreau. Pentru prima data stiu ce imi doresc cu adevarat.
Toate aceste ganduri imi dispar, doar intrebarile mai raman. Se pare ca am ajuns, oare cat timp am fost prinsa in aceasta “capcana� Oare fetele m-au strigat? Se pare ca timpul a trecut iar pe langa mine si eu nici nu am admirat aceasta minunata dimineata. Ce nepasatoare am ajuns, dar e doar azi. Gata Sakura. Revinoti! Bun, deci acum ori niciodata.
Tocmai ce am pasit in curtea scolii si privirile sunt indreptate spre noi. Mai exact eu. Vai cat urasc sa se uite cineva insistent la mine. Nu ma simt bine, ma simt stanjenita, exact ca intr-o cusca de unde ma privesc mii de ochi. Acum inteleg ce simt animalele de la zoo.
-Hei Sakura! Ce ai patit? Esti bine? -Pauza...nu raspund, nici nu cred ca am auzit ceva, am vazut doar ca a dat din buze Karin.- Aloo Pamantu catre Sakura? Ma auzi? Raspunde, te rog! Nu te aud, mai tare!
Acum chiar am auzit ce mi-a spus satena, iar Hinata inca ma clatina in speranta sa revin cu picioarele pe pamant. Le spun ca nu am nimic dupa care pasesc timida in curtea liceului cu miile de priviri spre mine. Se uita la noi, mai exact eu, nu trebuie sa le bag si pe fete aici, mai ceva ca la masini straine. Zici ca au vazut un extraterestru, daca nu arat chiar asa. Stop! Ce naiba e cu mine? Nu e prima data cand vin la o scoala noua. Se pare ca deja au inceput sa barfeasca si pun pariu ca e despre mine ca se aud rasete. Da din nou acele oribile rasete care ma zgarie pe creier. Acum urasc ceea ce am descoperit, zambetul. Din nou tristetea isi face loc “la petrecerea†din interiorul meu, dar parca nu e la fel de puternica.
Las la o parte micile vietati cu barfele lor si imi urmez prietenele pana la umbra unui copac mare si batran cu o banca langa el. Acolo se afla inca doua fete. O fata cu parul ca spicele graului putin mai jos de umeri si cu ochi verzi ca iarba proaspata iesita de sub zapada, iar cealalta este satena cu parul lung, pana la mijlocul spinarii, si ochii ii sunt de culoarea ciocolatei amare, sper doar ca ea sa nu fie amara ci dulce. Ce ciudat doua combinatii opuse..amar si dulce se potrivesc de minune in acest context, abia acum realizez asta.
- Hei. Bine ai venit la noi! Eu sunt Temari, spune blonda. Cea mai rebela din aceasta institutie.
- Salut. Eu sunt Tenten. Incanta. Sa zicem ca sunt la fel ca si Temari.
Le raspund si eu la fel de vesela, se pare ca vom fi colege si prietene. Imi plac aceste doua fete, deci chiar va fi diferit. Imi indrept privirea spre directorul Kakashi care isi incepe discursul sau plictisitor. Da oare nu isi da seama ca elevii mai au oleaca si pica in nas de somn, chiar ne-a plictisit. Cred ca daca ar fi cateva paturi aici in curte elevi s-ar batea pentru un loc. Dupa o ora plictisitoare se termina si acest infern. Ma indrept cu fetele spre clasa de la etajul unu. Intru in clasa si raman oarecum impresionata. Bancile maronii sunt de cate o persoana, pe pereti sunt pictati cativa imparati si conducatori ai satului Konoha, un dulap cu diferite obiecte arheologice, unul cu carti si revite. Imi aleg o banca, a patra de la fereastra, in fata mea e Temari, in spatele meu Karin, iar pe celalalt rand, aproape de noi sunt Hinata si Tenten.
Dupa cinci minute isi face aparitia si diriginta noastra Kurenai, o femeie in jur de douazeci si opt de ani, bruneta si cu ochii rosii. Pare a fi o persoana blanda. Oooo nu! Nu vreau sa ma puna ma duc in fata clasei sa ma prezint. Sper sa uite. Imi doresc lucru asta. Chiar nu vreau sa vad privirile atintite asupra mea, sunt exact ca sagetile gata sa te raneasca si nu stii cum sa te feresti.
- Buna ziua, elevi! Ma numesc Kurenai Yuhi, pentru cei care nu stiu. Sunt profesoara voastra de istorie si diriginata deasemenea. Inainte de toate vom incepe cu prezenta....Haruno Sakura.
- Prezent.
- Bine ai venit la noi Sakura! Felicitari pentru toate concursurile castigate. Apropo dupa prezenta vei veni in fata clasei sa te prezinti putin, -imi spune diriginta cu zambetul pe buze. Vezi sa nu am si eu zambetul pe buze.- Hyuuga Hinata, Hyuuga Neji, Karin...-privirile imi umbla prin clasa. Asa mai cunosc si eu lumea. Privirea mi-a cazut pe un baiat de pe randul de la perete, a patra banca, ca si mine. Ma intreb cum il cheama?- Uchiha Sasuke...
Deci numele lui e Sasuke, Sasuke Uchiha. E chiar dragut. Parul negru cu reflexii albastre, aranjat rebel si ochii cred ca sunt negri, iar uniforma ii scoate in evidenta trupul bine lucrat. Asta e si din cauza ca primi trei nasturi de la camasa sunt descheiati. Waw, chiar e frumos. Stai! Ce naiba fac? La ce naiba ma gandesc eu aici. Frumos? Da e frumos. Stop ca spun bazaconii. Eu zic ca toata lumea e frumoasa asa ca nu am de ce ma mira de el. Dar tot nu-mi pot lua ochii de la el, dar totul se sfarseste aici. Diriginta m-a chemat in fata sa ma prezint. Offf si eu speram sa uite. Uite ca speranta nu ajuta aici.
-Buna. Numele meu e Sakura Haruno. Sunt noua in aceasta scoala. Desi m-am nascut aici am fost plecata de mica. Sunt o fata vesela si sper sa ne intelegem bine cu toti.
Ma indrept spre locul meu, dar spre nefericirea mea, Ino si “prietenele†ei sunt in clasa cu mine si deja susotesc pe acolo. Tot ce am putut auzi a fost: “Vesela? Vezi sa nu? Poate urata si o tocilara.†Se vede de la o posta ca a vorbit in batjocora, dar nu o voi lasa sa-mi strice ziua. Acum trebuie doar sa astept oraru si dupa plec acasa. Nu mai am chef de nimic. Sper sa nu se supere fetele pe mine.
Ma ridic cu un oftat lung dupa care ma indrept spre iesire, iar in acel moment, la o banca distanta de mine se afla...
http://fc01.deviantart.com/fs21/f/2007/2...hebann.jpg -temari
http://xx-mini-by-little-xx.deviantart.c...-173837211 -tenten
http://saishuu-hinoiri.deviantart.com/ar...i-84321881 -kurenai
![[Imagine: h8v.gif]](http://imageshack.com/a/img560/9494/h8v.gif)