[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 20[/center]

- In afara de mucosul ala mic si putoarea batrana, esti un Uchiha ramas in viata? Ma intreba a nu stiu cata oara Ryo, pentru a ma scoate din sarite.
Aprob din cap, continand sa ma concentrez pe harta ce o studiam, in timp ce ne indreptam spre nu stiu ce padure de conifere, ce despartea Tara de foc de Satul Ploii, unde se afla Sasuke. Soarele se apropia de asfintit si noi mai aveam de strabatut vreo o suta si ceva de kilometri pana la hotar, asa am decis sa facem tabara intr-o mica poiana, langa un mic izvor, cea ce o incanta foarte mult pe Aime. Am facut focul si Anki ii chema la el, pentru a le spune ceva important, asa am decis sa stau la margine, pentru a studia mai bine coordonatele date luptatorii Anbu, ce au verificat acea zona. Oftez si vad ca cei sase sigilati au terminat de vorbit, i-am chemat la mine intrebandu-i care au animale, ce pot lua urme. Am ramas impresionat ca pe langa Enkin era Ryoushi si Shimekiri, ce aveau animale de vanatoare. Le-am explicat ce as vrea de la animalele lor de vanatoare si cei trei au aprobat din cap, apoi parasint poienita, pentru a nu-s vedea animalele ce le pot invoca celalalt.
- Tot nu-mi vine sa cred ce a facut Madara, il aud cum sopti Taieshi lui Yuri si Aimei.
- Conteaza? Au fost ca un ghimpe in coasta, inainte ca Enkin sa il alunge pe tampitul ala de Madara, cand a incercat sa puna mana pe ochii si trupul fratelui sau geaman, care a murit otravit de fratele lui Madara, Izuna, mormai multumit blondul-pai, aruncand priviri spre copacii din jur.
O vad pe Aime cum plescane nemultumita de ceva, apoi ma instiinta ca se pune sa doarma, ca maine sa fie in forma de bataie, cea ce ma amuza usor. Scurt timp aparura si ceilalti, iar eu le-am spus sa se odihneasca, fiindca maine vor parcurge restul drumului fara oprire. Albiciosul meu incerca sa protesteze, dar l-am rugat special sa doarma, fiindca era singurul medic din echipa...
- Singur pe dracu, mai sunt cinci si toti in tehnici de vindecare, il aud cum mormai nemultumit si se urca in copac sa doarma.
Cred ca va fi o noapte lunga...

Citeam raportul lupilor lui Anki, in timp ce ne apropiam tot mai mult de acea padure idioata, facand comparatie intre rapoartele cainilor Aryei si a vulpilor lui Ryo. Se pare ca scumpul meu frate ma astepta, alaturi de Madara ce parea multumit de ceva si restul de membri Akatsuki. Deodata vad ca cineva aparu in fata noastra si am ramas uimit sa il vad pe Yuri, usor ranit, dar vesel ca nea gasit. Il intreb ce s-a intamplat si a spus cu non-salanta ca au schimbat locul trupului lui Anki, fiindca Orochimaru a atacat satul, special pentru a pune mana pe el, inaintea celor din organizatie. Cand auzi asta, Anki pufni usor amuzat, apoi ii spuse sa o anunte pe Zune ca e timpul sa se pregateasca pentru purificare si fratele sau aproba din cap si disparu din fata noastra inainte sa apucam sa clipim macar. Ma incrunt usor la faza cu purificarea, dar voi avea timp sa il intreb dupa ce terminam misiunea, asta daca o mai terminam in viata, cea ce ma cam indoiam, pentru mine in special. Saream cu viteza din copac in copac, cand Yuri veni in fata mea si facu un scut invizibil trecand mana prin fata sa, iar shuriken-urile se lovira parca de un zid invizibil.
- Care dintre toti cei sapte este cel mai slab? Aud o voce profunda si imi atintesc privirea spre copacul din fata noastra, unde era Sasuke, alaturi de echipa lui de ratati.
- Sasuke e o problema! In afara de fratele tau, ei nu au chakra! Exclama roscata, cu o fata ce puteam spune ca a vazut stafia primului Hokage.
Fratiorul meu o facu idioata si incopententa, fiindca am fi fost o tinta prea usoara intr-o echipa doar cu un singur membru cu chakra. Deodata deasupra lor apare Anki si lovi cu pumnul in creanga pe care stateau ei, distrugand-o dintr-un pumn, cu o forta egala cu a lui Tsunade. Cand brunetul incerca sa foloseasca Chidori, jutsu-ul a fost deviat, nimerindu-l pe Ryo, iar parul sau ii se ridica in cap, facandu-se tepi, iar ochii din galben-sters, devenisera aprins. Yuri imi spuse sa ne retragem de acolo, fiindca spectacolul e gata sa inceapa si e tipul ca unele elemente ale naturii sa se dezlantuie. Am plecat de acolo ducandu-ne intr-un loc, unde puteam urmari lupta, fara sa fim raniti din greseala. Se parea ca Jugo si-a activat semnul blestemat si acum lupta cu Arye si roscatul grupului nostru, talambul de Suigetsu abia tinea piept Aimei, care abia daca transpirase si scumpul meu frate se lupta cu Ryo si Anki deodata. Se vedea ca nu ii convenea ca toate tehnicile sale de Raiton erau deviate spre Shimekiri, apoi intoarse de zece ori mai puternice decat inainte, iar la taijutsu avea probleme cu albiciosul meu, ce ii carase cativa pumni, de ii sparse nasul si gura.
- Asta-i nu-i a buna, il aud pe blondul de langa mine cum murmura, apoi incepu sa devina usor-usor transparent. Itachi! Fugi de aici! Termina misiunea! Acum! Tipa pe mine, iar eu nu am asteptat sa mise spuna de doua ori.
Am pronit mai departe, fiind in alerta de data asta, fiindca numai prea aveam cine sa imi apere spatele si nici un medic cu mine, sa ma salveze in caz de ceva. Mintea mea nu era la misiunea care o aveam, ci la motivul care mi s-a ordonat sa plec de acolo. Deodata gandurile mele fusesera intrerupte de niste explozi ce veneau de la locul de lupta dintre Sasuke si Anki. M-am oprit si mi-am folosit Sharingan-ul pentru a ramane cu gura cascata, fiindca acele explozi erau produse de mase imense de chakra ce a fost sub-presiune si eliberate deodata. Buddha! Ce jutsu mai e si ala sau ce a fost de e atata chakra in acel loc, eliberata acum si atat de brusc? Imi spun in gand, in timp ce buzele mele formara un singur cuvant: Anki...